Hiob Kasa
1Akyiri no Hiob kasae, na ɔdomee da a wɔwoo no. 2Ɔkae se,
3“Ma da a wɔwoo me no nyera,
ne anadwo a wɔkae se, ‘Wɔawo ɔbabarima no!’
4Saa da no nnuru sum;
mma Ɔsoro Nyankopɔn nhwehwɛ akyi kwan;
mma hann biara ntɔ ngu so.
5Ma sum ne owusum nnye no mfa;
ma omununkum nkata so;
na sum mmunkam ne hann so.
6Ma sum kabii nnye saa anadwo no mfa;
ma wonyi saa anadwo no mfi asranna so
na wɔmmfa nhyɛ ɔsram biara mu.
7Saa anadwo no nyɛ obonin;
mma wɔnnte anigye nteɛmu wɔ mu.
8Ma wɔn a wɔdome nna no nnome saa da no;
wɔn a wɔayɛ krado sɛ wɔbɛkanyan dɛnkyɛmmirampɔn no.
9Ma nʼanɔpa nsoromma nnuru sum;
na ɔntwɛn adekyee kwa
a onhu anɔpawia nsensanee a edi kan no,
10efisɛ anto nea ɔwoo me no awotwaa mu ama wawo me
na anka mʼani renhu saa abɛbrɛsɛ yi.
11“Adɛn nti na manwu awoe hɔ,
bere a mifi me na awotwaa mu no?
12Adɛn nti na nkotodwe gyee me
ne nufu sɛ minnum?
13Anka sesɛɛ meda hɔ asomdwoe mu;
anka mada regye mʼahome
14me ne wiase ahemfo ne fotufo,
wɔn a wosisii adan maa wɔn ho na nnɛ yi abubu no,
15me ne ahenemma a na wɔwɔ sika kɔkɔɔ,
wɔn a wɔde dwetɛ hyɛɛ wɔn afi mu ma.
16Anaasɛ adɛn nti na wɔansie me sɛ ɔpɔnba,
te sɛ akokoaa a wanhu adekyee hann da?
17Ɛhɔ na amumɔyɛfo gyae basabasayɛ,
na abrɛfo nya ahomegye.
18Nneduafo nso nya wɔn ahofadi;
na wɔnte nnommumfo wuranom ateɛteɛ bio.
19Nketewa ne akɛse wɔ hɔ,
na akoa de ne ho fi ne wura nsam.
20“Adɛn nti na wɔma mmɔborɔfo hann,
na ɔkra mu ahohiahiafo nya nkwa,
21wɔn a wɔn kɔn dɔ owu nanso ɛmma,
wɔn a wɔbrɛ hwehwɛ owu sen sɛnea wɔhwehwɛ nnwetɛbona,
22wɔn a anigye ahyɛ wɔn ma
na wodu ɔda mu a wodi ahurusi.
23Adɛn nti na wɔde nkwa ma onipa a
ne kwan ahintaw,
nea Onyankopɔn aka no ahyɛ mu?
24Ahomekokogu adan mʼaduan;
na mʼapinisi gu te sɛ nsu.
25Nea na misuro no aba me so;
nea na ɛbɔ me hu no ato me.
26Minni ahotɔ, minni asomdwoe;
minni ahomegye na mmom, ɔhaw nko ara.”
Plângerea lui Iov
1După toate aceasta, Iov și‑a deschis gura și a blestemat ziua în care s‑a născut. 2Iov a zis:
3„Să piară ziua în care m‑am născut
și noaptea în care s‑a zis: «S‑a zămislit un băiat!»
4Prefacă‑se în întuneric ziua aceea!
Fie ca Dumnezeu să nu Se îngrijească de ea din ceruri,
iar lumina să nu strălucească peste ea!
5S‑o răscumpere negura și umbra morții5 Sau: bezna,
s‑o acopere un nor,
s‑o înspăimânte întunecimea zilei!
6Întunericul să stăpânească noaptea aceea!
Să nu se bucure între zilele din an,
să nu fie numărată între luni!
7Iată! Noaptea aceea să fie stearpă,
să nu se audă niciun strigăt de bucurie în ea!
8Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele8 Sau: marea,
de cei ce se pricep să întărâte Leviatanul8 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru marin (în versetul de față; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (Iov 41:1; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri.!
9Stelele dimineții ei să fie întunecate,
să nădăjduiască după lumină, dar în zadar.
Să nu vadă pleoapele zorilor,
10pentru că n‑a închis ușile pântecului mamei mele
și n‑a ascuns necazul de ochii mei.
11De ce n‑am murit la naștere
și n‑am pierit când am ieșit din pântec?
12De ce au fost genunchi care să mă primească
și sâni care să mă alăpteze?
13Acum aș fi stat culcat și liniștit,
aș fi dormit și m‑aș fi odihnit
14cu împărații și sfetnicii pământului,
care și‑au zidit falnice morminte,
15cu prinții care au avut aur,
care și‑au umplut casele cu argint.
16Sau de ce n‑am fost îngropat ca o stârpitură,
ca un prunc care niciodată n‑a văzut lumina?
17Acolo, cei răi nu te mai tulbură
și acolo, cei obosiți se odihnesc.
18Acolo, prizonierii se bucură,
nu mai aud glasul asupritorului18 Vezi nota de la Ex. 3:7..
19Și cel mic și cel mare sunt acolo,
iar robul este liber de stăpânii lui.
20De ce i se dă lumină celui nenorocit
și viață celui cu amărăciune în suflet,
21celor care tânjesc după moarte, dar care nu mai vine,
care o caută mai mult decât pe o comoară ascunsă,
22celor care nu mai pot de bucurie
și de veselie când găsesc mormântul,
23omului a cărui cale este ascunsă
și pe care Dumnezeu l‑a îngrădit de jur împrejur?
24Căci suspinul meu vine înaintea pâinii mele
și gemetele mi se varsă ca apa.
25Lucrul de care mă îngrozeam foarte tare a venit asupra mea
și lucrul de care îmi era frică a venit peste mine.
26N‑am nici pace, nici tihnă,
n‑am nici odihnă, dar a venit și tulburarea.“
