O casamento de Sansão
1Um dia em que Sansão se encontrava em Timna, reparou numa rapariga filisteia. 2Quando veio para casa disse ao pai e à mãe que queria casar com ela.
3Eles opuseram-se firmemente: “Porque hás de ir buscar uma moça desses filisteus pagãos? Será que não há entre todo o povo de Israel uma rapariga que te agrade e com quem possas casar?”
Mas Sansão disse ao pai: “É só a ela que eu quero. Peçam-na para mim.”
4O pai e a mãe não percebiam que era o Senhor que estava por detrás deste pedido; era Deus preparando como que uma armadilha aos filisteus que nessa altura dominavam Israel.
5Quando Sansão e os pais iam a caminho de Timna, ouviu o rugido de um leão ainda novo que vinha sobre eles. 6O Espírito do Senhor apoderou-se fortemente dele e mesmo sem ter nada nas mãos abriu-lhe as mandíbulas e fendeu-o, como se se tratasse dum cabritinho! Contudo, nada disse aos pais do que acontecera. 7Ao chegarem a Timna, foi falar com a moça e viu que lhe agradava muito; 8por isso logo trataram do casamento.
Quando mais tarde voltou para as bodas, desviou-se do caminho para ver o que tinha sido feito do corpo do leão morto. Lá estava a carcaça do animal, mas havia um enxame de abelhas à volta e estava cheia de mel. 9Tirou um pouco do mel para levar consigo e ir comendo enquanto caminhava; deu também a comer ao pai e à mãe, mas não lhes disse onde o tinha obtido.
10Enquanto o pai estava a fazer os últimos preparativos para o casamento, Sansão deu uma festa como era costume dos noivos. 11Quando chegou, trouxeram-lhe trinta rapazes para o acompanharem.
12Sansão perguntou-lhes a certa altura se queriam ouvir uma adivinha: “Se forem capazes de dar resposta à minha adivinha durante os 7 dias da festa, dar-vos-ei 30 lençóis e 30 fatos. 13Se não conseguirem encontrar a resposta, serão vocês a dar-me a mesma coisa!” Eles concordaram: “Está certo! Venha de lá a adivinha.”
14Era pois este o enigma que lhes apresentou:
“Saiu comida do comedor,
e doçura da fera.”
Três dias mais tarde ainda andavam à procura da resposta à adivinha.
15No quarto dia disseram à noiva: “Vê lá se consegues que Sansão te diga a resposta, porque se não, lançamos fogo à tua casa contigo lá dentro. Ou teremos sido convidados para esta festa para ficarmos a mendigar?”
16Então a rapariga começou a desfazer-se em lágrimas à frente dele dizendo: “Tu não gostas de mim. Tu odeias-me, porque disseste uma adivinha ao meu povo e não me dás a conhecer a resposta!”
“Mas se eu não disse a solução nem sequer aos meus pais, porque é que te diria a ti?”, disse-lhe ele.
17Ela chorava sempre que estava com ele e continuou naquilo o resto dos dias da festa. Por fim, no sétimo dia, ele cedeu e disse-lhe a resposta à adivinha, e ela foi logo contá-la aos outros jovens. 18Antes que o Sol se pusesse nesse último dia, eles deram a resposta a Sansão. “Que há mais doce que o mel e mais feroz que um leão?”
“Se vocês não tivessem andado a lavrar com a minha bezerra não teriam sido capazes de encontrar a resposta!”, retorquiu-lhes.
19Então o Espírito do Senhor veio sobre ele, foi à cidade de Asquelom, matou trinta homens, pegou nas roupas deles e trouxe-a aos rapazes que tinham dado solução à adivinha. No entanto, ficou furioso e voltou para casa, continuando a viver com o pai e a mãe. 20A mulher acabou por casar com o rapaz que tinha servido de mestre de cerimónias na boda.
Căsătoria lui Samson
1Samson a coborât la Timna și a văzut acolo o femeie dintre fiicele filistenilor.
2Când s‑a suit înapoi, și‑a anunțat tatăl și mama, zicând:
– Am văzut la Timna o femeie dintre fiicele filistenilor. Luați‑mi‑o acum de soție!
