เยเรมีย์ 15 – TNCV & NTLR

Thai New Contemporary Bible

เยเรมีย์ 15:1-21

1แล้วองค์พระผู้เป็นเจ้าตรัสกับข้าพเจ้าว่า “ต่อให้โมเสสและซามูเอลมายืนวิงวอนเพื่อชนชาตินี้ต่อหน้าเรา เราก็จะไม่ใจอ่อนช่วยพวกเขา เอาพวกเขาออกไปให้พ้นหน้าเรา! ไปให้พ้น! 2และหากพวกเขาถามเจ้าว่า ‘จะให้เราไปที่ไหน?’ จงบอกพวกเขาว่า ‘องค์พระผู้เป็นเจ้าตรัสดังนี้ว่า

“ ‘ผู้ที่ถูกกำหนดให้ตายก็ตายไป

ผู้ที่จะต้องตายในสงครามก็ตายในสงคราม

ผู้ที่จะต้องอดตายก็อดตาย

และผู้ที่ต้องไปเป็นเชลยก็ไปเป็นเชลย’”

3องค์พระผู้เป็นเจ้าประกาศว่า “เราจะแต่งตั้งผู้ทำลายสี่แบบเพื่อจัดการกับพวกเขาได้แก่ ดาบเพื่อเข่นฆ่า สุนัขเพื่อฉีกทึ้ง นกในอากาศและสัตว์ป่าบนแผ่นดินโลกเพื่อกลืนกินและทำลายเสีย 4เนื่องด้วยสิ่งที่มนัสเสห์โอรสกษัตริย์เฮเซคียาห์แห่งยูดาห์ได้ทำในเยรูซาเล็ม เราก็จะทำให้พวกเขาเป็นที่น่าขยะแขยงแก่อาณาจักรทั้งปวงในโลก

5“เยรูซาเล็มเอ๋ย ใครจะสงสารเจ้า?

ใครจะคร่ำครวญให้กับเจ้า?

จะมีใครไยดีถามทุกข์สุขของเจ้า?”

6องค์พระผู้เป็นเจ้าประกาศว่า “เจ้าได้ละทิ้งเรา

และหวนกลับไปหาบาปร่ำไป

เราจึงฟาดเจ้าและทำลายเจ้า

เราจะไม่เมตตาเจ้าอีกต่อไป

7เราจะฝัดร่อนพวกเขาที่ประตูเมือง

ด้วยส้อมซัดข้าว

เราจะนำวิปโยคและหายนะมาสู่ประชากรของเรา

เพราะเขาไม่ยอมหันจากวิถีต่างๆ ของตน

8เราจะทำให้มีแม่ม่ายในหมู่พวกเขา

มากยิ่งกว่าทรายในทะเล

กลางวันแสกๆ เราจะนำผู้ทำลาย

มาเล่นงานบรรดาแม่ของคนหนุ่ม

เราจะนำความทุกข์ร้าวรานและความอกสั่นขวัญแขวน

มายังพวกเขาอย่างฉับพลัน

9แม่ลูกเจ็ดจะเป็นลมหมดสติไป

และสิ้นลมหายใจ

ดวงตะวันของนางลับหายไปทั้งๆ ที่เป็นเวลากลางวัน

นางต้องอับอายขายหน้า

เราจะมอบผู้รอดชีวิตให้แก่ดาบ

ต่อหน้าศัตรูทั้งหลาย”

องค์พระผู้เป็นเจ้าประกาศดังนั้น

10อนิจจา แม่ของลูกที่ให้กำเนิดลูกมา

ลูกถูกคนทั้งแผ่นดินต่อสู้และชิงดีชิงเด่น!

ลูกไม่เคยให้ใครหยิบยืมอะไร หรือไปหยิบยืมใคร

แต่ทุกคนก็แช่งด่าลูก

11องค์พระผู้เป็นเจ้าตรัสว่า

“แน่นอน เราจะช่วยกู้เจ้าเพื่อผลดีที่ตั้งใจไว้

แน่นอน เราจะทำให้ศัตรูของเจ้ามาอ้อนวอนเจ้า

ในยามภัยพิบัติและในยามทุกข์ลำเค็ญ

12“มนุษย์จะหักแท่งเหล็กจากภาคเหนือ

หรือแท่งทองสัมฤทธิ์ได้หรือ?

