Nueva Versión Internacional

Joel 1

1Esta es la palabra del Señor, que vino a Joel hijo de Petuel.

La invasión de langostas

¡Oigan esto, ancianos del pueblo!
    ¡Presten atención, habitantes todos del país!
¿Alguna vez sucedió cosa semejante
    en sus tiempos o en los de sus antepasados?
Cuéntenselo a sus hijos,
    y que ellos se lo cuenten a los suyos,
    y estos a la siguiente generación.
Lo que dejaron las langostas grandes
    lo devoraron las langostas pequeñas;
lo que dejaron las langostas pequeñas
    se lo comieron las larvas;
y lo que dejaron las larvas
    se lo comieron las orugas.[a]

¡Despierten, borrachos, y lloren!
    Giman, todos los entregados al vino,
    porque el vino dulce les fue arrebatado de los labios.
Una nación poderosa e innumerable
    ha invadido mi país:
tiene dientes de león,
    colmillos de leona.
Asoló mis vides,
    desgajó mis higueras.
Las peló hasta dejar blancas sus ramas;
    ¡las derribó por completo!

Mi pueblo gime como virgen vestida de luto
    por la muerte de su prometido.
Las ofrendas de cereales y las libaciones
    no se ofrecen ya en la casa del Señor.
Hacen duelo los sacerdotes,
    los ministros del Señor.
10 Los campos yacen devastados,
    reseca está la tierra;
han sido arrasados los cereales,
    se ha secado el vino nuevo
    y agotado el aceite.
11 Séquense también ustedes, labradores;
    giman, viñadores,
por el trigo y la cebada,
    porque se ha perdido la cosecha de los campos.
12 La vid se marchitó;
    languideció la higuera;
se marchitaron los granados,
    las palmeras, los manzanos,
    ¡todos los árboles del campo!
¡Y hasta la alegría de la gente acabó por marchitarse!

Llamado al arrepentimiento

13 Vístanse de duelo y giman, sacerdotes;
    laméntense, ministros del altar.
Vengan, ministros de mi Dios,
    y pasen la noche vestidos de luto,
porque las ofrendas de cereales y las libaciones
    han sido suspendidas en la casa de su Dios.
14 Entréguense al ayuno,
    convoquen a una asamblea solemne.
Reúnan a los ancianos del pueblo
    en la casa del Señor su Dios;
reúnan a todos los habitantes del país,
    y clamen al Señor.

15 ¡Ay de aquel día, el día del Señor, que ya se aproxima!
    Vendrá como devastación de parte del Todopoderoso.

16 ¿No se nos arrebató el alimento
    ante nuestros propios ojos,
y la alegría y el regocijo
    de la casa de nuestro Dios?
17 La semilla se pudrió
    a pesar de haber sido cultivada.[b]
Los silos están en ruinas
    y los graneros derribados
    porque la cosecha se perdió.
18 ¡Cómo brama el ganado!
    Vagan sin rumbo las vacas
porque no tienen donde pastar,
    y sufren también las ovejas.

19 A ti clamo, Señor,
    porque el fuego ha devorado los pastizales de la estepa;
    las llamas han consumido todos los árboles silvestres.
20 Aun los animales del campo te buscan con ansias,
    porque se han secado los arroyos
    y el fuego ha devorado los pastizales de la estepa.

Notas al pie

  1. 1:4 El texto hebreo en este versículo usa cuatro términos que se refieren a langostas y que son de difícil traducción; también en 2:25.
  2. 1:17 La semilla … cultivada. Texto de difícil traducción.

Nouă Traducere În Limba Română

Ioel 1

1Cuvântul Domnului care i-a fost spus lui Ioel, fiul lui Petuel:

Invazia lăcustelor

„Ascultaţi lucrul acesta, bătrânilor[a]!
    Luaţi aminte, toţi locuitorii ţării!
S-a mai întâmplat aşa ceva pe vremea voastră
    sau pe vremea strămoşilor voştri?
Povestiţi copiilor voştri despre lucrul acesta,
    şi copiii voştri să-l spună copiilor lor,
        iar copiii lor să-l istorisească următoarei generaţii.
Ceea ce a lăsat lăcusta Gazam,
    a mâncat lăcusta Arbe[b];
ceea ce a lăsat lăcusta Arbe,
    a mâncat lăcusta Ielek
şi ceea ce a lăsat lăcusta Ielek,
    a mâncat lăcusta Hasil.[c]

