1Mula sa namumuno sa iglesya.
Mahal kong Ginang na pinili ng Dios, kasama ng iyong mga anak. Minamahal ko kayong tunay,1:1 kayong tunay: o, kayo sa katotohanan. at hindi lang ako kundi ang lahat ng nakakakilala sa katotohanan. 2Minamahal namin kayo dahil sa katotohanang nasa atin at mananatili sa atin magpakailanman.
3Manatili sana sa atin ang biyaya, awa, at kapayapaang galing sa Dios Ama at sa Panginoong Jesu-Cristo na kanyang Anak, habang namumuhay tayo sa katotohanan at pag-ibig.
Ang Katotohanan at Ang Pag-ibig
4Labis ang kagalakan ko nang malaman ko na ang ilan sa mga anak mo ay sumusunod sa katotohanan, ayon sa iniutos sa atin ng Dios Ama. 5Kaya Ginang, hinihiling ko sa iyo ngayon na magmahalan tayong lahat. Hindi ito isang panibagong utos kundi ito rin ang utos na ibinigay sa atin noong una tayong sumampalataya. 6Makikita ang pag-ibig sa atin kung namumuhay tayo ayon sa mga utos ng Dios. At ang utos niya na narinig ninyo mula nang sumampalataya kayo ay ito: mamuhay tayo nang may pag-ibig.
7Mahalaga ito, dahil marami nang nagkalat na manlilinlang sa mundo. Ito ang mga taong hindi kumikilala na si Jesu-Cristo ay naging tao. Silaʼy mga manlilinlang at anti-Cristo. 8Mag-ingat kayo at nang hindi mawala ang inyong pinaghirapan, sa halip ay matanggap ninyo ang buong gantimpala.
9Ang sinumang hindi sumusunod sa aral ni Cristo o nagtuturo pa ng labis dito ay hindi pinananahanan ng Dios. Ngunit ang sinumang sumusunod sa aral ni Cristo ay pinananahanan ng Ama at ng Anak. 10Kung may dumating man sa inyo na iba ang ipinangangaral tungkol kay Cristo, huwag nʼyo siyang tanggapin sa inyong tahanan, ni huwag nʼyo siyang batiin nang may pagpapala. 11Sapagkat ang sinumang bumati sa kanya ng ganoon ay nakikibahagi sa masasama niyang gawain.
12Marami pa sana akong sasabihin sa inyo, ngunit hindi ko na lang isusulat. Sapagkat umaasa akong makakadalaw ako riyan at makakausap kayo nang personal, upang malubos ang ating kagalakan.
13Kinukumusta ka ng mga anak ng kapatid mong babae, na tulad moʼy isa rin sa mga pinili ng Dios.
1Bătrânul1 Sau: Prezbiterul., către aleasa doamnă1 Termenul se poate referi fie la o anumită persoană, fie la o anumită biserică locală (vezi v. 13, surorii tale alese). Limbajul scrisorii (folosirea persoanei a II‑a plural) înclină în favoarea celei de‑a doua interpretări. și către copiii ei, pe care‑i iubesc în adevăr, – și nu numai eu, ci toți cei ce cunosc adevărul –, 2datorită adevărului care rămâne în noi și care va fi cu noi pe vecie: 3harul, mila și pacea de la Dumnezeu Tatăl și de la Isus Cristos, Fiul Tatălui, să fie3 Sau: vor fi. cu noi în adevăr și în dragoste!
4M‑am bucurat foarte mult că i‑am găsit pe unii dintre copiii tăi umblând4, 6 Sau: trăind. în adevăr, așa cum am primit poruncă de la Tatăl.
5Și acum, te rog, doamnă, nu ca și cum ți‑aș scrie o poruncă nouă, ci scriindu‑ți una pe care o aveam de la început: să ne iubim unii pe alții! 6Iar dragostea este aceasta: să umblăm potrivit cu poruncile Lui. Aceasta este porunca, așa cum ați auzit de la început. Să umblați6 Cu sensul de: să trăiți în ascultare de ea. în ea!6 Sau: Aceasta este porunca! Așa cum ați auzit de la început, să umblați în ea! 7Căci în lume au ieșit mulți înșelători, care nu mărturisesc că Isus Cristos a venit în trup.7 Ioan face referire la erezia docetismului (dokesis, care înseamnă asemănare), potrivit căreia este imposibil ca umanitatea (Isus cel uman) să se poată uni cu divinitatea (Cristosul cel divin). Adepții docetismului (mai târziu gnosticii) promovau învățătura potrivit căreia Isus Cristos nu Și‑a asumat niciodată umanitatea. Conform acestei erezii, El nu a avut în realitate un trup uman, ci a fost doar o simplă aparență. Deși trupul Lui se asemăna cu cel al oamenilor, acesta era de fapt ireal, neavând nevoie de mâncare sau băutură. În consecință, suferințele și moartea Lui au fost imaginare. Unii gânditori gnostici susțineau că la botezul lui Isus cel uman, o putere divină (Cristosul) a venit sub forma Duhului peste Isus, dar s‑a depărtat de El înainte de răstignire, astfel că nu a existat niciodată o unire de durată între Cristosul divin și Isus cel uman. Ioan combate aici o astfel de învățătură (vezi și 1 In. 4:2-3), susținând realitatea întrupării și a suferințelor lui Cristos, Cel Care a fost în același timp pe deplin uman și divin. Vezi și scrierile Părinților Bisericii, care s‑au împotrivit învățăturilor docetice – în mod special Ignatius de Antiohia și Irineu. Acesta este înșelătorul și anticristul. 8Luați seama la voi înșivă, ca să nu pierdeți lucrurile pentru care am8 Unele mss conțin: ați. lucrat, ci să primiți răsplată deplină. 9Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Cristos, nu Îl are pe Dumnezeu. Cel ce rămâne în învățătura aceasta Îl are și pe Tatăl, și pe Fiul. 10Dacă vine la voi cineva care nu aduce învățătura aceasta, să nu‑l primiți în casă și să nu‑i spuneți „Bun venit!“10 Gr.: chairein, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură‑te! Fii sănătos! Salut! Se poate referi și la salutul tradițional evreiesc Pace ție!, preluat de comunitățile creștine, deoarece, în acest context, Ioan face aluzie tocmai la cei care se pretind de aceeași credință, dar care, în realitate, sunt dușmani ai învățăturii sănătoase despre Isus Cristos, înstrăinându‑se astfel singuri. 11Căci acela care îi spune „Bun venit!“ se face părtaș la lucrările lui rele.
12Am multe să vă scriu, dar n‑aș vrea să vi le scriu pe foaie12 Cu referire la foaia confecționată din papirus. și cu cerneală, ci sper să vin la voi și să vă vorbesc gură către gură, pentru ca bucuria noastră să fie deplină. 13Copiii surorii tale alese te salută.
