1Alcuni giorni dopo Gesù tornò a Cafarnao, e si sparse la voce che egli era in casa. 2Ben presto venne tanta gente, che non cʼera più posto per nessuno, neppure fuori della porta. Ed egli annunciava loro la Parola. 3Giunsero anche quattro uomini che portavano un paralitico in barella. 4Non potendo raggiungere Gesù attraverso la folla, fecero un buco nel tetto della casa giusto sopra la sua testa, e da lì calarono il paralitico sulla barella, proprio davanti a lui.
5Quando Gesù vide in quegli uomini la ferma certezza che lui, il Signore, avrebbe aiutato il loro amico, disse al malato: «Figliuolo, i tuoi peccati ti sono perdonati!»
6Ma alcuni capi religiosi giudei che se ne stavano lì vicino pensarono: 7«Ma come? Questa è bestemmia! Crede forse di essere Dio? Perché solo Dio può perdonare i peccati!» 8Ma Gesù, che lesse subito nei loro pensieri, disse: «Perché ragionate in questo modo? 9Credete che sia più difficile perdonare i suoi peccati o guarirlo? 10-11Perciò, per provare che io, il Messia, ho qui in terra lʼautorità di perdonare i peccati, guardate!» E Gesù, volgendosi verso il paralitico, disse: «Tu sei guarito. Àlzati, raccogli la tua barella e tornatene a casa!»
12Lʼuomo balzò in piedi, raccolse la barella e si fece strada fra i presenti. Il miracolo lasciò tutti stupefatti: «Una cosa del genere non lʼavevamo mai vista prima!» esclamavano, lodando Dio.
13Poi Gesù tornò di nuovo sulla riva del lago; e insegnava alla folla che si era riunita attorno a lui. 14Mentre passava, vide Levi, figlio di Alfeo, che sedeva al suo banco delle tasse. «Vieni con me», gli disse Gesù. «Vieni, e sii mio discepolo». E Levi balzò in piedi e andò con lui.
15Quella sera, Levi invitò a cena a casa sua dei colleghi esattori e molti altri noti peccatori, perché potessero conoscere Gesù. (Cʼerano molte persone di questo genere fra quelli che lo seguivano). 16Quando alcuni capi religiosi giudei videro Gesù a tavola con questa gente di pessima reputazione, dissero ai suoi discepoli: «Come può sopportare di mangiare con tale gentaglia?»
17Gesù sentì ciò che dicevano e rispose: «Sono le persone malate che hanno bisogno del medico, non quelle sane! Non sono venuto per invitare al pentimento quelli che secondo voi sono brave persone, ma quelli che per voi sono dei peccatori!»
«Il Messia»
18I discepoli di Giovanni e i capi giudei digiunavano. Un giorno, alcuni, vennero da Gesù e gli domandarono perché i suoi discepoli non facessero altrettanto.
19Gesù rispose: «È possibile che gli amici dello sposo se ne stiano senza mangiare alla festa di nozze? Dovrebbero essere tristi, mentre lo sposo è ancora con loro? 20Ma un giorno egli sarà allontanato da loro e allora digiuneranno. 21Nessuno aggiusta un vecchio vestito con una toppa nuova che può restringersi. Che cosa succede? La stoffa nuova strappa parte del tessuto vecchio, lasciando uno strappo peggiore del primo. 22Nessuno metterebbe del vino nuovo in otri vecchi, altrimenti il vino li fa scoppiare. E andrebbero rovinati sia il vino che gli otri. Il vino nuovo deve essere messo in otri nuovi».
23Unʼaltra volta, di sabato, mentre Gesù e i discepoli passavano attraverso i campi, i discepoli colsero delle spighe per mangiarne il grano. 24Alcuni capi religiosi giudei dissero allora a Gesù: «Non dovrebbero farlo, perché è contro le nostre leggi raccogliere il grano di sabato!»