Treziţi-vă, beţivilor, şi plângeţi!
    Văitaţi-vă, voi, toţi băutorii de vin,
        pentru că vi s-a luat mustul de la gură!
Căci un neam puternic şi fără număr
    a năvălit asupra ţării Mele;
dinţii ei sunt dinţi de leu,
    iar colţii ei sunt colţi de leoaică.
Mi-a pustiit viile
    şi Mi-a făcut bucăţi smochinii;
i-a jupuit de coajă şi i-a trântit jos,
    lăsându-le ramurile decojite.

Boceşte aşa cum fecioara[d], îmbrăcată cu sac,
    boceşte după bărbatul[e] tinereţii ei!
Darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    au fost oprite în Casa Domnului,
        iar preoţii, slujitorii Domnului, jelesc.
10 Ogoarele sunt pustiite,
    pământul jeleşte[f],
căci grânele sunt nimicite.
    Mustul a secat
        şi uleiul s-a terminat.
11 Îngroziţi-vă, plugari,
    văitaţi-vă, vieri,
din pricina grâului şi a orzului,
    căci roadele câmpului sunt distruse.
12 Via s-a uscat,
    iar smochinul este veştejit;
rodiul, palmierul, mărul,
    toţi pomii de pe câmp sunt uscaţi.
Într-adevăr, s-a ofilit bucuria
    din mijlocul oamenilor!

Chemare la pocăinţă

13 Preoţilor, îmbrăcaţi-vă cu sac şi jeliţi;
    văitaţi-vă, slujitori ai altarului!
Veniţi, petreceţi noaptea îmbrăcaţi cu saci,
    slujitori ai Dumnezeului meu!
Căci darurile de mâncare şi jertfele de băutură
    sunt oprite în Casa Dumnezeului vostru.
14 Hotărâţi un post,
    vestiţi o adunare sfântă.
Adunaţi-i pe bătrâni
    şi pe toţi locuitorii ţării
la Casa Domnului, Dumnezeul vostru,
    şi strigaţi către Domnul.

15 Vai, ce zi!
    Căci ziua Domnului este aproape;
        ea va veni ca o distrugere de la Cel Atotputernic[g].

16 Nu s-a prăpădit hrana
    sub ochii voştri –
adică bucuria şi veselia
    din Casa Domnului?
17 Seminţele s-au pârjolit
    sub bulgări[h],
hambarele sunt pustii,
    grânarele sunt în ruine,
        căci grânele s-au uscat.
18 Cum gem animalele!
    Cirezile de vite umblă ameţite,
        pentru că nu mai au păşune;
chiar şi turmele de oi suferă pedeapsa[i].

19 Către Tine, Doamne, strig,
    căci focul a mistuit păşunile pustiei
        şi flăcările au ars toţi copacii câmpiei.
20 Chiar şi fiarele câmpului tânjesc după Tine,
    căci albiile s-au uscat,
        iar focul a mistuit păşunile pustiei.

Notas al pie

  1. Ioel 1:2 Şefi de familii şi de clanuri, recunoscuţi ca autoritate la toate popoarele orientale; rol de judecători în cadrul comunităţii locale (Deut. 19:12; 21:1-9; 18-21; 22:13-21; 25:5-10) sau lideri militari (Ios. 8:10). Ca instituţie, Sfatul Bătrânilor lui Israel (lit.: bătrânii lui Israel) este atestat în special în perioada monarhiei, cu rol de consiliu (2 Sam. 3:17; 5:3; 17:4; 1 Regi 20:7); şi în v.14
  2. Ioel 1:4 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulţi). Este asociat în general cu plaga a opta şi desemnează probabil lăcustele migratoare
  3. Ioel 1:4 Sensul exact al denumirilor în ebraică pentru cele patru specii de lăcuste este nesigur
  4. Ioel 1:8 Sau: o femeie tânără
  5. Ioel 1:8 Sau: logodnicul
  6. Ioel 1:10 Sau: este uscat
  7. Ioel 1:15 Ebr.: Şadai
  8. Ioel 1:17 Sensul termenului ebraic este nesigur
  9. Ioel 1:18 Sau, cf. LXX: sunt nimicite