O verdadeiro jejum
1Clamem com uma voz como de trombeta! Denunciem claramente ao meu povo a sua maldade, aos descendentes de Jacob os seus pecados! 2Porque eles pretendem dar uma aparência de piedade, de religiosidade! Vêm todos os dias ao templo e quem os vê parece que estão deleitados a ouvir a leitura das minhas leis, como se quisessem sinceramente obedecer-lhes, como se não desprezassem, de forma alguma, os mandamentos do seu Deus! Julgar-se-ia até que estão ansiosos por cumprir corretamente os preceitos da justiça e até parecem ter vontade de se aproximar de Deus!
3‘Jejuámos na tua presença!’, dizem. ‘Porque é que não ficaste impressionado com isso? Porque não reparaste nos nossos sacrifícios? Porque é que não quiseste ouvir as nossas orações? Fizemos tanta penitência e não te deste conta de nada!’ A razão está em que, no dia do vosso jejum, correm atrás dos vossos próprios desejos e negócios, e continuam também a oprimir os vossos trabalhadores. 4É que jejuais entre rixas e contendas, disputando entre vós, guerreando brutalmente uns contra os outros. Essa espécie de jejuns não tem qualquer efeito comigo, pois assim a vossa voz não se fará ouvir nos céus. 5Alguma vez eu quero que vocês façam esse tipo de penitências e se inclinem até ao chão como juncos batidos pelo vento, ou que se vistam de saco e se cubram de cinza? É a isso que vocês chamam jejum e dia agradável ao Senhor?
6Não! A espécie de jejum que eu quero é esta: libertem os que foram presos injustamente e também o jugo que transportam; libertem os oprimidos e quebrem toda a espécie de opressão. 7Quero que partilhem a vossa comida com os que têm fome e que sejam hospitaleiros para com os que vivem desprotegidos, pobres e desamparados. Que deem roupa aos que têm frio e que não se escondam daqueles que, sendo até vossos familiares, precisam da vossa ajuda. 8Se fizerem estas coisas, Deus fará brilhar sobre vocês a luz da sua própria glória! Dar-vos-á saúde; a vossa vida com Deus será a força do vosso progresso; a vossa justiça tornar-se-á o vosso escudo de proteção e a glória do Senhor vos protegerá à retaguarda! 9Então, quando chamarem, o Senhor responderá. ‘Sim! Estou aqui!’, será a sua rápida resposta.
Tudo o que precisam de fazer é deixar de oprimir o fraco, abandonar a falsidade, não fazer falsas acusações, nem espalhar mentiras! 10Deem de comer ao faminto! Ajudem os necessitados e aflitos! Então a vossa luz brilhará nas trevas e a escuridão à vossa volta será como a brilhante claridade do dia. 11O Senhor vos guiará continuamente e vos encherá de toda a sorte de coisas boas, dando-vos bem-estar e saúde. Serão como um viçoso jardim bem regado com frescas águas; serão como uma fonte jorrando continuamente água abundante. 12Os vossos filhos tornarão a reconstruir as ruínas antigas, edificando sobre velhas fundações do passado; serão conhecidos como o povo que reconstrói as suas muralhas e cidades.
13Se guardarem o santo sábado, não se divertindo nem trabalhando nesse dia, antes honrando-o e tendo prazer nele, como o dia santo do Senhor, honrando o Senhor em tudo o que fizerem, não seguindo os vossos próprios desejos e prazeres, nem mantendo propósitos e conversas ociosas e inúteis, 14então o Senhor será todo o vosso prazer. Eu farei com que cavalguem nas alturas e obtenham a totalidade das bênçãos que prometi a Jacob, vosso pai.” É o Senhor mesmo quem diz isto!
Adevăratul post
1„Strigă tare, nu te opri!
Înalță‑ți glasul precum o trâmbiță1 Vezi nota de la 18:3.!
Fă‑le cunoscută celor din poporul Meu fărădelegea
și celor din Casa lui Iacov păcatele lor!
2Zi de zi ei Mă caută
și par să‑și găsească plăcerea în cunoașterea căilor Mele,
ca un neam care ar practica dreptatea
și n‑ar fi părăsit judecata Dumnezeului lor.
Îmi cer judecăți drepte
și par să‑și găsească plăcerea în apropierea de Dumnezeu.
3«De ce când postim Tu nu vezi?
De ce când ne smerim Tu nu iei seama?»
Iată, în ziua postului vostru umblați după propriile plăceri
și vă asupriți toți lucrătorii.
4Iată, atunci când postiți vă certați, vă luptați
și loviți răutăcios cu pumnul.
Postind cum faceți voi azi,
nu vă veți face vocea auzită în înălțimi.
5Oare așa arată postul care‑Mi este plăcut –
o zi în care omul să se smerească pe sine,
să‑și plece capul ca o trestie
și să se culce în sac și cenușă?
Aceasta numești tu post
și zi plăcută Domnului?
6Iată postul care‑Mi este plăcut:
să dezlegi lanțurile răutății,
să desfaci legăturile jugului,
să‑i eliberezi pe cei asupriți
și să zdrobești orice jug,
7să‑ți împarți pâinea cu cel flămând,
să le oferi săracilor fără casă un adăpost,
iar când vezi un om gol, să‑l acoperi
și să nu te ascunzi de cel ce este rudă cu tine.7 Lit.: de propria‑ți carne.
8Atunci lumina ta va răsări ca zorii
și vindecarea ta va apărea repede;
atunci dreptatea8 Sau: Cel care îți face dreptate. ta va merge înaintea ta,
iar slava Domnului îți va fi ariergarda.
9Atunci vei chema, iar Domnul va răspunde;
vei striga după ajutor, iar El va spune: «Iată‑Mă!»
Dacă vei îndepărta din mijlocul tău jugul asupririi,
arătarea cu degetul și vorbirea nelegiuită,
10dacă te vei lipsi pe tine în folosul celui flămând
și dacă vei sătura nevoile celui sărman,
atunci lumina ta va răsări în întuneric,
iar bezna ta va fi ca amiaza.
11Domnul te va călăuzi întotdeauna,
îți va sătura sufletul chiar în locuri uscate
și‑ți va întări oasele.
Vei fi ca o grădină bine udată
și ca un izvor de apă,
ale cărui ape nu seacă niciodată.
12Ai tăi îți vor rezidi vechile ruine
și vei ridica din nou temeliile generațiilor străbune.
Vei fi numit: «Cel ce repară spărtura zidului»,
«Cel ce restaurează cărările pentru a fi locuite».
13Dacă îți vei opri piciorul de la a pângări Sabatul
și de la a‑ți satisface propriile plăceri în ziua Mea sfântă,
dacă Sabatul va fi o desfătare pentru tine
și ziua sfântă a Domnului – o zi onorată,
dacă o vei cinsti prin a nu merge pe calea ta,
prin a nu face ceea ce‑ți place
și prin a nu vorbi lucruri fără folos,
14atunci te vei bucura în Domnul,
te voi face să străbați călare înălțimile țării
și te voi hrăni cu moștenirea părintelui tău Iacov“,
căci gura Domnului a vorbit.
