Gesù è tradito
1Quando Gesù ebbe finito di parlare di queste cose, disse ai discepoli:
2«Come sapete, fra due giorni inizia la festa di Pasqua, ed io sarò arrestato e crocifisso».
3Proprio in quel momento i capi sacerdoti e gli alti esponenti del popolo sʼincontravano in casa di Caifa, il sommo sacerdote, 4per studiare il modo di catturare Gesù senza dare nellʼocchio, per poi ucciderlo. 5«Ma non durante la celebrazione della Pasqua», sʼaccordarono, «altrimenti cʼè pericolo di una rivolta popolare».
6Nel frattempo, Gesù era andato a Betania, in casa di Simone, il lebbroso. 7Mentre stavano mangiando, gli si avvicinò una donna con un vasetto dʼalabastro pieno di prezioso profumo, che versò sul capo di Gesù.
8-9I discepoli erano indignati: «Perché tutto questo spreco?» dicevano fra loro. «Quella donna avrebbe potuto vendere quel profumo per un sacco di soldi e darli poi ai poveri!»
10Gesù, sapendo ciò che stavano pensando, disse: «Perché la criticate? Ella ha compiuto una buona azione verso di me. 11Voi avete sempre dei poveri fra di voi, ma non sempre avrete me. 12Questa donna, versando il suo profumo sulla mia testa, ha preparato il mio corpo per la sepoltura. 13Per questa azione ella sarà sempre ricordata. La storia di ciò che ha fatto sarà raccontata per tutto il mondo, ovunque sarà predicato il Vangelo».
14Allora Giuda Iscariota, uno dei dodici apostoli, si recò dai capi sacerdoti 15e chiese: «Quanto mi date per avere Gesù in vostro potere?» Essi gli diedero trenta monete dʼargento. 16Da quel momento Giuda cercò lʼoccasione propizia per fare arrestare Gesù.
17Il primo giorno delle feste di Pasqua, quando in ogni casa ebraica si prepara il pane senza lievito, i discepoli vennero a chiedere a Gesù: «Dove vuoi che ti prepariamo il pranzo di Pasqua?»
18Gesù rispose: «Andate in città dal tal dei tali e ditegli: “Il nostro maestro dice che sta per arrivare il suo momento e farà il pranzo di Pasqua con i suoi discepoli a casa tua”». 19I discepoli fecero come Gesù aveva loro ordinato e prepararono là per la cena.
20-21Quella sera, mentre sedeva a tavola con i dodici, Gesù disse: «Uno di voi mi tradirà». 22I discepoli diventarono molto tristi e cominciarono a chiedergli uno alla volta: «Sono io quello che ti tradirà, Signore?»
23E Gesù rispose: «È quello che ho servito per primo. 24Devo morire, proprio come dice la profezia, ma guai allʼuomo da cui sono tradito! Sarebbe stato molto meglio per lui se non fosse mai nato!»
25Anche Giuda, il traditore, gli chiese: «Maestro, sono io quello?» E Gesù gli rispose: «Sì».
26Mentre stavano mangiando, Gesù prese del pane, lo benedì, lo spezzò, poi lo diede ai discepoli, dicendo: «Prendete e mangiate, questo è il mio corpo».
27Poi prese una coppa di vino, ringraziò Dio e la diede ai discepoli, dicendo: «Bevetene tutti, 28perché questo è il mio sangue, che suggella il Nuovo Patto. È versato per perdonare i peccati di molti. 29Ricordate le mie parole: non berrò più vino fino al giorno in cui non ne berrò del nuovo con voi nel Regno di mio Padre».
30E, dopo aver cantato un inno, si avviarono verso il Monte degli Ulivi.
31Allora Gesù disse loro: «Stanotte tutti voi mi abbandonerete. Perché nelle Scritture è scritto che Dio colpirà il Pastore, e le pecore del gregge saranno disperse. 32Ma dopo che sarò risorto, vi precederò in Galilea, e là vʼincontrerò».
