Puro e impuro
(Mc 7.1-23)
1Chegaram então de Jerusalém uns fariseus e especialistas na Lei para falarem com Jesus, perguntando-lhe: 2“Porque desobedecem os teus discípulos aos costumes dos antigos? Não acatam o nosso ritual de lavagem das mãos antes de comer.” 3Ao que Jesus respondeu: “E porque será que as vossas próprias tradições vão contra os mandamentos bem claros de Deus? 4Por exemplo, Deus ordenou: ‘Honra o teu pai e a tua mãe’, acrescentando que ‘todo aquele que falar contra o pai ou a mãe deverá ser morto.’15.4 Êx 20.12; 21.17; Lv 20.9; Dt 5.16. 5Mas vocês dizem: ‘Quem disser ao pai ou à mãe que aquilo que deveria dar-lhes é para dar a Deus, 6está dispensado de honrar os seus pais.’ Assim ofendem a Lei divina para defender as vossas tradições criadas por homens. 7Fingidos! Bem falou Isaías, o profeta, a vosso respeito:
8‘Este povo honra-me com os lábios,
mas o seu coração está longe de mim.
9Os seus atos de adoração são vazios,
porque ensinam doutrinas criadas por homens.’ ”15.9 Is 29.13.
10Então chamou de novo a multidão e disse-lhe: “Escutem o que vos digo e procurem entender. 11O que entra pela boca não torna o homem impuro; antes o que sai da sua boca é que o torna impuro.” 12Os discípulos disseram-lhe: “Escandalizaste os fariseus com aquela observação.” 13E Jesus respondeu: “Toda a planta não plantada por meu Pai do Céu será arrancada. 14Portanto, não se preocupem com eles. São cegos condutores de cegos. Quando um cego guia outro cego, acabam ambos por cair numa vala.”
15Pedro pediu a Jesus: “Explica-nos o que quer dizer esta parábola.”
16“Então não compreendem?”, perguntou-lhe Jesus. 17“Não percebem que tudo o que entra pela boca, vai para o estômago e é lançado na latrina? 18Mas o que sai da boca provém do coração e é isso que torna o homem impuro. 19Porque do coração vêm os maus pensamentos, homicídios, adultérios, imoralidades sexuais, roubos, falsos testemunhos e calúnias. 20Estas coisas é que tornam o homem impuro. Mas este não fica impuro só por comer sem lavar as mãos.”
A fé da mulher cananita
(Mc 7.24-30)
21Jesus deixou então aquela parte do país e foi para a zona de Tiro e Sídon. 22Uma mulher de Canaã que ali residia veio ter com ele e clamava: “Tem misericórdia de mim, Senhor, Filho do rei David! Porque a minha filha tem dentro dela um demónio que a trata terrivelmente!”
23Jesus não lhe deu resposta. Os discípulos aproximaram-se e instaram com ele: “Diz-lhe que se vá embora; ela não deixa de andar a gritar atrás de nós.”
24Jesus disse então à mulher: “Fui mandado a socorrer somente as ovelhas perdidas de Israel.”
25Ela aproximou-se dele e adorou-o, suplicando novamente: “Senhor, ajuda-me!”
26“Não está certo tirar o pão aos filhos e lançá-lo aos cães”, disse-lhe ele.
27Ela retorquiu: “Isso é verdade, Senhor, mas até os cachorrinhos comem das migalhas que caem da mesa dos seus donos.”
28“Mulher, a tua fé é grande; o teu pedido foi satisfeito.” E a filha ficou curada a partir daquele momento.
Jesus cura a todos
(Mc 7.31-37)
29Jesus deixou aquele lugar e voltou para o mar da Galileia; subindo a uma montanha, sentou-se ali. 30Uma enorme multidão trouxe-lhe os coxos, cegos, aleijados, mudos e muitos outros, pondo-os aos pés dele, que os curou a todos. 31A multidão ficou admirada ao ver que os mudos podiam agora falar, que os aleijados recuperavam a saúde, os coxos andavam e os cegos recuperavam a visão! E dava glória ao Deus de Israel.