13“เราจะทำให้ทรัพย์สมบัติ

และความมั่งคั่งของเจ้าถูกริบไปเปล่าๆ

เพราะบาปทั้งปวงทั่วดินแดนของเจ้า

14เราจะให้ศัตรูทั้งหลายจับเจ้าไปเป็นเชลย

ในดินแดนที่เจ้าไม่รู้จัก

เพราะโทสะของเราจะลุกเป็นไฟ

ซึ่งจะเผาผลาญเจ้า”

15ข้าแต่องค์พระผู้เป็นเจ้า พระองค์ทรงเข้าพระทัย

ขอทรงระลึกถึงและดูแลรักษาข้าพระองค์

ขอพระองค์ทรงแก้แค้นผู้ข่มเหงเหล่านี้เพื่อข้าพระองค์

พระองค์ทรงอดกลั้นพระทัยไว้ช้านาน ขออย่าทรงนำข้าพระองค์ไปเสีย

ขอทรงระลึกว่าข้าพระองค์ทนการตำหนิเพราะเห็นแก่พระองค์มากเพียงใด

16เมื่อพระวจนะของพระองค์มาถึง ข้าพระองค์ก็กินพระวจนะนั้น

เป็นความชื่นชมยินดีและปลื้มปีติในจิตใจของข้าพระองค์

เพราะเขาเรียกข้าพระองค์ตามพระนามของพระองค์

ข้าแต่พระยาห์เวห์พระเจ้าผู้ทรงฤทธิ์

17ข้าพระองค์ไม่เคยนั่งในหมู่คนที่สรวลเสเฮฮา

ไม่ร่วมรื่นเริงเบิกบานกับพวกเขา

ข้าพระองค์นั่งอยู่ตามลำพังเพราะพระหัตถ์ของพระองค์อยู่เหนือข้าพระองค์

และพระองค์ทรงทำให้ข้าพระองค์เปี่ยมด้วยความขุ่นเคืองใจ

18เหตุใดข้าพระองค์ปวดร้าวไม่สิ้นสุด

และบาดแผลฉกรรจ์ของข้าพระองค์รักษาไม่หาย?

พระองค์จะทรงเป็นเหมือนลำห้วยที่ลวงตาข้าพระองค์

เหมือนตาน้ำซึ่งไม่มีน้ำหรือ?

19ฉะนั้น องค์พระผู้เป็นเจ้าจึงตรัสว่า

“หากเจ้าหันกลับมา เราจะให้เจ้าคืนสู่ปกติสุข

เพื่อเจ้าจะปรนนิบัติรับใช้เรา

หากเจ้าพูดสิ่งที่มีคุณค่า ไม่พูดเหลวไหลไร้สาระ

เจ้าจะเป็นผู้แถลงถ้อยคำของเรา

ให้ชนชาตินี้หันมาหาเจ้า

แต่เจ้าต้องไม่หันไปหาพวกเขา

20เราจะทำให้เจ้าเป็นกำแพงสำหรับชนชาตินี้

เป็นปราการทองสัมฤทธิ์อันแน่นหนา

พวกเขาจะต่อสู้เจ้า

แต่เอาชนะไม่ได้

เพราะเราอยู่กับเจ้า

เพื่อจะกอบกู้และช่วยเจ้าให้รอด”

องค์พระผู้เป็นเจ้าประกาศดังนั้น

21“เราจะช่วยเจ้าจากเงื้อมมือของคนชั่ว

และไถ่เจ้าจากอุ้งมือของคนอำมหิต”

Nouă Traducere În Limba Română

Ieremia 15:1-21

1Apoi Domnul mi‑a zis:

– Chiar dacă Moise și Samuel s‑ar înfățișa înaintea Mea, Eu tot n‑aș fi binevoitor cu poporul acesta. Izgonește‑i dinaintea Mea! Să plece! 2Dacă te vor întreba: „Unde să ne ducem?“, să le răspunzi: „Așa vorbește Domnul:

«Cei ce sunt pentru moarte – la moarte;

cei ce sunt pentru sabie – la sabie;

cei ce sunt pentru foamete – la foamete;

și cei ce sunt pentru captivitate – în captivitate.»