33Pietro disse: «Anche se tutti ti abbandonano, io non lo farò mai!»
34Allora Gesù rispose: «Io invece ti dico che proprio stanotte, prima che il gallo canti allʼalba, tu mi rinnegherai tre volte!»
35«Morirei piuttosto!» insistette Pietro. Ed anche tutti gli altri discepoli asserivano lo stesso.
Gesù prega
36Allora Gesù li portò in un orto, detto Getsemani, e disse loro di sedere ed aspettare mentre andava avanti a pregare. 37Prese con sé Pietro e i due figli di Zebedeo, Giacomo e Giovanni, e cominciò a sentirsi angosciato e disperato.
38Poi disse loro: «La mia anima è oppressa dallʼorrore e dalla tristezza della morte… Restate qui… restate svegli con me!…»
39Li precedette di poco, poi cadde a faccia in terra e pregò: «Padre mio! Se è possibile, allontana da me questo calice di dolore! Ma sia fatta la tua volontà, non la mia».
40Poi tornò dai tre discepoli e li trovò addormentati. «Pietro», disse Gesù, «non siete neppure capaci di rimanere svegli con me per unʼora? 41State svegli e pregate! Altrimenti sarete sopraffatti dalla tentazione. Perché senza dubbio lo spirito è pronto, ma il corpo è tanto debole!»
42Li lasciò di nuovo e tornò a pregare: «Padre mio! Se questo calice non può essere allontanato da me finché non lo abbia bevuto completamente, sia fatta la tua volontà!»
43Poi tornò dai discepoli e di nuovo li trovò addormentati, perché non erano riusciti a tenere gli occhi aperti.
44Così se ne ritornò a pregare da solo per la terza volta, ripetendo le stesse parole.
45Poi si avvicinò ai discepoli e disse: «Dormite pure e riposatevi. Ormai è giunta lʼora! Sono tradito e consegnato a degli uomini malvagi. 46Su, andiamo. Ecco che arriva lʼuomo che mi tradisce!»
47Non aveva ancora finito di parlare, che arrivò Giuda, uno dei dodici, e con lui cʼerano molti uomini armati di spade e bastoni, mandati dai capi giudei. 48Giuda aveva detto loro di arrestare lʼuomo che egli avrebbe baciato, perché era lui quello che cercavano. 49Perciò, Giuda si avvicinò a Gesù e disse: «Salve Maestro!» Poi lo baciò.
50Gesù disse: «Amico, fai pure ciò per cui sei venuto fin qui». Allora gli altri gli furono addosso.
51Uno degli uomini che erano con Gesù sfoderò una spada e staccò di netto lʼorecchio di un servo del sommo sacerdote.
52«Metti via quella spada!» lo rimproverò Gesù. «Perché quelli che usano le spade, finiranno uccisi. 53Non ti rendi conto che potrei chiedere a mio Padre dodici legioni di angeli per proteggerci, e me li manderebbe immediatamente? 54Ma se lo facessi, come si avvererebbero le Scritture che descrivono ciò che sta accadendo ora?»
55Poi Gesù disse a quegli uomini: «Sono forse un criminale così pericoloso, da armarvi di spade e bastoni per venire ad arrestarmi? Tutti i giorni ero seduto nel tempio ad insegnare, e non mi avete arrestato allora. 56Ma tutto questo sta avvenendo, perché si adempiano le parole dei profeti nelle Scritture». A questo punto, tutti i discepoli lo abbandonarono e scapparono via.
57Allora la folla lo portò alla residenza di Caifa, il sommo sacerdote, dove si erano riuniti tutti i capi giudei.
58Intanto, Pietro li aveva seguiti da lontano ed era entrato nel cortile della casa del sommo sacerdote. Là si mise a sedere con i soldati per vedere come andava a finire.
59I capi sacerdoti e tutta la Corte Suprema Ebraica, si erano riuniti in assemblea e cercavano testimoni che mentissero sul conto di Gesù, per fargli un processo che si concludesse con una condanna a morte.
