Kuszenie Jezusa
1Potem Duch Święty zaprowadził Jezusa na pustynię, gdzie miał być kuszony przez diabła. 2Przez czterdzieści dni i nocy nic nie jadł aż w końcu poczuł głód. 3Zbliżył się więc do Niego kusiciel i powiedział:
—Jeśli rzeczywiście jesteś Synem Bożym, rozkaż tym kamieniom, aby zamieniły się w chleb.
4—Pismo uczy: „Nie tylko chlebem żywi się człowiek, ale również każdym słowem wypowiedzianym przez Boga”—odpowiedział Jezus.
5Wtedy diabeł przeniósł Go do Jerozolimy—świętego miasta—i postawił na szczycie świątyni.
6—Jeśli rzeczywiście jesteś Synem Bożym, skocz w dół—kusił. —Przecież Pismo mówi:
„Bóg rozkaże swoim aniołom,
aby chroniły Cię.
I będą Cię nosić na rękach,
abyś nie skaleczył nogi o kamień”.
7—To samo Pismo uczy: „Nie będziesz wystawiał Boga na próbę”—odpowiedział Jezus.
8W końcu diabeł zabrał Jezusa na wysoką górę i pokazał Mu wszystkie królestwa świata, w całym ich przepychu.
9—Wszystko to będzie Twoje—powiedział—jeśli oddasz mi pokłon.
10—Odejdź, szatanie!—rozkazał Jezus. —Pismo uczy: „Pokłon i cześć oddawał będziesz Bogu, swemu Panu, i tylko Jemu będziesz posłuszny”.
11Wtedy diabeł odszedł, a zjawili się aniołowie i służyli Mu.
Jezus zaczyna nauczać
12Po pewnym czasie Jezus dowiedział się, że aresztowano Jana Chrzciciela. Dlatego udał się do Galilei. 13Opuścił jednak Nazaret i przeniósł się nad jezioro do Kafarnaum, leżącego na terenach Zabulona i Neftalego. 14W ten sposób spełniło się proroctwo Izajasza:
15„Ziemia Zabulona i ziemia Neftalego,
położone nad morskim szlakiem,
kraina za Jordanem i cała pogańska Galilea
16—ten lud żyjący w ciemnościach,
ujrzał wielkie światło. Jasność rozbłysnęła wśród tych,
którzy żyli w krainie cienia i śmierci”.
17Od tego czasu Jezus zaczął nauczać:
—Opamiętajcie się! Nadchodzi królestwo niebieskie!
Powołanie pierwszych uczniów
18Pewnego dnia, idąc brzegiem Jeziora Galilejskiego, zauważył dwóch braci, Szymona, zwanego Piotrem, i Andrzeja. Zarzucali sieci, bo byli rybakami.
19—Chodźcie ze Mną!—zawołał do nich. —Uczynię was rybakami ludzi!
20Bez wahania rzucili sieci i poszli z Nim. 21Nieco dalej zobaczył dwóch innych braci, Jakuba i Jana. Ze swoim ojcem, Zebedeuszem, siedzieli w łodzi i naprawiali sieci. Ich także zawołał, 22a oni poszli z Nim, zostawiając łódź i ojca.
Jezus uzdrawia chorych
23Jezus przemierzał całą Galileę: nauczał w synagogach, głosił dobrą nowinę o królestwie oraz uzdrawiał chorych i cierpiących. 24Wieść o Nim rozeszła się aż po całej Syrii. Wkrótce zaczęto przyprowadzać do Niego wszystkich chorych, cierpiących z powodu różnych dolegliwości, zniewolonych przez demony, epileptyków i sparaliżowanych. A Jezus wszystkich uzdrawiał. 25Wszędzie towarzyszyły Mu ogromne tłumy ludzi przybyłych z Galilei, Dekapolu, Jerozolimy, Judei, a nawet z terenów za Jordanem.
Ispitirea lui Isus în pustie
(Mc. 1:12-13; Lc. 4:1-13)
1Atunci Isus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit1 Același verb apare în versiunea grecească a Vechiului Testament, fiind folosit atât în cazul lui Dumnezeu, Care pune la încercare omul/poporul (Gen. 22:1; Ex. 15:25; 16:4), cât și în cazul omului/poporului, care Îl pune la încercare (Îl ispitește) pe Dumnezeu (Ex. 17:2, 7. Vezi și Mc. 1:1; Lc. 4:2; Evr. 3:9). de diavolul1 Gr.: diabolos, care înseamnă bârfitor, defăimător, calomniator; [peste tot în carte].. 2După ce a postit patruzeci de zile și patruzeci de nopți2 Vezi Ex. 24:18; 34:28; Deut. 8:2-3. Vezi nota de la 2:15., la urmă a flămânzit.
3Atunci ispititorul s-a apropiat de El și I-a zis:
– Dacă3, 6 Sau: Din moment ce, în ideea că diavolul nu pune la îndoială identitatea lui Isus. ești Fiul lui Dumnezeu, poruncește ca pietrele acestea să devină pâini!
