Ang Kasunduan ng Dios at ni Abram
1Pagkatapos noon, nagsalita ang Panginoon kay Abram sa pamamagitan ng isang pangitain. Sinabi niya, “Abram, huwag kang matakot dahil ako ang magiging kalasag mo at gagantimpalaan kita.”
2Pero sinabi ni Abram, “O Panginoong Dios, ano po ang halaga ng gantimpala nʼyo sa akin dahil hanggang ngayon ay wala pa po akong anak. Ang magiging tagapagmana ko po ay si Eliezer na taga-Damascus. 3Dahil hindi nʼyo po ako binigyan ng anak, kaya isa sa mga alipin ng sambahayan ko ang magmamana ng mga ari-arian ko.”
4Sinabi sa kanya ng Panginoon, “Hindi siya ang magmamana ng mga ari-arian mo kundi ang sarili mong anak.” 5Pagkatapos, dinala siya ng Panginoon sa labas at sinabi, “Masdan mo ang mga bituin sa langit, bilangin mo kung makakaya mo. Magiging ganyan din karami ang lahi mo.”
6Nanalig si Abram sa Panginoon. At dahil dito, itinuring siyang matuwid.
7Sinabi pa niya kay Abram, “Ako ang Panginoon na nag-utos sa iyo na lisanin ang Ur na sakop ng mga Caldeo15:7 Caldeo: Mga tao na nakatira noon sa timog ng Babilonia. Nang bandang huli, naging Caldeo ang tawag sa mga taga-Babilonia. para ibigay sa iyo ang lupaing ito at magiging pag-aari mo.”
8Pero sinabi ni Abram, “O Panginoong Dios, paano ko po malalaman na magiging akin ito?”
9Sumagot ang Panginoon, “Dalhan mo ako rito ng isang dumalagang baka, isang babaeng kambing, at isang lalaking tupa, na ang bawat isaʼy tatlong taon ang gulang. At magdala ka rin ng isang inakay na batu-bato at isang inakay na kalapati.”
10Kaya dinala ni Abram ang lahat ng ito sa Panginoon. Pagkatapos, pinaghati-hati niya at inilapag sa gitna na magkakatapat ang bawat kabiyak. Ang batu-bato lamang at ang kalapati ang hindi niya hinati. 11Dumadapo sa hinating mga hayop ang mga ibong kumakain ng patay, pero binubugaw ito ni Abram.
12Nang palubog na ang araw, nakatulog nang mahimbing si Abram at matinding takot ang dumating sa kanya. 13Pagkatapos, sinabi sa kanya ng Panginoon, “Siguradong ang iyong mga lahi ay maninirahan sa ibang bansa, at gagawin silang mga alipin doon at pagmamalupitan sa loob ng 400 taon. 14Ngunit parurusahan ko ang bansang aalipin sa kanila. Pagkatapos, aalis sila sa bansang iyon na dala ang maraming kayamanan. 15Ikaw naman Abram, pahahabain ko ang buhay mo at mamamatay ka sa katandaan na may kapayapaan. 16Lilipas muna ang apat na henerasyon bago makabalik dito ang mga lahi mo, dahil hindi pa umaabot sa sukdulan ang pagkakasala ng mga Amoreo para parusahan sila at paalisin sa lupaing ito.”
17Nang lumubog na ang araw at dumilim na, biglang may nakita si Abram na palayok na umuusok at nakasinding sulo, na dumaraan sa gitna ng mga hinating hayop. 18Sa araw na iyon, gumawa ng kasunduan ang Panginoon kay Abram. Sinabi niya, “Ibibigay ko sa mga lahi mo ang lupaing ito mula sa dulo ng ilog na hangganan ng Egipto hanggang sa malaking ilog na Eufrates. 19Ito ang lupain ng mga Keneo, Kenizeo, Kadmoneo, 20Heteo, Perezeo, Refaimeo, 21Amoreo, Cananeo, Gergaseo, at mga Jebuseo.”
Legământul lui Dumnezeu cu Avram
1După toate acestea, Cuvântul Domnului i‑a vorbit lui Avram într‑o viziune, zicând:
– Avram, nu te teme!
Eu sunt scutul tău,
răsplata ta cea foarte mare.
2Avram a zis:
– Stăpâne Doamne, ce‑mi vei da? Căci mor2 Lit.: mă duc. fără copii, iar moștenitorul2 Sensul termenului ebraic este nesigur. casei mele este Eliezer din Damasc!
3Avram a zis:
– Iată că nu mi‑ai dat sămânță, iar moștenitorul meu este unul din casa mea.
4Dar iată, Cuvântul Domnului a venit la el, zicând:
– Nu acesta va fi moștenitorul tău, ci unul care se va naște din tine, el îți va fi moștenitor.
5Apoi l‑a dus afară și i‑a zis:
– Uită‑te la ceruri și numără stelele, dacă poți!
El i‑a zis:
– Așa va fi sămânța ta!
6Avram a crezut în Domnul, și El i‑a considerat aceasta dreptate.
7Domnul i‑a zis:
– Eu sunt Domnul Care te‑am adus din Urul caldeilor, ca să‑ți dau țara aceasta s‑o stăpânești.
8Avram L‑a întrebat:
– Stăpâne Doamne, cum voi ști că o voi stăpâni?
9El i‑a răspuns:
– Ia pentru Mine o juncană de trei ani, o capră de trei ani, un berbec de trei ani, o turturea și un pui de porumbel.
10A luat pentru El toate acestea, le‑a despicat în două și a așezat fiecare bucată una în fața celeilalte; însă păsările nu le‑a despicat. 11Când păsările de pradă au coborât peste stârvuri, Avram le‑a alungat.
12În timp ce apunea soarele, pe Avram l‑a cuprins un somn adânc. Și iată că au venit peste el o groază și un mare întuneric. 13Atunci El i‑a zis lui Avram: „Să știi bine că sămânța ta va fi străină într‑o țară care nu este a ei. Ei vor fi înrobiți și asupriți timp de patru sute de ani13 Vezi Ex. 12:40. După toate probabilitățile, Dumnezeu folosește, în cazul de față, o cifră rotundă (vezi v. 16).. 14Dar pe neamul căruia îi vor sluji ei, îl voi judeca Eu, iar după aceea vor ieși de acolo cu mari bogății. 15Tu însă vei ajunge la părinții tăi în pace; vei fi îngropat după o bătrânețe fericită. 16Urmașii tăi se vor întoarce aici în a patra generație16 În VT, o generație cuprinde de obicei o perioadă de aproximativ 40 de ani, însă este posibil ca în epoca patriarhală această perioadă să fi fost de aproape 100 de ani., pentru că nelegiuirea amoriților nu este încă deplină.“
17După ce a apus soarele și s‑a făcut întuneric beznă, iată că un fum ca de cuptor și o torță aprinsă au trecut printre acele părți de animale. 18În ziua aceea, Domnul a încheiat un legământ cu Avram, zicând: „Seminței tale18 Vezi nota de la 12:7. îi dau această țară, de la Râul Egiptului18 Cu referire la modernul Wadi el‑Arish, în NE Sinaiului, sau chiar la brațul răsăritean al Deltei Nilului. până la Râul cel Mare, râul Eufrat, 19și anume pe cheniți, pe cheniziți, pe cadmoniți, 20pe hitiți, pe periziți, pe refaiți, 21pe amoriți, pe canaaniți, pe ghirgașiți și pe iebusiți.“