60-61Ma, nonostante avessero trovato molti falsi testimoni, costoro si erano sempre contraddetti a vicenda.
Finalmente si presentarono due uomini che dichiararono: «Questʼuomo ha detto: “Io posso distruggere il tempio di Dio e ricostruirlo in tre giorni”».
62Allora il sommo sacerdote si alzò e si rivolse a Gesù: «Ebbene cosa rispondi? Hai detto così, sì o no?»
63Ma Gesù taceva.
Poi il sommo sacerdote gli disse: «Esigo nel nome del Dio Vivente di dirci se sei tu il Messia, il Figlio di Dio!»
64«Sì», rispose Gesù, «sono io. Anzi, vi dico che in futuro vedrete me, il Figlio dellʼUomo, sedere alla destra di Dio onnipotente e ritornare sulle nuvole del cielo».
65-66Allora il sommo sacerdote si stracciò le vesti, gridando: «Questa è una bestemmia! Che bisogno abbiamo di altri testimoni? Lo avete udito tutti con le vostre orecchie! Qual è la vostra sentenza?»
E gli altri risposero: «Deve essere condannato a morte!»
67Poi gli sputarono in faccia, lo presero a pugni ed alcuni lo schiaffeggiarono, 68dicendo: «Indovina un poʼ, Cristo profeta, chi ti ha colpito questa volta?»
Pietro nega di conoscere Gesù
69Nel frattempo, mentre Pietro sedeva nel cortile, una serva gli si avvicinò e gli disse: «Tu eri con Gesù, perché venite tutti e due dalla Galilea!»
70Ma Pietro lo negò a gran voce, dicendo: «Non so nemmeno di che cosa stai parlando!»
71Più tardi, fuori dal cancello, una altra serva lo notò e disse a quelli che stavano lì intorno: «Questʼuomo era con Gesù di Nazaret!»
72Di nuovo Pietro lo negò, stavolta con un giuramento: «Non lo conosco nemmeno quellʼuomo!» disse.
73Ma, poco dopo, alcune persone gli si avvicinarono e gli dissero: «Sappiamo che sei uno dei suoi discepoli, si capisce dal tuo accento che sei della Galilea!»
74Pietro cominciò a maledire e a spergiurare. «Non lo conosco nemmeno quellʼuomo là!» diceva. Improvvisamente il gallo cantò. 75Allora Pietro si ricordò di ciò che Gesù gli aveva detto: «Prima che il gallo canti, tu mi rinnegherai tre volte». E si allontanò, piangendo amaramente.
Uneltire împotriva lui Isus
(Mc. 14:1-2; Lc. 22:1-2; In. 11:45-53)
1După ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, Isus le-a zis ucenicilor Săi: 2„Știți că peste două zile va fi Paștele, iar Fiul Omului va fi predat ca să fie răstignit.“
3Atunci conducătorii preoților și bătrânii poporului s-au adunat în curtea marelui preot, numit Caiafa3 Mare preot între anii 18–36 d.Cr; vezi Flavius Josephus, Antichități, XVIII.2.2., 4și au plănuit să pună mâna pe Isus prin viclenie și să-L omoare. 5Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se facă tulburare în popor.“
Ungerea lui Isus la Betania
(Mc. 14:3-9; In. 12:1-8)
6În timp ce Isus Se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul, 7s-a apropiat de El o femeie care avea un vas de alabastru cu parfum foarte scump. Ea a turnat parfumul pe capul Lui, în timp ce El stătea la masă. 8Dar ucenicii, văzând lucrul acesta, s-au indignat, zicând: „Pentru ce risipa aceasta? 9Căci parfumul s-ar fi putut vinde scump, iar banii să fi fost dați săracilor.“
10Știind aceasta, Isus le-a zis: „De ce o necăjiți pe femeie? Căci ea a făcut o faptă bună față de Mine! 11Căci pe săraci îi aveți întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveți întotdeauna. 12Când a turnat acest parfum pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta ca să Mă pregătească pentru înmormântare. 13Adevărat vă spun că, oriunde va fi proclamată Evanghelia aceasta, în toată lumea, se va spune și ce a făcut această femeie, în amintirea ei.“
Trădarea lui Iuda
(Mc. 14:10-11; Lc. 22:3-6)
14Atunci unul dintre cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoților. 15El a zis: „Ce vreți să-mi dați ca să-L dau pe mâna voastră?“ Ei i-au oferit treizeci de arginți15 Vezi Zah. 11:12 și nota. Câteva mss conțin: stateri, un stater fiind echivalentul a 4 denari sau al unui șechel.. 16De atunci încolo el căuta un prilej potrivit ca să-L dea pe mâna lor.
