Označení a záchrana vyvolených (144 000 slouží Bohu)
1Potom jsem viděl, jak se čtyři andělé postavili do čtyř světových stran a bránili všem zhoubným vichrům, aby nezuřily na zemi, na moři ani v lesích. 2Tu se na východě objevil ještě jiný anděl a v ruce držel Boží pečetidlo. Volal na ty čtyři anděly, kteří mohli zadržet nebo rozpoutat všeobecnou zkázu: 3„Neškoďte zemi, moři ani lesům, dokud neoznačíme na čelech všechny, kdo slouží Bohu!“ 4A byl oznámen počet těch označených: sto čtyřicet čtyři tisíce ze všech kmenů Izraele, to je po dvanácti tisících z každého z dvanácti kmenů:
5-8Juda,
Rúben,
Gád,
Ašer,
Neftalí,
Manases,
Šimeón,
Lévi,
Isachar,
Zabulón,
Josef a Benjamín.
Velký zástup
9Pak jsem spatřil nesčíslné zástupy lidí všech národů, ras, kmenů i jazyků. Stáli před Božím trůnem a před Beránkem oblečeni do bílých oděvů, s palmovými listy v rukou 10a hlasitě volali:
„Sláva našemu zachránci,
Bohu Králi a Beránkovi!“
11Také všichni andělé byli shromážděni kolem trůnu, kolem starců a čtyř bytostí. Poklekli a slavili Boha:
12„Ano.
Chvála,
sláva a čest našemu Bohu!
Dík jemu,
moudrému,
silnému a mocnému na věky.
Amen!“
13Jeden z těch čtyřiadvaceti starců se mne zeptal: „Víš, kdo jsou ti lidé v bílých oděvech a odkud přicházejí?“ 14Odpověděl jsem: „Nevím, pane, pověz mi to.“ Řekl: „To jsou ti, kteří prošli velikým utrpením pro víru. Očistili se od každé poskvrny hříchu Kristovou krví.
15Teď stojí před Božím trůnem
a slouží Bohu bez překážek dnem i nocí.
On je bude chránit,
16nebudou trpět hladem ani žízní,
slunce ani jiný žár jim už neublíží.
17Beránek je povede,
nasytí a napojí z pramenů životodárné vody
a Bůh sám jim setře každou slzu z očí.“
Pecetluirea celor o sută patruzeci și patru de mii
1După aceea, am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale pământului, pentru ca niciun vânt să nu mai sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. 2Am văzut un alt înger care urca de la răsăritul soarelui și care avea sigiliul Dumnezeului cel Viu. El a strigat cu glas tare spre cei patru îngeri cărora le fusese dat să facă rău pământului și mării, 3zicând: „Nu faceți rău nici pământului, nici mării, nici copacilor, până nu vom pune sigiliul pe fruntea robilor Dumnezeului nostru!“ 4Și am auzit numărul celor ce fuseseră pecetluiți: fuseseră pecetluiți o sută patruzeci și patru de mii din toate semințiile fiilor lui Israel:
5din seminția lui Iuda au fost pecetluiți douăsprezece mii;
din seminția lui Ruben – douăsprezece mii;
din seminția lui Gad – douăsprezece mii;
6din seminția lui Așer – douăsprezece mii;
din seminția lui Neftali – douăsprezece mii;
din seminția lui Manase – douăsprezece mii;
7din seminția lui Simeon – douăsprezece mii;
din seminția lui Levi – douăsprezece mii;
din seminția lui Isahar – douăsprezece mii;
8din seminția lui Zabulon – douăsprezece mii;
din seminția lui Iosif – douăsprezece mii;
din seminția lui Beniamin – douăsprezece mii au fost pecetluiți.
Marea mulțime în robe albe
9După toate acestea, m‑am uitat și iată că era o mare mulțime, pe care nimeni n‑o putea număra, din toate neamurile, semințiile, popoarele și limbile. Stăteau înaintea tronului și înaintea Mielului, erau îmbrăcați în robe albe și aveau ramuri de palmier în mâini.
10Ei strigau cu glas tare, zicând:
„Mântuirea este a Dumnezeului nostru,
Care stă pe tron,
și a Mielului!“
11Toți îngerii stăteau de jur împrejurul tronului, al bătrânilor și al celor patru ființe vii. Ei s‑au aruncat cu fețele la pământ înaintea tronului și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 12zicând:
„Amin! Lauda și slava,
înțelepciunea și mulțumirea,
cinstea, puterea și tăria
să fie ale Dumnezeului nostru în vecii vecilor! Amin.“
13Unul dintre bătrâni m‑a întrebat, zicând:
– Cine sunt aceștia îmbrăcați în robe albe și de unde au venit?
14I‑am răspuns:
– Domnule, tu știi!
El mi‑a zis:
– Aceștia sunt cei care vin din necazul cel mare;
ei și‑au spălat robele
și le‑au albit în sângele Mielului.
15De aceea sunt ei înaintea tronului lui Dumnezeu
și I se închină zi și noapte în Templul Lui;
iar Cel Ce stă pe tron Își va întinde cortul peste ei.
16Nu le va mai fi nici foame, nici sete
și nu va mai cădea peste ei arșița soarelui,
nici vreo altă căldură arzătoare,
17pentru că Mielul din mijlocul tronului îi va păstori
și îi va conduce la izvoarele apelor vieții,
iar Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.
