Neemia 11:22-36
Responsabil peste leviți în Ierusalim era Uzi, fiul lui Bani, fiul lui Hașabia, fiul lui Matania, fiul lui Mica. Aceștia făceau parte dintre urmașii lui Asaf, cântăreții. Ei erau responsabili cu lucrarea de la Templu, căci exista o poruncă a regelui cu privire la cântăreți, care reglementa activitatea lor zilnică.
Petahia, fiul lui Meșezabel, dintre urmașii lui Zerah, fiul lui Iuda, era mâna dreaptă a regelui în ce privește toate problemele legate de popor.
Cât despre satele și câmpiile dimprejurul lor, unii dintre urmașii lui Iuda s‑au așezat în Chiriat-Arba și în satele dimprejurul lui, în Dibon și în satele dimprejurul lui, în Iekabțeel și în satele dimprejurul lui, în Ieșua, în Molada, în Bet‑Pelet, în Hațar-Șual, în Beer-Șeba și în satele dimprejurul ei, în Țiklag, în Mecona și în satele dimprejurul lui, în En‑Rimon, în Țora și în Iarmut, în Zanoah, Adulam și în satele dimprejurul lor, în Lachiș și în câmpiile dimprejurul lui, în Azeka și în satele dimprejurul lui. Și astfel ei s‑au așezat din Beer-Șeba până în valea Hinom.
Urmașii lui Beniamin s‑au așezat începând din Gheva, în Micmaș, în Aia, în Betel și în satele dimprejurul lui, în Anatot, în Nob, în Anania, în Hațor, în Rama, în Ghitaim, în Hadid, în Țeboim, în Nebalat, în Lod, în Ono și în valea Harașim.35 Sau: Meșteșugarilor.
Unii dintre leviții cetelor lui Iuda s‑au așezat în teritoriul lui Beniamin.
Neemia 12:1-47
Preoții și leviții repatriați
Aceștia au fost preoții și leviții care s‑au suit înapoi cu Zerub-Babel, fiul lui Șealtiel, și cu Iosua:
Seraia, Ieremia, Ezra,
Amaria, Maluh, Hatuș,
Șecania, Rehum, Meremot,
Ido, Ghinton, Abia,
Miyamin, Maadia, Bilga,
Șemaia, Ioiarib, Iedaia,
Salu, Amok, Hilchia și Iedaia. Aceștia au fost căpetenii ale preoților și ale fraților lor în zilele lui Iosua.
Dintre leviți – Iosua, Binui, Kadmiel, Șerebia, Iuda, Matania, care, împreună cu frații săi, era responsabil cu cântările de laudă, precum și Bakbuchia și Uni, frații lor, care își împlineau îndatoririle alături de ei.
Lui Iosua i s‑a născut Ioiachim, lui Ioiachim i s‑a născut Eliașib, lui Eliașib i s‑a născut Ioiada, lui Ioiada i s‑a născut Ionatan, lui Ionatan i s‑a născut Iadua. În zilele lui Ioiachim, căpeteniile familiilor preoțești au fost următoarele:
pentru Seraia – Meraia;
pentru Ieremia – Hanania;
pentru Ezra – Meșulam;
pentru Amaria – Iehohanan;
pentru Maluh – Ionatan;
pentru Șecania – Iosif;
pentru Harim – Adna;
pentru Meremot – Helkai;
pentru Ido – Zaharia;
pentru Ghinton – Meșulam;
pentru Abia – Zicri;
pentru Miniamin și Moadia – Piltai;
pentru Bilga – Șamua;
pentru Șemaia – Ionatan;
pentru Ioiarib – Matnai;
pentru Iedaia – Uzi;
pentru Salai – Kalai;
pentru Amok – Eber;
pentru Hilchia – Hașabia;
pentru Iedaia – Netanel.
Căpeteniile familiilor leviților și ale preoților în zilele lui Eliașib, Ioiada, Iohanan și Iadua, au fost înscrise în timpul domniei lui Darius persanul22 Fie Darius II Nothus (care a domnit între anii 423–404 î.Cr.), fie Darius III Codamannus. (care a domnit între anii 336–331 î.Cr.).. Căpeteniile familiilor urmașilor lui Levi au fost înscrise în „Cartea cronicilor“ până în zilele lui Iohanan, fiul lui Eliașib. Căpeteniile levitice Hașabia, Șerebia și Iosua, fiul lui Kadmiel, împreună cu frații lor, stăteau unii în dreptul celorlalți, ca să aducă laudă și mulțumire Domnului, așa cum poruncise David, omul lui Dumnezeu. Matania, Bakbuchia, Obadia, Meșulam, Talmon și Akub erau paznicii care aveau în grijă magaziile de la porți. Aceștia au trăit în zilele lui Ioiachim, fiul lui Iosua, fiul lui Ioțadak, ale guvernatorului Neemia și ale preotului și cărturarului Ezra.