Masa pascală
(Mc. 14:12-21; Lc. 22:7-14, 21-23; In. 13:21-30)
17În prima zi a Sărbătorii Azimelor17 Vezi Lev. 23:5-6. Masa pascală era luată în seara zilei de 14 Nisan, iar prima zi a Sărbătorii Azimelor începea în mod normal în data de 15 Nisan. Prin Sărbătoarea Azimelor, aici se face referire la ambele sărbători (vezi Eze. 45:21)., ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat:
– Unde vrei să-Ți pregătim să mănânci jertfa de Paște?
18El a răspuns:
– Duceți-vă în cetate la un anumit om și spuneți-i: „Învățătorul zice: «Vremea Mea este aproape. Voi sărbători Paștele la tine, împreună cu ucenicii Mei.»“
19Ucenicii au făcut așa cum le poruncise Isus și au pregătit Paștele.
Descoperirea trădătorului
(Mc. 14:17-21; Lc. 22:21-23)
20Când s-a înserat, Isus ședea la masă împreună cu cei doisprezece.
21În timp ce mâncau, Isus le-a zis:
– Adevărat vă spun că unul dintre voi Mă va trăda21 Sensul principal al verbului grecesc este a preda..
22Ei s-au întristat foarte tare și fiecare dintre ei au început să-L întrebe:
– Nu cumva sunt eu, Doamne?
23Dar Isus, răspunzând, a zis:
– Cel ce-și pune mâna în vas împreună cu Mine, acela Mă va trăda!23 Vezi Ps. 41:9. 24Într-adevăr, Fiul Omului Se duce după cum este scris cu privire la El, dar vai de omul acela prin care este trădat Fiul Omului! Era mai bine pentru acel om dacă nu s-ar fi născut!
25Iuda, cel ce Îl trădase, a răspuns, zicând:
– Nu cumva sunt eu, Rabbi25, 49 Vezi nota de la 23:7.?
Isus i-a zis:
– Tu ai spus-o!
Cina Domnului
(Mc. 14:22-26; Lc. 22:17-20; 1 Cor. 11:23-25)
26În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine și, după ce a rostit binecuvântarea, a frânt-o și le-a dat-o ucenicilor, zicând: „Luați, mâncați! Acesta este trupul Meu.“ 27Apoi a luat un pahar și, după ce a mulțumit27 Gr.: eucharisteo, de unde derivă cuvântul Euharistie, desemnând Cina Domnului., l-a dat ucenicilor, zicând: „Beți toți din el, 28căci acesta este sângele Meu, sângele Noului Legământ, care este vărsat pentru mulți spre iertarea păcatelor. 29Vă spun că, de acum încolo, nu voi mai bea din acest rod al viței până în ziua aceea, când îl voi bea cu voi nou în Împărăția Tatălui Meu.“ 30După ce au cântat un imn30 Masa de Paște se încheia cu Psalmii 115-118., au ieșit îndreptându-se spre Muntele Măslinilor.
Isus prezice lepădarea lui Petru
(Mc. 14:27-31; Lc. 22:31-34; In. 13:36-38)
31Atunci Isus le-a zis:
– În noaptea aceasta toți vă veți poticni în Mine, pentru că este scris:
„Voi lovi păstorul,
iar oile turmei vor fi risipite!“31 Vezi Zah. 13:7.
