1Siamo, forse, come quei falsi maestri che parlano tanto bene di se stessi? O abbiamo bisogno, come certuni, di portarci dietro lunghe lettere di raccomandazione? Penso che difficilmente voi abbiate bisogno che qualcuno vi scriva una lettera sul nostro conto, non è vero? Da parte nostra, anche noi non abbiamo bisogno di vostre raccomandazioni! 2La sola lettera di cui ho bisogno, siete voi; una lettera scritta nei nostri cuori, conosciuta e letta da tutti. 3È chiaro che voi siete una lettera di Cristo, scritta da noi, non con inchiostro, ma con lo Spirito del Dio Vivente, non su tavole di pietra, ma sul vostro cuore.
4Abbiamo il coraggio di dire queste belle cose di voi soltanto per la nostra grande fede in Dio e per mezzo di Cristo che ci aiuta a dire ciò che è vero. 5Infatti sappiamo bene di non essere capaci di pensare alcun che di buono per nostro conto, ma la nostra capacità e il nostro successo vengono soltanto da Dio. È lui che ci ha resi capaci di parlare agli altri del suo nuovo patto, che li salva. Noi non diciamo loro che debbono ubbidire a tutte le leggi di Dio, altrimenti moriranno; annunciamo, invece, che cʼè vita per loro dallo Spirito Santo. 6Il vecchio sistema di cercare la salvezza, osservando la legge, porta alla morte; nel modo nuovo, invece, lo Spirito Santo dà la vita.
La nuova gloria di Cristo
7Eppure il vecchio sistema della legge, che porta alla morte, cominciò con tanta gloria, che glʼIsraeliti non riuscivano a guardare in faccia Mosè. Infatti, quando Mosè diede loro la legge di Dio da osservare, il suo viso risplendeva della gloria di Dio, anche se lo splendore stava già svanendo. 8Quanto sarà più grande, allora, la gloria che circonda la missione dello Spirito Santo! 9Se, infatti, la missione della legge che portava alla condanna fu tanto gloriosa, ancor più gloriosa è la missione di chi ci annuncia che Dio ci salva, rendendoci giusti ai suoi occhi. 10Anzi la prima gloria, che risplendeva dal viso di Mosè, non vale niente in confronto a questa nuova immensa gloria. 11Infatti, se il vecchio sistema ebbe il suo momento di gloria, nonostante dovesse finire nel nulla, tanto più grande sarà la gloria del piano di Dio per la nostra salvezza, perché dura in eterno!
12Poiché abbiamo speranza che questa nuova gloria non passerà, possiamo predicare apertamente, 13non come fece Mosè, che dovette mettersi un velo sulla faccia, perché glʼIsraeliti non vedessero svanire quella gloria di breve durata. 14E non soltanto la faccia di Mosè era velata, ma anche la mente della sua gente era ed è rimasta velata e ottusa. Anche oggi, infatti, quando i Giudei leggono lʼAntico Testamento, sembra che abbiano il cuore e la mente coperti da un velo. Non riescono a vedere, né a capire il significato reale delle Scritture, perché questo velo di malinteso può essere tolto soltanto credendo in Cristo. 15Proprio così, anche oggi, quando leggono gli scritti di Mosè, continuano a non capire.
16Ma, quando Israele si sarà convertito al Signore, il velo sarà tolto. 17Il Signore è lo Spirito Santo che dà loro la vita; e dove cʼè lo Spirito del Signore cʼè la libertà (dallʼaffannosa ricerca della salvezza per mezzo dellʼubbidienza alle leggi di Dio). 18Ma noi cristiani non abbiamo velo sulla faccia; siamo come specchi, che riflettono la gloria del Signore, una gloria sempre maggiore che ci trasforma e ci fa diventare ogni giorno sempre più simili a lui. Così agisce lo Spirito del Signore.
Slujitorii Noului Legământ
1Începem noi iarăși să ne recomandăm pe noi înșine? Sau nu cumva avem nevoie, așa cum au unii, de scrisori de recomandare către voi sau de la voi? 2Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii, 3fiind arătați că sunteți o scrisoare a lui Cristos prin slujirea noastră, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului cel Viu, nu pe table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu. 5Nu pentru că suntem destoinici, prin noi înșine, să gândim ceva ca fiind de la noi. Dimpotrivă, destoinicia noastră vine de la Dumnezeu, 6Care ne‑a și făcut destoinici să fim slujitori ai unui Legământ nou, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață.
Slava mai măreață a Noului Legământ
7Dar dacă slujba morții, încrustată în litere pe pietre, a fost cu slavă, astfel încât fiii lui Israel n‑au putut privi la fața lui Moise, din cauza slavei feței lui, trecătoare cum era, 8cum nu va fi mai degrabă slujba Duhului cu slavă?! 9Căci, dacă în slujba condamnării a fost slavă, cu mult mai mult slujba dreptății are din belșug slavă! 10Fiindcă, în acest caz, ceea ce a fost slăvit, n‑a fost, de fapt, slăvit, din cauza slavei care o întrece cu mult. 11Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.
12Deci, întrucât avem o astfel de speranță, ne purtăm cu mare îndrăzneală 13și nu ca Moise, care își punea un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător. 14Însă mințile lor au fost împietrite. Căci până în ziua de azi, același văl rămâne neridicat când ei citesc din Vechiul Legământ, pentru că doar în Cristos acest văl este înlăturat. 15Chiar până astăzi, oricând este citit Moise, pe inima lor este un văl, 16dar atunci când cineva se întoarce la Domnul, vălul este luat16 Vezi Ex. 34:34.. 17Iar Domnul este Duhul17 În greacă, ambii termeni, atât Domnul, cât și Duhul, sunt cu articol. Apostolul dorește să transmită indirect că și Duhul Sfânt este Dumnezeu., și acolo unde este Duhul Domnului este libertate. 18Iar noi toți, cu fața neacoperită, reflectând18 Termenul grecesc înseamnă și a contempla. slava Domnului ca într‑o oglindă, suntem transformați după același chip al Său, din slavă în slavă, întocmai ca de la Domnul, Duhul.
