Sinais do fim dos tempos
(Mt 24.1-22; Lc 21.5-24)
1Ia a sair do templo naquele dia e um dos discípulos observou: “Mestre, que belas edificações estas! Olha para estas pedras!”
2Jesus respondeu: “Estás a ver estes magníficos edifícios? Não será deixada aqui pedra sobre pedra que não seja derrubada.”
3Quando se sentou na encosta do monte das Oliveiras do outro lado do vale, defronte de Jerusalém, Pedro, Tiago, João e André ficaram sozinhos com ele e perguntaram-lhe: 4“Quando acontecerá isso ao templo e que há algum sinal que anuncie que isso está para acontecer?”
5A esta pergunta, Jesus respondeu desta forma: “Tenham cuidado que ninguém vos engane. 6Porque virão muitos, apresentando-se em meu nome como sendo o Cristo, e enganarão a muitos. 7Quando ouvirem falar de guerras e notícias de guerras, não fiquem inquietos. Isto tem de acontecer, mas ainda não é o fim. 8As nações levantar-se-ão umas contra as outras e reino contra reino, e haverá fomes e terramotos em muitos sítios. Isso será apenas o começo dos horrores que hão de vir. 9Tenham cuidado convosco. Levar-vos-ão aos tribunais e espancar-vos-ão nas sinagogas. Terão de comparecer perante governadores e reis por minha causa, para lhes darem testemunho. 10Porque este evangelho deverá primeiro ser pregado a todas as nações. 11Quando vos levarem e vos entregarem, não se preocupem com o que vão dizer, antes digam as palavras que vos forem inspiradas naquele momento. Pois não falarão vocês, mas o Espírito Santo.
12Um irmão entregará outro irmão à morte e os pais aos próprios filhos. Os filhos levantar-se-ão contra os pais e os farão morrer. 13Todos vos odiarão por causa do meu nome. Mas quem resistir até ao fim será salvo!
14Quando virem a abominação desoladora instalada onde não deve estar (quem ler isto preste muita atenção13.14 Jesus refere os textos do profeta Dn 9.27; 11.31; 12.11.), então aqueles que estiverem na Judeia fujam para as montanhas! 15Quem estiver no terraço não entre sequer de novo em casa. 16Quem estiver nos campos não volte para ir buscar roupa. 17Ai das grávidas e das que amamentarem naqueles dias! 18Orem para que estas coisas não aconteçam no inverno. 19Porque serão dias de horror, como nunca houve desde o começo da criação de Deus, nem nunca mais se tornará a ver coisa igual. 20Se o Senhor não encurtasse aqueles dias, toda a humanidade se perderia. Mas por amor dos seus escolhidos, encurtará aqueles dias.
Jesus fala do seu regresso
(Mt 24.23-35; Lc 21.25-33)
21E se então alguém vos disser: ‘O Cristo apareceu aqui ou está além, naquela vila’, não acreditem. 22Porque haverá muitos falsos Cristos e falsos profetas cujos sinais enganariam, se possível, os próprios escolhidos de Deus. 23Tenham cuidado, porque já vos avisei sobre tudo.
24Mas naqueles dias, acabada a aflição, o Sol ficará escuro, a Lua negra, 25as estrelas cairão do céu e as forças que suportam o universo serão sacudidas. 26E então os povos da Terra verão o Filho do Homem, vindo no meio de nuvens com grande poder e glória. 27E enviará os anjos, para juntarem os seus escolhidos de todos os cantos do mundo, dos extremos da Terra aos extremos do céu.
28Aprendam agora com esta parábola sobre a figueira: quando o ramo está tenro e as folhas começam a romper, sabem que o verão está perto. 29Quando virem acontecer estas coisas que vos contei, podem estar certos de que o meu regresso está muito próximo e que me encontro às portas. 30É realmente como vos digo: esta geração não passará sem que todas estas coisas aconteçam. 31O céu e a Terra desaparecerão, mas as minhas palavras permanecem para sempre.
Ninguém sabe o dia nem a hora
(Mt 24.36-51; Lc 21.34-36)
32Contudo, ninguém sabe a data e a hora em que o fim virá, nem mesmo os anjos, nem sequer o Filho de Deus. Só o Pai o sabe. 33Portanto, conservem-se alerta, vigilantes, pois não sabem quando isto se passará.
34A minha vinda pode ser comparada com a de um homem que foi de viagem para outro país e que, distribuindo as tarefas que os servos deveriam fazer durante a sua ausência, disse ao porteiro que vigiasse o que se passava à sua volta. 35Portanto, vigiem bem, porque não sabem quando o Senhor da casa virá; se ao anoitecer, se à meia-noite, se ao cantar do galo ou de manhã. 36Que eu não vos encontre a dormir! 37Estejam atentos ao meu regresso é a minha recomendação para vocês e para todos os demais.”
Semne ale sfârșitului
(Mt. 24:1-22; Lc. 21:5-24)
1În timp ce Isus ieșea din Templu, unul dintre ucenicii Lui I‑a zis:
– Învățătorule, iată ce pietre1 Cf. istoricului iudeu Flavius Josephus (sec. I d.Cr.), pietrele Templului aveau o lungime de aproximativ 12 m, o lățime de aproximativ 4 m și o înălțime de aproximativ 6 m. Unele pietre aveau lungimea de 22 m, înălțimea de 2,5 m, și lățimea de 3 m (vezi Antichități, 15.11.3 și Istoria, 5.5.6). și ce clădiri!
2Isus i‑a zis:
– Vezi tu clădirile acestea mari? Nu va fi lăsată aici piatră pe piatră, care să nu fie dărâmată.2 Această predicție s‑a împlinit literalmente în anul 70 d.Cr., când romanii au cucerit Ierusalimul și au ars Templul.