32Dar, după învierea Mea, voi merge înaintea voastră în Galileea.
33Petru, răspunzând, I-a zis:
– Chiar dacă toți se vor poticni în Tine, eu niciodată nu mă voi poticni!
34Isus i-a zis:
– Adevărat îți spun că în noaptea aceasta, înainte să cânte cocoșul34, 74-75 Probabil cu referire la a 3-a strajă din noapte (24:00–3:00) sau cu referire la zorii zilei., te vei lepăda de Mine de trei ori.
35Petru I-a răspuns:
– Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda nicidecum de Tine!
Și toți ucenicii au spus la fel.
Ghetsimani
(Mc. 14:32-42; Lc. 22:39-46; In. 18:1)
36Atunci Isus S-a dus cu ei într-un loc numit Ghetsimani și le-a zis ucenicilor:
– Stați jos aici, până Mă voi duce acolo să Mă rog!
37I-a luat cu El pe Petru și pe cei doi fii ai lui Zebedei și a început să Se întristeze și să Se tulbure.
38Atunci le-a zis:
– Nespus de mâhnit este sufletul Meu, până la moarte! Rămâneți aici și vegheați împreună cu Mine!
39Și, mergând puțin mai înainte, S-a aruncat cu fața la pământ, rugându-Se și zicând: „Tată, dacă este posibil, să treacă de la Mine paharul39, 42 Vezi nota de la 20:22. acesta! Totuși, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!“
40Apoi a venit la ucenici, dar i-a găsit dormind.
El i-a zis lui Petru:
– Așadar, n-ați putut veghea împreună cu Mine nici măcar o oră? 41Vegheați și rugați-vă, ca să nu cădeți41 Lit.: ca să nu intrați. în ispită! Duhul într-adevăr este dornic, dar carnea este neputincioasă.
42S-a îndepărtat a doua oară și S-a rugat din nou, zicând: „Tată, dacă acest pahar nu poate fi îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!“
43A venit iarăși la ucenici și i-a găsit dormind, pentru că li se îngreunaseră ochii de somn.
44I-a lăsat iarăși, S-a îndepărtat și S-a rugat pentru a treia oară, zicând aceleași cuvinte.
45Atunci a venit la ucenici și le-a zis:
– Încă mai dormiți și vă odihniți?45 Sau: Dormiți mai departe și odihniți-vă! Iată, s-a apropiat ceasul! Fiul Omului este predat în mâinile păcătoșilor. 46Sculați-vă! Să mergem! Iată că se apropie cel ce Mă trădează!
Arestarea lui Isus
(Mc. 14:43-50; Lc. 22:47-53; In. 18:3-11)
47În timp ce El încă vorbea, iată că vine Iuda, unul dintre cei doisprezece, și împreună cu el o mare mulțime de oameni cu săbii și ciomege, trimiși de conducătorii preoților și de bătrânii poporului. 48Trădătorul le dăduse un semn, zicând: „Cel pe Care-L voi săruta, Acela este! Să puneți mâna pe El!“
49El s-a apropiat imediat de Isus și a zis:
– Plecăciune49 Gr.: chaire, verb generic folosit ca formulă de salut atât în comunicarea verbală, cât și în cea scrisă. El mai poate însemna: Bucură-te! Fii sănătos! Salut! Bun venit!, Rabbi!
Și L-a sărutat.
50Isus i-a zis:
– Prietene, fă potrivit cu ceea ce ești aici să faci!
Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus și L-au prins. 51Și iată că unul dintre cei ce erau cu Isus a întins mâna, și-a scos sabia și l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
52Însă Isus i-a zis: „Pune-ți sabia înapoi la locul ei, căci toți cei ce scot sabia, de sabie vor pieri! 53Sau crezi că n-aș putea să-L rog pe Tatăl Meu să Mă ajute și El Mi-ar pune alături chiar acum mai mult de douăsprezece legiuni53 O legiune romană era un contingent militar format din 6000 de soldați. de îngeri? 54Dar cum s-ar mai împlini atunci Scripturile care spun că așa trebuie să se întâmple?“
55În ceasul acela, Isus a zis mulțimilor: „Ați ieșit să Mă arestați cu săbii și ciomege, ca pe un răsculat55 Gr.: lestes, termen care, în alte contexte, este tradus cu tâlhar, dar în contextul de față are sensul de rebel, instigator, revoluționar. Cei doi oameni care au fost răstigniți împreună cu Isus erau, de asemenea, revoluționari.? În fiecare zi Mă așezam în Templu și dădeam învățătură, dar n-ați pus mâna pe Mine! 56Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească scrierile profeților.“
Atunci toți ucenicii L-au părăsit și au fugit.
Isus înaintea Sinedriului
(Mc. 14:53-65; Lc. 22:54-55, 63-71; In. 18:12-13, 19-24)
57Atunci, cei ce au pus mâna pe Isus L-au adus la Caiafa, marele preot, unde erau adunați cărturarii și bătrânii. 58Petru L-a urmat de departe până la curtea marelui preot. Apoi a intrat înăuntru și s-a așezat împreună cu gărzile, ca să vadă care va fi sfârșitul.
59Conducătorii preoților și întregul Sinedriu căutau vreo mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, 60dar n-au găsit niciuna, deși veniseră mulți martori mincinoși. La urmă, au venit doi 61care au spus: „Acesta a zis: «Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu și să-l reconstruiesc în trei zile.»“
62Marele preot s-a ridicat și L-a întrebat:
– Nu răspunzi nimic? Ce mărturisesc aceștia împotriva Ta?
63Dar Isus tăcea.63 O posibilă aluzie la Is. 53:7.
Marele preot i-a zis:
– Te pun sub jurământ înaintea Dumnezeului cel Viu să ne spui dacă Tu ești Cristosul, Fiul lui Dumnezeu!
64Isus i-a răspuns:
– Tu ai spus-o! Dar vă spun mai mult decât atât că,
de acum încolo, Îl veți vedea pe Fiul Omului
șezând la dreapta Puterii
și venind pe norii cerului!64 Vezi Ps. 110:1 și Dan. 7:13.
65Atunci marele preot și-a sfâșiat hainele, zicând:
– A blasfemiat! Ce nevoie mai avem de martori?! Iată, acum ați auzit blasfemia! 66Ce părere aveți?
Ei au răspuns, zicând:
– Este vrednic de moarte!
67Atunci L-au scuipat în față și L-au lovit. Unii L-au pălmuit, 68zicând: „Profețește-ne, Cristoase, cine este cel ce Te-a lovit?“67-68 Vezi Is. 50:6.
Lepădarea lui Petru
(Mc. 14:66-72; Lc. 22:54-62; In. 18:15-18, 25-27)
69Petru însă stătea afară, în curte.
O slujnică s-a apropiat de el, zicând:
– Și tu erai cu Isus galileeanul!
70Dar el a negat înaintea tuturor, zicând:
– Nu știu despre ce vorbești!
71În timp ce ieșea pe poartă, l-a văzut o altă slujnică, care le-a zis celor de acolo:
– Acesta era cu Isus nazarineanul.
72Dar el a negat din nou cu jurământ:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
73După puțin timp însă, cei ce stăteau acolo s-au apropiat și i-au zis lui Petru:
– Cu siguranță și tu ești unul dintre ei, căci te dă de gol vorbirea!
74Atunci el a început să blesteme și să jure, zicând:
– Nu-L cunosc pe Omul Acesta!
Și imediat a cântat cocoșul. 75Atunci Petru și-a amintit cuvântul pe care i-l spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoșului, te vei lepăda de Mine de trei ori!“ Și ieșind afară, a plâns cu amar.