25-26Ma Gesù rispose: «Non avete mai letto nelle Scritture che cosa fece il re Davide quella volta che lui e i suoi compagni erano affamati? Egli entrò nella casa di Dio, (a quel tempo il sommo sacerdote era Abiatar), e insieme con i suoi mangiò il pane speciale che solo i sacerdoti potevano mangiare. Anche quello fu contro la legge. 27Ma il sabato è stato fatto perché lʼuomo ne tragga vantaggio, e non perché lʼuomo sia schiavo del sabato! 28Ed io, il Messia, so quanto è prezioso servire il Signore con libertà».
Isus vindecă un paralitic
(Mt. 9:1-8; Lc. 5:17-26)
1Câteva zile mai târziu, Isus a venit din nou în Capernaum. Când s‑a auzit că este în casă, 2s‑au adunat atât de mulți oameni, încât nu mai rămăsese loc nici măcar în fața ușii. Isus le vorbea din Cuvânt. 3Atunci au venit niște oameni care au adus la El un paralitic, purtat de patru dintre ei. 4Fiindcă n‑au putut să‑l aducă la Isus din cauza mulțimii, ei au dat la o parte acoperișul casei4 Casele israelite din sec. I d.Cr. aveau un acoperiș plat, pe care se ajungea urcând niște trepte, de obicei exterioare. unde se afla Isus, au făcut o spărtură și au coborât pe acolo targa pe care era așezat paraliticul. 5Văzând Isus credința lor, i‑a zis paraliticului: „Copile, păcatele îți sunt iertate!“
6Unii dintre cărturarii care ședeau acolo se gândeau în inimile lor: 7„De ce vorbește Acesta astfel? Blasfemiază! Cine poate ierta păcatele, în afară de singurul Dumnezeu?!“
8Însă Isus, cunoscând imediat în duhul Său că ei gândeau astfel în ei înșiși, le‑a zis: „De ce gândiți astfel în inimile voastre? 9Ce este mai ușor, a spune paraliticului: «Păcatele îți sunt iertate!» sau a spune: «Ridică‑te, ia‑ți targa și umblă!»? 10Dar, ca să știți că Fiul Omului10 Titlu mesianic pe care Isus Și l‑a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. are pe pământ autoritatea de a ierta păcatele, ție îți spun10 Cuvintele ție îți spun fac parte din v. 11, dar au fost incluse în v. 10 pentru a crea o unitate sintactică și semantică a întregului paragraf. – i‑a zis El paraliticului – 11ridică‑te, ia‑ți patul și du‑te acasă!“ 12El s‑a ridicat, și‑a luat imediat targa și a ieșit afară înaintea tuturor, așa că toți se minunau și Îl slăveau pe Dumnezeu, zicând: „N‑am mai văzut niciodată așa ceva!“
Chemarea lui Levi
(Mt. 9:9-13; Lc. 5:27-32)
13Isus a ieșit din nou lângă mare. Toată mulțimea a venit la El, iar El îi învăța. 14Plecând mai departe, El l‑a văzut pe Levi14-15 Un alt nume pentru Matei (vezi Mt. 9:9; 10:3)., fiul lui Alfeu, șezând la vamă14 Locul unde se percepea impozitul pe circulația mărfurilor (în latină, portorium), Capernaum aflându‑se pe ruta comercială dintre Damasc, Galileea și M. Mediterană. Vama era pusă pe produsele aduse în zonă spre comercializare și intra în vistieria imperială. De aceea colectorii de taxe mai sunt numiți și vameși. și i‑a zis: „Urmează‑Mă!“ El s‑a ridicat și L‑a urmat.