Jesus alimenta 4000 homens
(Mc 8.1-10)
32Então Jesus chamou os discípulos para perto de si e disse: “Sinto compaixão desta gente, porque estão comigo há três dias e não têm com que se alimentar. E não quero mandá-los embora com fome para não desfalecerem pelo caminho.”
33Os discípulos responderam-lhe: “E onde arranjaremos aqui num deserto pão em quantidade suficiente para sustentar tanta gente?”
34“Quantos pães têm?”, perguntou-lhes. “Sete, e mais uns poucos peixinhos”, responderam. 35Jesus ordenou a todo o povo que se sentasse no chão. 36Então, tomando os sete pães e os peixes, deu graças a Deus, partiu-os em pedaços e entregou-os aos discípulos, que os distribuíram pela multidão. 37Toda a gente comeu até ficar satisfeita. Recolhidas as sobras, ainda sobejaram sete cestos cheios. 38Foram 4000 os homens que comeram, não contando mulheres e crianças. 39Depois Jesus mandou a multidão embora, entrou no barco e atravessou para Magadã.
Isus și tradiția bătrânilor
(Mc. 7:1-23)
1Atunci niște farisei și niște cărturari din Ierusalim s-au apropiat de Isus1 Atunci niște farisei și niște cărturari au venit la Isus de la Ierusalim., zicând:
2– De ce ucenicii Tăi încalcă tradiția bătrânilor2 Interpretări și aplicații ale Legii lui Moise, transmise mai întâi pe cale orală, iar ulterior, în jurul anului 200 d.Cr., înregistrate în scris în ceea ce avea să se numească Mișna.? Căci ei nu-și spală mâinile înainte să mănânce pâine.
3Isus, răspunzând, le-a zis:
– Dar voi de ce încălcați porunca lui Dumnezeu din cauza tradiției voastre? 4Căci Dumnezeu a zis: „Cinstește-i pe tatăl tău și pe mama ta“4 Vezi Ex. 20:12; Deut. 5:16. și „Cel ce își vorbește de rău tatăl sau mama să fie pedepsit cu moartea“4 Vezi Ex. 21:17; Lev. 20:9.. 5Însă voi ziceți: „Dacă cineva îi spune tatălui său sau mamei sale: «Orice ajutor ai putea primi de la mine este deja închinat ca dar lui Dumnezeu», 6acela nu mai este dator să-și cinstească tatăl sau mama.“6 Sub acest pretext, un fiu nerecunoscător putea să se eschiveze de la îndatoririle pe care le avea față de părinții săi. În realitate, darul promis lui Dumnezeu continua să se afle în posesia fiului până la o dată mai târzie și prin urmare putea fi folosit ca ajutor pentru părinți. Vezi și nota din Mc. 7:11. Și ați desființat astfel Cuvântul lui Dumnezeu prin tradiția voastră. 7Ipocriților! Bine a profețit Isaia despre voi, când a zis:
8„Poporul acesta Mă cinstește cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
9Degeaba însă Mi se închină ei,
dând9 Lit.: învățând. ca învățături niște porunci de-ale oamenilor!“9 Vezi Is. 29:13.
Lucrurile care îl întinează pe om
10Isus a chemat mulțimea și a zis: „Ascultați și înțelegeți! 11Nu ceea ce intră în gură îl întinează pe om, ci ceea ce iese din gură, aceea îl întinează pe om!“
12Atunci ucenicii s-au apropiat și I-au zis:
– Știi că fariseii s-au poticnit când au auzit aceste cuvinte?
13Isus, răspunzând, a zis:
– Orice plantă pe care nu a sădit-o Tatăl Meu ceresc va fi smulsă. 14Lăsați-i! Sunt niște călăuze oarbe pentru cei orbi. Și dacă un orb călăuzește un alt orb, amândoi vor cădea în groapă.
