1Há uma lei em como um homem que se divorcie duma mulher, se esta vier a casar com outro, não poderá casar novamente com ela, porque dessa forma a terra tornar-se-ia corrompida. Ora tu deixaste-me para te juntares a muitos amantes e, mesmo assim, queres tornar para mim?, diz o Senhor. 2Haverá algum lugar em toda a terra onde tu não te tenhas manchado com os teus adultérios, esses cultos que prestas a outros deuses? Sentas-te como uma prostituta à beira da estrada à espera de clientes. Pões-te sozinha ali, como um beduíno no deserto. Poluíste a terra com as tuas prostituições. 3É por isso que até as chuvas da primavera te falham, porque és uma prostituta que perdeu completamente a vergonha. 4E ainda tens cara para me dizer: ‘Ó pai, tu foste sempre para nós um amigo! 5Não vais ficar zangado com essas coisas tão pequenas! Vais com certeza esquecê-las!’ É essa a vossa conversa e, entretanto, continuam a fazer o mal que vos apetece.”
Israel é infiel
6Esta é a mensagem que o Senhor me transmitiu durante o reinado do rei Josias: “Tens reparado no que Israel está a fazer? Como uma mulher luxuriosa, que se prostitui a cada momento, assim Israel adorou outros deuses em cada colina, debaixo de cada árvore frondosa. 7Eu sempre pensei que algum dia ela voltaria para mim e tornaria a ser minha, mas não voltou! E Judá, a sua infiel irmã, esteve a ver tudo. 8Apesar disso, não prestou atenção, não ligou, mesmo quando me divorciei da sua desleal irmã Israel. Agora também me abandonou e entregou-se à prostituição, indo atrás doutros deuses para lhes prestar culto. 9E fê-lo com toda a ligeireza; para ela era como se fosse coisa sem importância adorar ídolos de madeira e pedra. Dessa forma, a terra poluiu-se e sujou-se grandemente. 10Passados tempos, esta infiel voltou para mim, mas a sua tristeza era inteiramente fingida, diz o Senhor Deus. 11De facto, até a enganosa Israel é menos culpada do que a falsa Judá!
12Portanto, vai e diz a Israel: Ó Israel, meu povo pecador, vem outra vez para casa, porque eu sou misericordioso e não ficarei irado eternamente contra ti! 13Apenas te peço que reconheças a tua culpa, que admitas que te rebelaste contra o Senhor, o teu Deus, e que cometeste adultério contra mim ao adorares ídolos sob toda a espécie de árvores! Confessa que recusaste seguir-me! 14Ó filhos pecadores, voltem para mim, porque eu sou o vosso Senhor e tornarei a trazer-vos para Sião; um daqui, outro dacolá, de toda a parte para onde foram espalhados. 15E dar-vos-ei pastores, de acordo com o meu próprio coração, que vos conduzirão com sabedoria e compreensão.
16Então, quando a vossa terra estiver de novo cheia de gente, diz o Senhor, nunca mais desejarão os bons velhos tempos de antigamente em que tinham no vosso meio a arca da aliança de Deus. Não terão saudades desses dias, nem sequer pensarão neles; não precisarão de tornar a reconstruir a arca. 17Pois o Senhor, ele próprio, estará no vosso meio e a cidade inteira de Jerusalém será conhecida como sendo ela mesma o trono do Senhor. Todas as nações virão ter com ele ali e nunca mais andarão segundo os propósitos do seu coração maligno. 18Nesse tempo, o povo de Judá e o povo de Israel voltarão juntos do exílio, no norte, para a terra que dei aos seus antepassados por posse, para sempre. 19E pensei como seria maravilhoso que vocês aqui estivessem entre os meus filhos! Fiz planos de vos dar parte desta bela terra, a melhor do mundo. Previ que me chamariam pai e imaginei que nunca mais me deixariam. 20Mas vocês atraiçoaram-me; foram-se embora e deram-se a uma multidão de deuses estranhos; foram como uma mulher infiel que deixa o seu marido.”
21Ouço vozes chorando alto do cimo das montanhas, vozes de lamento e de súplica. São os filhos de Israel que viraram as costas a Deus e se esqueceram do Senhor, do seu Deus.
22“Ó meus filhos rebeldes, voltem de novo para mim e curar-vos-ei dos vossos pecados!”
Eles respondem, “Sim, voltaremos porque tu és o Senhor, nosso Deus! 23Foi um erro adorar ídolos sobre os altos e fazer orgias nas montanhas. Só no Senhor, nosso Deus, pode Israel encontrar ajuda e salvação para sempre. 24Desde a nossa mocidade, deuses vergonhosos consumiram tudo o que os nossos pais tinham; rebanhos, gado, filhos e filhas. 25Aqui estamos agora, cobertos de vergonha e desonra, porque tanto nós como os nossos pais pecámos, já desde a juventude, contra o Senhor, nosso Deus, e não lhe obedecemos.”
Necredincioasa Israel
1El zice: „Iată, când un bărbat se desparte de soția lui,
iar ea pleacă de la el și devine soția altui bărbat,
se va mai întoarce acesta la ea?
N‑ar fi chiar și țara aceea pângărită?
Și tu, care te‑ai prostituat cu mulți amanți,
să te mai întorci la Mine?
zice Domnul.
2Ridică‑ți ochii spre înălțimile pleșuve și privește:
este vreun loc unde nu te‑ai prostituat?