3Apoi S‑a așezat pe Muntele Măslinilor, de cealaltă parte a Templului, și Petru, Iacov, Ioan și Andrei L‑au întrebat deoparte:
4– Spune‑ne când se vor întâmpla aceste lucruri și care va fi semnul când urmează să fie împlinite toate acestea?
5Isus a început să le vorbească astfel:
– Vedeți să nu vă ducă în rătăcire cineva! 6Vor veni mulți în Numele Meu, zicând: „Eu sunt Acela!“, și‑i vor duce în rătăcire pe mulți. 7Când veți auzi de războaie și vești de războaie, să nu vă tulburați! Acestea trebuie să se întâmple. Dar încă nu va fi sfârșitul. 8Un neam se va ridica împotriva altui neam, și o împărăție împotriva altei împărății. Vor fi cutremure, în diverse locuri, și vor fi foamete și tulburări. Acestea vor fi începutul durerilor nașterii. 9Luați seama la voi înșivă! Vă vor da pe mâna sinedriilor9 Aram.: sanhedrin, care înseamnă adunare. Sanhedrinul desemna atât o curte de justiție locală, întrunindu‑se în orașe și numărând 23 de membri (sanhedrine mici), cât și curtea supremă de justiție, care se întrunea în Ierusalim și număra 71 de membri (Marele Sanhedrin). și veți fi bătuți în sinagogi. Veți fi puși să stați înaintea guvernatorilor și înaintea regilor din cauza Mea, ca mărturie pentru ei. 10Mai întâi trebuie ca Evanghelia să fie proclamată la toate neamurile. 11Când vă vor duce să vă dea pe mâna lor, să nu vă îngrijorați dinainte ce veți vorbi, ci spuneți ce vi se va da chiar în ceasul acela! Căci nu voi sunteți cei care veți vorbi, ci Duhul Sfânt. 12Frate pe frate va da la moarte și tată pe copil. Copiii se vor ridica împotriva părinților și‑i vor omorî. 13Veți fi urâți de toți din cauza Numelui Meu, dar cel ce va răbda până la sfârșit, acela va fi mântuit.
14Când veți vedea „urâciunea pustiirii“14 Vezi Dan. 9:27 și nota; 11:31; 12:11. stând acolo unde n‑ar trebui, – cel ce citește, să înțeleagă! –, atunci cei din Iudeea să fugă în munți. 15Cel ce va fi pe acoperișul casei, să nu coboare, nici să nu intre în casă ca să‑și ia ceva din ea, 16iar cel ce va fi la câmp, să nu se întoarcă să‑și ia haina. 17Vai de cele ce vor fi însărcinate și de cele ce vor alăpta în zilele acelea! 18Rugați‑vă să nu se întâmple iarna. 19Căci în zilele acelea va fi un necaz așa de mare, cum n‑a mai fost de la începutul creației, pe care a creat‑o Dumnezeu, și până acum, și nici nu va mai fi! 20Iar dacă Domnul n‑ar fi scurtat numărul zilelor, niciun om n‑ar scăpa. Dar, de dragul celor aleși, pe care El i‑a ales, Domnul a scurtat numărul zilelor.
Isus vorbește despre revenirea Sa
(Mt. 24:23-35; Lc. 21:25-33)
21Dacă cineva vă va spune atunci: „Iată, Cristosul este aici!“ sau „Iată, acolo este!“, să nu‑l credeți! 22Căci se vor ridica cristoși falși și profeți falși și vor face semne și minuni, pentru a‑i duce în rătăcire, dacă este posibil, pe cei aleși. 23Voi însă păziți‑vă! V‑am spus mai dinainte toate lucrurile!
24Dar în zilele acelea, după necazul acela,
„soarele se va întuneca,
luna nu‑și va mai da lumina,
25stelele vor cădea din cer
și puterile din ceruri vor fi clătinate.“25 Vezi Is. 13:10; 34:4; Ioel 2:10.
26Și atunci Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori26 Vezi Dan. 7:13., cu mare putere și slavă. 27Atunci El va trimite îngerii, iar ei îi vor aduna pe aleșii Lui din cele patru vânturi, de la marginea pământului până la marginea cerului.
28Învățați de la smochin pilda lui: când mlădița lui devine deja fragedă și dă frunze, știți că vara este aproape. 29Tot așa și voi, când vedeți că se întâmplă aceste lucruri, să știți că El29 Sau: el, adică sfârșitul. este aproape, este chiar la uși. 30Adevărat vă spun că nu va trece această generație până când nu se vor întâmpla toate aceste lucruri. 31Cerul și pământul vor trece, însă cuvintele Mele nicidecum nu vor trece!
Îndemn la veghere
(Mt. 24:36-51; Lc. 21:34-36)
32Dar despre ziua sau ora aceea nu știe nimeni, nici îngerii în cer, nici Fiul, ci numai Tatăl. 33Luați seama! Fiți treji și rugați‑vă! Căci nu știți când va sosi vremea.
34Este ca atunci când un om, plecat într‑o călătorie, își lasă casa, le dă sclavilor săi autoritate, fiecăruia slujba lui, și îi poruncește portarului să vegheze.
35Vegheați deci, pentru că nu știți când vine stăpânul casei – sau seara, sau la miezul nopții, sau la cântatul cocoșului, sau dimineața35 Toate cele patru străji ale nopții, împrumutate de la romani (6:00–9:00 PM; 9:00–12:00 PM; 12:00–3:00 AM; 3:00–6:00 AM). – 36și nu cumva ca, venind pe neașteptate, să vă găsească dormind! 37Ceea ce vă spun vouă, spun tuturor: vegheați!