15În timp ce Isus lua masa în casa lui Levi, mulți vameși15 Localnici angajați de romani pentru a colecta taxele. Deoarece lucrau pentru romani și pentru că adesea pretindeau o taxă mai mare decât cea reală, vameșii erau urâți de oameni și considerați trădători. Ei erau paria societății, neavând dreptul să fie judecători, martori într‑un proces sau membri într‑o sinagogă [peste tot în carte]. și păcătoși15-16 Acei oameni care nu păzeau Legea lui Moise și interpretările pe care i le dădeau fariseii. ședeau la masă15 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. împreună cu El și cu ucenicii Lui; căci erau mulți care Îl urmau.
16Văzând că Isus mănâncă împreună cu păcătoșii și cu vameșii, cărturarii fariseilor16 Nu toți cărturarii erau farisei. Unele mss conțin cărturarii și fariseii. Fariseii formau o grupare religioasă care cunoștea și respecta cu strictețe litera Legii, precum și alte tradiții (reguli bazate pe o interpretare a Legii scrise: legea orală) [peste tot în carte]. le‑au zis ucenicilor Lui:
– Mănâncă și bea împreună cu vameșii și cu păcătoșii?
17Însă Isus i‑a auzit și le‑a zis:
– Nu cei sănătoși au nevoie de doctor, ci bolnavii. Eu n‑am venit să‑i chem pe cei drepți, ci pe cei păcătoși.
Despre post
(Mt. 9:14-17; Lc. 5:33-39)
18Ucenicii lui Ioan și ai fariseilor obișnuiau să postească18 În Lege era prescris un singur post anual, de Ziua Ispășirii (vezi Lev. 16:29). După exilul babilonian erau ținute alte patru posturi anuale (vezi Zah. 7:5; 8:19). Fariseii posteau de două ori pe săptămână (vezi Lc. 18:12), lunea și joia..
Ei s‑au apropiat și I‑au zis:
– De ce ucenicii lui Ioan și ucenicii fariseilor postesc, iar ucenicii Tăi nu postesc?
19Isus le‑a răspuns:
– Pot să postească nuntașii în timp ce mirele este cu ei? Atât timp cât îl au pe mire cu ei, nu pot să postească. 20Însă vor veni zile când mirele va fi luat de la ei și atunci, în ziua aceea, vor posti.
21Nimeni nu coase un petic de pânză nouă pe o haină veche. Altfel, umplutura trage din aceasta, cea nouă din haina veche, și ruptura se face mai rea. 22Și nimeni nu toarnă vin nou în burdufuri vechi. Altfel, vinul va crăpa burdufurile, iar vinul și burdufurile vor fi distruse. Ci vinul nou se toarnă în burdufuri noi.
Isus, Domnul Sabatului
(Mt. 12:1-8; Lc. 6:1-5)
23Într‑o zi de Sabat, Isus trecea prin lanurile de grâu. În timp ce‑și croiau drum printre ele, ucenicii Lui au început să smulgă spice.
24Fariseii I‑au zis lui Isus:
– Vezi, de ce fac ei ce nu este voie în ziua de Sabat?
25El le‑a zis:
– N‑ați citit niciodată ce a făcut David25 Vezi 1 Sam. 21:1-6. atunci când a fost în nevoie și i s‑a făcut foame, atât lui, cât și celor ce erau cu el? 26Cum a intrat în Casa lui Dumnezeu, pe vremea lui Abiatar,26 Vezi textul din 1 Sam. 21:1-7, unde este menționat Ahimelek, și nu Abiatar, fiul acestuia. Prepoziția grecească tradusă cu pe vremea lui poate indica o perioadă mai lungă de timp, iar în acest caz menționarea numelui lui Abiatar ar fi fost preferată, dat fiind că acesta este un personaj mai important decât Ahimelek în istoria dinastiei davidice. marele preot, și a mâncat pâinile prezentării, pe care nu este îngăduit să le mănânce decât preoții, și cum a dat și celor ce erau cu el?
27Apoi le‑a zis:
– Ziua de Sabat a fost făcută pentru om, nu omul pentru ziua de Sabat! 28Așa că Fiul Omului este Domn și al Sabatului.