3Tatăl său, alături de mama sa, i‑a zis:
– Oare nu este nicio femeie între fiicele fraților tăi sau în tot poporul meu, de umbli să‑ți iei soție de la filistenii cei necircumciși?
Dar Samson i‑a răspuns tatălui său:
– Ia‑mi‑o, căci ea este potrivită în ochii mei!
4Tatăl său și mama sa nu știau că lucrul acesta era de la Domnul, căci El căuta un prilej împotriva filistenilor. În vremea aceea filistenii stăpâneau peste Israel.
5Samson a coborât la Timna împreună cu tatăl său și cu mama sa. Când au ajuns la viile din Timna, iată că i‑a ieșit înainte un leu tânăr răcnind. 6Duhul Domnului a venit peste Samson și el a sfâșiat leul cum se sfâșie un ied, fără să aibă nimic în mâini. N‑a spus tatălui său și mamei sale ceea ce făcuse. 7Apoi a coborât să vorbească cu femeia și ea i s‑a părut potrivită lui Samson.7 Lit.: ea a fost dreaptă în ochii lui Solomon.
8După o vreme s‑a întors s‑o ia de soție și s‑a abătut ca să vadă cadavrul leului. Și iată că în cadavrul leului era un roi de albine și miere. 9A luat un fagure în mână și a plecat mai departe, mâncând. La întoarcere, când a ajuns la tatăl său și la mama sa, le‑a dat să mănânce și lor din miere. Dar nu le‑a spus că luase mierea din cadavrul leului.
10Apoi tatăl lui a coborât la femeia aceea. Acolo Samson dădea un ospăț căci așa obișnuiau să facă tinerii. 11Când cei de acolo l‑au văzut, au invitat treizeci de prieteni ca să fie cu el.
12Samson le‑a zis:
– Am să vă spun o ghicitoare. Dacă mi‑o veți putea explica și dezlega în cele șapte zile ale ospățului, vă voi da treizeci de mantale și treizeci de schimburi de haine. 13Dar dacă nu veți fi în stare să mi‑o dezlegați, atunci îmi veți da voi treizeci de mantale și treizeci de schimburi de haine.
Ei i‑au răspuns:
– Spune‑ne ghicitoarea ca s‑o auzim.
14El le‑a zis:
– Din cel ce mănâncă a ieșit ce se mănâncă
și din cel puternic a ieșit dulceață!
Timp de trei zile n‑au fost în stare să dezlege ghicitoarea.
15În a patra zi, i‑au zis soției lui Samson: „Amăgește‑l pe soțul tău să ne dezlege ghicitoarea, altfel îți vom da foc atât ție, cât și familiei tale. Ne‑ați chemat aici ca să ne jefuiți, nu‑i așa?“
16Soția lui Samson plângea lângă el și zicea:
– Cu siguranță tu mă urăști și nu mă iubești. Ai spus o ghicitoare fiilor poporului meu și mie nici nu mi‑ai dezlegat‑o.
El i‑a răspuns:
– Iată că n‑am dezlegat‑o nici tatălui meu, nici mamei mele și să ți‑o dezleg ție?
17Însă ea a plâns lângă el în toate cele șapte zile cât a ținut ospățul. Când au ajuns în ziua a șaptea, el i‑a dezlegat‑o pentru că îl necăjea necontenit. Apoi ea le‑a dezlegat ghicitoarea fiilor poporului ei.
18În ziua a șaptea, înainte de apusul soarelui, oamenii din cetate i‑au zis:
– Ce este mai dulce decât mierea
și ce este mai puternic decât leul?
El le‑a zis:
– Dacă n‑ați fi arat cu juncana mea,
nu mi‑ați fi dezlegat ghicitoarea.
19Duhul Domnului a venit peste el și el s‑a coborât la Așchelon. A ucis treizeci din oamenii lor și le‑a luat îmbrăcămintea. Apoi a dat schimburile de haine celor ce dezlegaseră ghicitoarea și, aprins de mânie, s‑a suit înapoi în casa tatălui său. 20Soția lui Samson a fost dată unuia din prietenii lui, chiar celui mai bun dintre ei20 Corespondentul cavalerului de onoare din zilele noastre, unul dintre cei 30; și în 15:2..
