Ježíš uzdravuje slepého od narození
1Cestou Ježíš potkal člověka, který byl od narození slepý. 2„Mistře,“ ptali se Ježíše učedníci, „proč se narodil slepý? Zhřešil on, nebo jeho rodiče?“
3„Nehledejte vinu ani u něho, ani u jeho rodičů,“ odpověděl Ježíš. „Jeho slepota dovolí Bohu, aby ukázal svoje dílo pro člověka. 4Dílo spásy musí být vykonáno, pokud je k němu příležitost. Člověk pracuje ve dne, v noci jsme všichni jako slepí. 5Dokud prosvětluji temnotu světa, je čas k Božímu dílu.“
6Pak Ježíš plivl na zem, ze sliny udělal bláto, potřel jím slepcovy oči 7a přikázal: „Běž se umýt do rybníka Siloe.“ Slepý Ježíše poslechl. Umyl si v rybníku obličej a pak si promnul oči. Náhle zjistil, že vidí. 8Ti, kdo ho znali jako slepého, se divili: 9„Je to ten slepý žebrák, nebo ne?“ Někteří si mysleli, že je to on, jiní, že je to jeho dvojník. Ale on řekl: „Jsem to já!“
10„A jak to, že teď vidíš?“ ptali se ho.
11Pověděl jim, jak se to stalo: „Nějaký Ježíš mi potřel oči blátem a řekl mi, abych se umyl v rybníku Siloe. Udělal jsem to a od té chvíle vidím.“
12„Nevíš, kde bychom ho našli?“ ptali se zvědavě.
„To nevím,“ odpověděl.
Náboženští vůdcové vyslýchají uzdraveného slepého
13-15Slepec byl uzdraven v sobotu, a proto ho odvedli k farizejům a tam musel znovu vyprávět, jak se to přihodilo. 16Některým z nich se to nelíbilo: „Ten člověk neuzdravuje z Božího pověření. Vždyť nezachovává sobotu.“
Jiní ho zase bránili: „Takové zázraky přece nemůže dělat hříšný člověk.“ A už byli v sobě.
17Znovu se tedy obrátili na uzdraveného: „Co ty si o něm myslíš?“
„Určitě je to Boží posel,“ odpověděl jim.
18Farizejové začali pochybovat o tom, že býval slepý. Zavolali si jeho rodiče 19a zeptali se jich: „Je to váš slepý syn, který od narození neviděl?“
20-23Rodiče odpověděli: „Je to náš syn a býval vždycky slepý. Ovšem nevíme, kdo ho uzdravil. Konečně, je už dospělý, ať vám to řekne sám.“
Odpověděli vyhýbavě, protože se báli. Farizejové hrozili vyloučením z židovské obce každému, kdo by Ježíše prohlásil za Mesiáše.
24A tak si znovu zavolali toho bývalého slepce a přikázali mu: „Řekni pravdu! Bůh tě slyší! Víme, že Ježíš je špatný člověk.“
25„Nevím, co je to za člověka,“ odpověděl uzdravený, „ale vím, že jsem byl slepý a teď vidím!“
26„Jak tě uzdravil, co s tebou dělal?“ ptali se ho znovu.
27„Už jsem vám to řekl jednou,“ odpověděl, „proč se mne na to znovu ptáte? Chcete se snad stát jeho učedníky?“
28Farizejové mu spílali a osopili se na něj: „Ty jsi jeho učedník, my jsme učedníci Mojžíšovi. 29Víme, že Bůh mluvil k Mojžíšovi, ale o tomto člověku nevíme vůbec nic.“
30„To je ale divné! Vy nevíte, kdo to je, a otevřel mi oči,“ řekl uzdravený. 31-32„Bůh by jistě nevyslyšel prosbu zlého člověka! Slyší jen toho, kdo ho poslouchá a ctí. Ještě jsem neslyšel, že by někdo uzdravil slepého od narození. 33Proto si myslím, že by Ježíš nedokázal něco podobného, kdyby ho neposlal Bůh.“ 34„Ty mrzáku, ty nás budeš poučovat?“ křičeli na něho farizejové a vyhodili ho.
35Když se Ježíš dověděl, co se mu přihodilo, vyhledal ho a zeptal se: „Věříš v Božího Syna?“
36Uzdravený odpověděl: „Rád bych v něho věřil, ale neznám ho.“
37Ježíš řekl: „Vidíš ho a právě s tebou mluví.“
38„Věřím, Pane!“ vydechl a padl před Ježíšem na kolena. 39Ježíš dodal: „Přišel jsem na svět proto, abych uvedl věci na pravou míru: slepí prohlédnou a ti, kdo vidí, oslepnou.“
40Zaslechli to někteří farizejové a zeptali se: „Jsme my ti slepí?“
41„Kdybyste byli opravdu slepí, byla by to polehčující okolnost pro váš hřích,“ odpověděl jim Ježíš. „Vaše vina však zůstává, protože říkáte, že vidíte, a to znamená, že víte, co děláte.“
Isus vindecă un om născut orb
1În timp ce trecea, Isus a văzut un orb din naștere.
2Ucenicii Lui L‑au întrebat:
– Rabbi2 Vezi nota de la 1:38., cine a păcătuit de s‑a născut orb: el sau părinții lui?2 Cf. învățăturii rabinice din acea vreme, răsplata și pedeapsa erau proporționale cu meritele și greșelile oamenilor sau ale părinților lor.
3Isus a răspuns:
– N‑a păcătuit nici el, nici părinții lui, ci s‑a născut orb ca să se arate în el lucrările lui Dumnezeu. 4Cât este zi trebuie să lucrăm lucrările Celui Ce M‑a trimis. Vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze. 5Cât sunt în lume, sunt Lumina lumii.