3Voi trimite împotriva lor patru feluri de nenorociri, zice Domnul: sabia, ca să‑i ucidă; câinii, ca să‑i sfâșie; păsările cerului și fiarele pământului – ca să‑i devoreze și să‑i distrugă. 4Îi voi face o pricină de groază pentru toate regatele pământului, din cauza faptelor lui Manase, fiul lui Ezechia, regele lui Iuda, pe care le‑a săvârșit în Ierusalim.

5Cui îi va fi milă de tine, Ierusalime?

Cine va plânge pentru tine?

Cine va veni să te întrebe de sănătate?

6M‑ai respins, zice Domnul,

continui să‑Mi întorci spatele.

De aceea Îmi întind mâna împotriva ta și te distrug.

M‑am săturat să mai am milă de tine.

7Îi voi vântura cu furca

la porțile țării;

îi voi lipsi de copii și voi distruge poporul Meu,

căci nu și‑au schimbat căile.

8Văduvele lor vor fi mai numeroase

decât nisipul mării.

În miezul zilei voi aduce nimicitorul

peste mama celui tânăr8 Sensul versului este nesigur. Siriacă: peste mame și peste tineri.;

voi face să cadă deodată peste ea

chinul și groaza.

9Cea care născuse șapte fii va fi slăbită,

își va da duhul.

Soarele ei va apune când este încă ziuă;

va fi rușinată și umilită.

Pe cei rămași în viață îi voi da pradă sabiei,

înaintea dușmanilor lor,

zice Domnul.“

10– Vai de mine, mamă, pentru că m‑ai născut!

Pe mine, om de ceartă și de neînțelegere pentru toată țara.

Nu dau împrumut, nici nu iau împrumut

și totuși toți mă blestemă!

11Domnul a zis:

– Cu siguranță te voi elibera, ca să fii fericit.

Cu siguranță îi voi face pe dușmanii tăi

să te implore în vremurile de nenorocire și de necaz.

12Poate cineva să frângă fierul –

fierul din nord – sau bronzul?12 Sau: Poate fierul și bronzul / să frângă fierul din nord?

13Averile și comorile tale

le voi da ca pradă, fără preț,

din cauza tuturor păcatelor tale

săvârșite pe întreg teritoriul tău.

14Te voi face să slujești dușmanilor tăi,

într‑o țară pe care nu o cunoști,

căci focul mâniei Mele s‑a aprins

și arde peste voi.

15– Tu știi totul, Doamne!

Adu‑Ți aminte de mine și ai grijă de mine!

Răzbună‑mă împotriva celor ce mă persecută!

Tu ești îndelung răbdător – nu mă înlătura!

Tu știi cât dispreț sufăr pentru Tine!

16Când am găsit cuvintele Tale, le‑am mâncat.

Cuvintele Tale au fost bucuria și desfătarea inimii mele,

căci Numele Tău este chemat peste mine,

Doamne, Dumnezeul Oștirilor!

17N‑am șezut niciodată în compania petrecăreților,

ca să mă înveselesc cu ei.

Am stat singur, pentru că mâna Ta era peste mine

și mă umpluseși de indignare.

18De ce durerea mea este fără sfârșit?

De ce rana mea este incurabilă și refuză să se vindece?

Vei fi Tu pentru mine ca un izvor înșelător,

ca niște ape care nu dăinuiesc?

19– Așa vorbește Domnul:

„Dacă te vei întoarce la Mine, te voi aduce din nou

să stai înaintea Mea.

Dacă vei rosti cuvinte de valoare, și nu cuvinte de nimic,

vei fi ca gura Mea.

Ei să se întoarcă la tine,

și nu tu să te întorci la ei!

20Te voi face un zid pentru poporul acesta,

un zid tare din bronz.

Ei vor lupta împotriva ta,

însă nu te vor învinge,

căci Eu sunt cu tine

ca să te izbăvesc și să te scap,

zice Domnul.

21Te voi scăpa din mâna celor răi

și te voi răscumpăra din palma celor groaznici.“