Stăteai pe drumuri pentru ei,
precum arabul în pustie.
Ai pângărit țara
prin necurățiile tale și cu răutatea ta.
3Chiar dacă ploile au fost oprite
și ploaia târzie3 Sau: de primăvară, ploile din martie și aprilie, vitale recoltei în Canaan. a lipsit,
totuși ți‑ai păstrat înfățișarea de prostituată
și ai refuzat să te rușinezi.
4Acum, nu‑i așa, strigi la Mine:
«Tatăl meu! Tu ești prietenul tinereții mele!
5Își va ține El mânia pe vecie?
O va păstra El pentru totdeauna?»
Iată, așa ai vorbit,
dar tot sporești în a săvârși răul.“
6În zilele regelui Iosia, Domnul mi‑a zis: „Ai văzut ce a făcut necredincioasa Israel? S‑a dus pe orice munte înalt și sub orice copac verde și s‑a prostituat acolo. 7Eu Îmi ziceam că, după ce a făcut toate aceste lucruri, se va întoarce la Mine, dar nu s‑a întors, iar sora ei, necredincioasa Iuda, a văzut lucrul acesta. 8Când am văzut toate lucrurile prin care necredincioasa Israel se prostitua, am izgonit‑o și i‑am dat cartea ei de despărțire. Totuși, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a temut, ci s‑a dus ea însăși să se prostitueze la fel. 9Astfel, prin necurăția ei strigătoare la cer, Israel a pângărit țara, prostituându‑se cu piatra și cu lemnul. 10Cu toate acestea, sora ei, necredincioasa Iuda, nu s‑a întors la Mine din toată inima, ci cu prefăcătorie, zice Domnul.“
Chemare la pocăință
11Domnul mi‑a zis: „Necredincioasa Israel pare nevinovată în comparație cu necredincioasa Iuda. 12Du‑te, strigă aceste cuvinte înspre nord și spune:
«Întoarce‑te, necredincioasă Israel, zice Domnul.
Nu Mă voi mai uita încruntat la voi,
căci Eu sunt îndurător, zice Domnul,
și nu țin mânie pe vecie.
13Numai recunoaște‑ți nelegiuirea,
recunoaște că te‑ai răzvrătit împotriva Domnului, Dumnezeul tău,
că ți‑ai irosit timpul cu dumnezeii străini,
sub orice copac verde,
și nu ai ascultat de glasul Meu,
zice Domnul.
14Întoarceți‑vă, fii răzvrătiți, zice Domnul, căci Eu vă sunt Stăpân.14 Sau: căci Eu vă sunt Soț. Eu vă voi lua, pe unul dintr‑o cetate, pe doi dintr‑o familie, și vă voi conduce în Sion. 15Vă voi da păstori după inima Mea, iar ei vă vor păstori cu pricepere și înțelepciune. 16În zilele acelea, când vă veți înmulți și veți rodi în țară, zice Domnul, nu veți mai vorbi de Chivotul Legământului Domnului. Nimeni nu se va mai gândi la el, nimeni nu‑și va mai aminti de el, nimănui nu‑i va lipsi și nici nu vor face un altul. 17În vremea aceea, Ierusalimul va fi numit Tronul Domnului. Toate neamurile se vor aduna la Ierusalim în Numele Domnului și nu‑și vor mai urma încăpățânarea inimilor lor rele.
18În zilele acelea, Casa lui Iuda va merge împreună cu Casa lui Israel și vor veni împreună din țara de nord, în țara pe care am dat‑o drept moștenire părinților voștri. 19Îmi spuneam:
‘O, cum te voi pune19 Sau: Cum să te pun în numărul fiilor Mei, / să‑ți dau drept moștenire o țară plăcută, / cea mai frumoasă moștenire dintre națiuni? în numărul fiilor Mei
și‑ți voi da drept moștenire o țară plăcută,
cea mai frumoasă moștenire dintre neamuri!’
Mă gândeam că Mă vei numi Tată
și nu te vei mai abate de la a Mă urma.
20Însă, așa cum o femeie este necredincioasă soțului ei,
tot așa Mi‑ai fost și tu necredincioasă, Casă a lui Israel,
zice Domnul.»“
21Un vuiet se aude pe înălțimile pleșuve:
sunt plânsetele rugăciunilor fiilor lui Israel,
din cauză că și‑au pervertit căile
și L‑au uitat pe Domnul, Dumnezeul lor.
22„Întoarceți‑vă, copii răzvrătiți,
și vă voi vindeca necredincioșiile!“
„Iată‑ne, venim la Tine,
căci Tu ești Domnul, Dumnezeul nostru!
23Într-adevăr, altarele de pe dealuri
și idolii de pe munții cei mulți
sunt o minciună!
Într-adevăr, numai în Domnul, Dumnezeul nostru,
este mântuirea lui Israel!
24Din tinerețea noastră, Lucrul Rușinos24 Lit.: Rușinea. Prin acest calificativ se face referire la Baal într‑un mod disprețuitor.
a devorat rodul muncii părinților noștri –
turmele și cirezile lor,
fiii și fiicele lor.
25Să ne culcăm în rușinea noastră
și să ne acoperim cu umilirea noastră.
Căci am păcătuit împotriva Domnului, Dumnezeul nostru,
atât noi, cât și părinții noștri,
din tinerețea noastră și până în ziua aceasta,
și nu am ascultat de glasul Domnului, Dumnezeul nostru.“