15Petru, răspunzând, I-a zis:
– Explică-ne pilda aceasta!
16Isus a zis:
– Și voi sunteți încă fără pricepere? 17Nu înțelegeți că orice intră în gură ajunge în stomac, iar apoi este dat afară în latrină? 18Dar ceea ce iese din gură vine din inimă și aceea îl întinează pe om. 19Căci din inimă ies gândurile rele, crimele, adulterele, curviile19 Distincția dintre acest termen și cel precedent constă în faptul că primul se referă doar la adulter, în timp ce al doilea este mult mai dur, referindu-se la toate perversiunile sexuale în mod generic. Vezi și cap. 5., furturile, mărturiile mincinoase și blasfemiile. 20Acestea sunt lucrurile care îl întinează pe om. Dar a consuma mâncare cu mâinile nespălate nu-l întinează pe om.
Credința canaanitei
(Mc. 7:24-30)
21Isus S-a retras de acolo și S-a dus în părțile Tyrului și ale Sidonului.
22Și iată că o femeie canaanită, venind din hotarele acelea, striga, zicând:
– Ai milă de mine, Doamne, Fiul lui David! Fiica mea este posedată cumplit de un demon!
23Isus nu i-a răspuns niciun cuvânt.
Ucenicii s-au apropiat și L-au rugat, zicând:
– Ajut-o și las-o să plece, căci strigă după noi.
24El însă, răspunzând, a zis:
– Nu am fost trimis decât la oile pierdute ale Casei lui Israel.
25Dar ea a venit și I s-a închinat, zicând:
– Doamne, ajută-mă!
26Isus, răspunzând, a zis:
– Nu este bine să iei pâinea copiilor și s-o arunci la căței.
27Însă ea a zis:
– Da, Doamne, dar și cățeii mănâncă din firimiturile care cad de la masa stăpânilor lor.
28Atunci Isus, răspunzând, i-a zis:
– O, femeie, mare este credința ta! Să ți se facă după cum dorești.
Și fiica ei a fost vindecată chiar în ceasul acela.
Isus vindecă mulți oameni bolnavi
(Mc. 7:31-37)
29Isus a plecat de acolo și a venit lângă Marea Galileei. Apoi a urcat pe munte și S-a așezat acolo. 30Au venit la El mulțimi mari de oameni, având cu ei ologi, orbi, schilozi, muți și mulți alți bolnavi. Ei i-au așezat la picioarele Lui, iar El i-a vindecat, 31astfel că mulțimea a rămas uimită văzând că muții vorbesc, cei schilozi se însănătoșesc, cei ologi umblă, iar cei orbi văd. Și L-au slăvit pe Dumnezeul lui Israel.
Isus hrănește peste patru mii de oameni
(Mc. 8:1-10)
32Isus i-a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis:
– Mi-e milă de cei din mulțime, pentru că sunt deja trei zile de când ei stau cu Mine și n-au ce să mănânce. Nu vreau să-i las să plece flămânzi, ca nu cumva să leșine pe drum.
33Ucenicii I-au zis:
– De unde să luăm atâtea pâini în pustia aceasta, ca să săturăm atâta mulțime?!
34Isus i-a întrebat:
– Câte pâini aveți?
Ei au zis:
– Șapte…și câțiva pești.
35Și poruncind mulțimii să se așeze pe pământ, 36Isus a luat cele șapte pâini și peștii și, după ce a mulțumit, le-a frânt și le-a dat ucenicilor, iar ucenicii le-au împărțit mulțimilor. 37Au mâncat toți și s-au săturat. Și au adunat șapte coșuri pline cu firimiturile rămase. 38Cei ce mâncaseră erau patru mii de bărbați, în afară de femei și de copii. 39După ce a lăsat mulțimile să plece, Isus S-a urcat în barcă și S-a dus în hotarele Magadanului39 Numită și Magdala sau Dalmanuta (cf. Mc. 8:10); poate fi vorba de același oraș sau de orașe diferite, situate foarte aproape unul de celălalt..