Consacrarea Ierusalimului reconstruit
La consacrarea zidurilor Ierusalimului, leviții au fost chemați din toate locurile unde se aflau, ca să vină la Ierusalim și să celebreze consacrarea cu bucurie, cu mulțumiri și cu cântece la chimvale, harfe27 Ebr.: nebel, instrument cu coarde asemănător lirei, având 12 coarde și un ton grav. și lire. S‑au adunat cântăreții din zonele dimprejurul Ierusalimului, cei din satele netofatiților, cei din Bet‑Ghilgal și cei din ținutul Ghevei și Azmavetului, căci cântăreții își construiseră așezări împrejurul Ierusalimului. Preoții și leviții s‑au curățit, după care au curățit poporul, porțile și zidul.
I‑am pus pe conducătorii lui Iuda să se urce pe zid și am organizat două coruri mari. Cel dintâi alai a pornit spre sud31 Lit.: spre dreapta. În acea perioadă, în Orient punctele cardinale erau determinate de poziția cu fața spre est, nu spre nord., luând‑o pe zid către Poarta Gunoiului.
În urma leviților mergeau Hoșaia cu jumătate dintre conducătorii lui Iuda, Azaria, Ezra, Meșulam, Iuda, Beniamin, Șemaia și Ieremia. Mai erau unii dintre preoți cu trâmbițele lor, precum și Zaharia, fiul lui Ionatan, fiul lui Șemaia, fiul lui Matania, fiul lui Micaia, fiul lui Zacur, fiul lui Asaf, însoțit de Șemaia, de Azarel, de Milalai, de Ghilalai, de Maai, de Netanel, de Iuda și de Hanani, – frații lui –, care aveau instrumentele muzicale rânduite de David, omul lui Dumnezeu. Cărturarul Ezra era în fruntea acestora. Când au ajuns la Poarta Izvorului, au mers înainte, urcând pe treptele Cetății lui David, apoi pe ridicătura zidului, pe deasupra palatului lui David, până la Poarta Apelor, spre răsărit.
Al doilea cor a pornit în direcție opusă, iar eu împreună cu cealaltă jumătate din popor am mers după leviți pe zid. Am continuat pe deasupra Turnului Cuptoarelor, până la Zidul cel Lat, apoi pe deasupra Porții lui Efraim, pe deasupra Porții Vechi, pe deasupra Porții Peștilor, a Turnului lui Hananel, a Turnului Celor O Sută, pe deasupra Porții Oilor și ne‑am oprit la Poarta Temniței. Cele două coruri s‑au oprit la Casa lui Dumnezeu și odată cu acestea și eu, însoțit de jumătate dintre dregători. Preoții Eliachim, Maaseia, Miniamin, Micaia, Elioenai, Zaharia și Hanania erau cu trâmbițele. Cântăreții Maaseia, Șemaia, Elazar, Uzi, Iehohanan, Malchia, Elam și Ezer și‑au făcut auzite vocile sub conducerea lui Iezrahia. În ziua aceea s‑au adus foarte multe jertfe și s‑au bucurat cu toții, căci Dumnezeu le dăduse o mare bucurie. Chiar și femeile, și copiii se bucurau împreună cu ei, iar vuietul veseliei din Ierusalim putea fi auzit de departe.
În ziua aceea, au fost numiți niște bărbați responsabili cu odăile care erau folosite drept cămări pentru contribuții, pentru primele roade și pentru zeciuieli, ca să adune în ele, de pe ogoarele cetăților, părțile stabilite de Lege pentru preoți și pentru leviți. Căci cei din Iuda se bucurau că preoții și leviții erau la locul lor, împlinind slujba lui Dumnezeu și slujba curățirii. Tot așa făceau și cântăreții, și portarii, potrivit cu cele poruncite de David și de Solomon, fiul său. Căci odinioară, în zilele lui David și ale lui Asaf, erau căpetenii care supravegheau cântăreții și cântările de laudă și de mulțumire pentru Domnul. Tot Israelul, din zilele lui Zerub-Babel și ale lui Neemia, a dat zilnic părțile cuvenite cântăreților și portarilor. Ei au pus deoparte47 Lit.: au sfințit. Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). și ceea ce era pentru leviți, iar leviții au pus deoparte ceea ce era pentru urmașii lui Aaron.