4Însă Isus, răspunzând, a zis:
– Este scris:
„Omul nu trăiește doar cu pâine,
ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu“4 Vezi Deut. 8:3..
5Atunci diavolul L-a luat în sfânta cetate, L-a pus să stea pe streașina Templului 6și I-a zis:
– Dacă ești Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos, căci este scris:
„El le va porunci îngerilor Săi cu privire la Tine“
și
„Ei Te vor purta pe brațe,
ca nu cumva să-Ți lovești piciorul de vreo piatră.“6 Vezi Ps. 91:11-12.
7Isus i-a spus:
– De asemenea, este scris: „Să nu-L ispitești pe Domnul, Dumnezeul tău!“7 Vezi Deut. 6:16.
8Din nou, diavolul L-a luat pe un munte foarte înalt și I-a arătat toate regatele lumii și slava lor.
9Apoi I-a zis:
– Toate acestea Ți le voi da Ție dacă, aruncându-Te la pământ, mi Te vei închina.
10Atunci Isus i-a zis:
– Pleacă, Satan10 Cuvânt împrumutat din ebraică, însemnând vrăjmaș sau acuzator. Ulterior acesta a devenit un nume propriu folosit cu referire la cel care este acuzatorul, în mod special în perioada NT. Termenul diabolos este traducerea grecească a lui Satan [peste tot în carte]., căci este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să te închini
și numai Lui să-I slujești!“10 Vezi Deut. 6:13.
11Atunci diavolul a plecat de la El. Și iată că niște îngeri s-au apropiat și Îi slujeau.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
(Mc. 1:14-15; Lc. 4:14-15)
12Când a auzit Isus că Ioan fusese închis, S-a retras în Galileea. 13A părăsit Nazaretul și S-a dus să locuiască în Capernaum, lângă mare13 Marea (sau Lacul) Galileei, cunoscută sub mai multe denumiri: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei [peste tot în carte]., în hotarele lui Zabulon și ale lui Neftali, 14ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
15„Ținutul lui Zabulon și ținutul lui Neftali,
calea către mare15 Lit.: calea mării., dincolo de Iordan,
Galileea neamurilor.
16Poporul care locuia în întuneric
a văzut o mare lumină!
Peste cei ce locuiau în țara umbrei morții,
a răsărit o lumină!“16 Vezi Is. 9:1-2.
17De atunci încolo, Isus a început să predice și să zică: „Pocăiți-vă, căci s-a apropiat Împărăția Cerurilor!“
Chemarea primilor apostoli
(Mc. 1:16-20; Lc. 5:2-11; In. 1:35-42)
18În timp ce mergea pe lângă Marea Galileei18 Cunoscută și sub numele de: Chineret, Ghenezaret, Tiberiadei; [peste tot în carte]., Isus a văzut doi frați, pe Simon, zis Petru, și pe Andrei, fratele lui, aruncând un năvod în mare, căci erau pescari. 19El le-a zis: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni!“ 20Ei și-au lăsat imediat năvoadele și L-au urmat.
21Mergând mai departe de acolo, El a văzut alți doi frați, pe Iacov, fiul lui Zebedei, și pe Ioan, fratele lui, care erau într-o barcă împreună cu Zebedei, tatăl lor, și își reparau năvoadele. El i-a chemat, 22iar ei au lăsat imediat barca și pe tatăl lor și L-au urmat.
Isus vindecă bolnavii
(Mc. 3:7-12; Lc. 6:17-19)
23Isus călătorea prin toată Galileea, dând învățătură în sinagogi23 Lit.: întrunire sau loc de adunare; centru al comunității, loc public de rugăciune, de închinare și de citire a Scripturilor, constituit acolo unde existau cel puțin zece bărbați. Ca instituție, Sinagoga a apărut în timpul exilului babilonian sau în perioada post-exilică (sec. VI–V î.Cr.) [peste tot în carte]., predicând Evanghelia23 Termenul Evanghelie înseamnă: Vestea Bună [peste tot în carte]. Împărăției și vindecând orice boală și orice neputință care erau în popor. 24Vestea cu privire la El s-a răspândit în toată Siria24 Teritoriul de la nord de Galileea, între M. Mediterană și Damasc.. Oamenii îi aduceau la El pe toți cei ce sufereau de diferite boli și pe cei ce erau în chinuri, pe demonizați, pe epileptici24 Gr.: lunatici, pe baza unei superstiții antice care spunea că accesele (atacurile) erau datorate fazelor Lunii. și pe cei paralizați, iar El îi vindeca. 25Îl urmau mulțimi mari de oameni din Galileea, din Decapolis25 Sau: Cele Zece Orașe, o ligă formată din zece cetăți elenistice, nouă dintre ele fiind situate la est de Iordan., din Ierusalim, din Iudeea și de dincolo de Iordan.