6Și zicând acestea, a scuipat pe pământ, a făcut niște noroi din scuipat și l‑a pus pe ochii orbului. 7Apoi i‑a zis: „Du‑te și spală‑te în bazinul Siloamului!“ Tradus, Siloam înseamnă „Trimis“. El s‑a dus, s‑a spălat și s‑a întors văzând. 8Vecinii și cei care‑l văzuseră mai înainte, pe când era cerșetor, se întrebau: „Nu este acesta cel ce ședea și cerșea?!“ 9Unii ziceau: „El este!“ Alții ziceau: „Nu, dar seamănă cu el!“ Iar el zicea: „Eu sunt!“
10Prin urmare, l‑au întrebat:
– Cum ți‑au fost deschiși ochii?
11El a răspuns:
– Omul Acela, Căruia I se zice Isus, a făcut noroi, mi‑a uns ochii și mi‑a zis: „Du‑te la Siloam și spală‑te!“ Așa că m‑am dus, m‑am spălat și apoi am putut vedea.
12Ei l‑au întrebat:
– Unde este Omul Acela?
El a răspuns:
– Nu știu!
13Atunci ei l‑au adus la farisei pe cel ce fusese orb. 14Ziua în care Isus făcuse noroi și‑i deschisese ochii era o zi de Sabat. 15Din nou, fariseii l‑au întrebat și ei cum de și‑a căpătat vederea.
El le‑a zis:
– Mi‑a pus noroi pe ochi, m‑am spălat și văd!
Omul vindecat de Isus este cercetat de către farisei
16Unii dintre farisei ziceau: „Acesta nu este de la Dumnezeu, pentru că nu păzește ziua de Sabat!“ Alții însă ziceau: „Cum poate un om păcătos să facă astfel de semne?!“ Și era dezbinare între ei.
17L‑au întrebat din nou pe orb:
– Tu ce zici despre El, pentru că ție ți‑a deschis ochii?
El le‑a răspuns:
– Este un profet.
18Iudeii însă n‑au crezut că fusese orb și că își căpătase vederea, până când nu i‑au chemat pe părinții lui.
19Ei i‑au întrebat:
– Acesta este fiul vostru, despre care spuneți că s‑a născut orb? Așadar, cum de vede acum?
20Atunci părinții lui au răspuns și au zis:
– Știm că acesta este fiul nostru și că s‑a născut orb, 21însă cum de vede acum sau cine i‑a deschis ochii, nu știm. Întrebați‑l pe el! Este în vârstă și va vorbi el însuși cu privire la sine.
22Părinții lui au spus aceste lucruri fiindcă le era frică de iudei. Căci iudeii hotărâseră deja ca, dacă va mărturisi cineva că Isus este Cristosul, să fie exclus din sinagogă22 Implicațiile unei asemenea decizii erau mult mai drastice. Pe lângă excluderea sa din sinagogă și implicit interdicția de a mai participa la închinare, cel găsit „vinovat“ nu mai avea voie să fie parte din viața comunității, fiind privit ca un proscris de către ceilalți semeni ai săi. Vezi și 12:42; 16:2.. 23De aceea au zis părinții lui: „Este în vârstă; întrebați‑l pe el!“
24L‑au chemat a doua oară pe omul care fusese orb și i‑au zis:
– Dă slavă lui Dumnezeu!24 Această expresie este calcul unei expresii ebraice care poate însemna: spune adevărul! Noi știm că Omul Acesta este păcătos.
25Atunci el a răspuns:
– Dacă este păcătos, nu știu. Eu una știu: eram orb, iar acum văd.
26Ei l‑au întrebat:
– Ce ți‑a făcut? Cum ți‑a deschis ochii?
27El le‑a răspuns:
– V‑am spus deja, dar n‑ați ascultat. De ce vreți să auziți din nou? Doar nu vreți și voi să deveniți ucenicii Lui?!
28Ei l‑au insultat și i‑au zis:
– Tu ești ucenicul Aceluia! Noi însă suntem ucenicii lui Moise! 29Noi știm că lui Moise i‑a vorbit Dumnezeu, dar Acesta nu știm de unde este!
30Omul a răspuns și le‑a zis:
– Dar tocmai aceasta mă uimește, că voi nu știți de unde este și totuși El mi‑a deschis ochii. 31Știm că Dumnezeu nu‑i ascultă pe păcătoși, dar dacă cineva este temător de Dumnezeu și face voia Lui, pe acela îl ascultă. 32De când e lumea nu s‑a auzit să deschidă cineva ochii unuia care s‑a născut orb. 33Dacă Acesta nu era de la Dumnezeu, n‑ar fi putut face nimic.
34Ei au răspuns și i‑au zis:
– Tu ai fost născut cu totul în păcat și tu ne înveți pe noi?!
Și l‑au dat afară.
Orbirea spirituală
35Isus a auzit că l‑au dat afară și când l‑a găsit l‑a întrebat:
– Crezi tu în Fiul Omului35 Unele mss conțin: Fiul lui Dumnezeu.?
36El a răspuns și a zis:
– Și cine este, Domnule, ca să cred în El?
37Isus i‑a zis:
– L‑ai și văzut; Cel Ce vorbește cu tine este Acela.
38El a răspuns:
– Cred, Doamne!
Și I s‑a închinat.
39Isus i‑a zis:
– Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată, pentru ca aceia care nu văd, să vadă, iar aceia care văd, să devină orbi.
40Unii dintre fariseii care erau cu El, când au auzit acestea, I‑au zis:
– Doar nu suntem și noi orbi?!
41Isus le‑a răspuns:
– Dacă ați fi orbi, n‑ați avea păcat. Dar acum, pentru că ziceți: „Vedem!“, păcatul vostru rămâne.
