O ajudador de Israel
1“Escutem em silêncio, na minha presença, ó terras para além do mar! Depois venham e falem, apresentem os vossos mais fortes argumentos. O tribunal está pronto a julgar o vosso caso.
2Quem foi que suscitou, para vir lá do oriente, este que alcança vitórias a cada passo? Quem, na verdade, senão Deus? Quem faz com que as nações se lhe submetam e os reis lhe sejam entregues, e com a sua espada os transforme em pó e com o seu arco em palha que o vento arrebata? 3Persegue-os, afasta-os e continua seguro, por um caminho por onde nunca tinha andado. 4Quem é o responsável por tão célebres façanhas? É aquele que anuncia o futuro de antemão. Sou eu, o Senhor, o primeiro e o último! Eu mesmo!”
5As terras para além do mar tremem de medo, esperando notícias sobre as novas campanhas de Ciro. Terras distantes estremecem e mobilizam-se para a guerra. 6Cada pessoa encoraja o seu vizinho e diz: “Não te preocupes! Havemos de ganhar!” 7O certo é que correm a fazer um novo ídolo; o artífice de ouro encoraja o entalhador e o escultor ajuda o fundidor. “Está bem!”, dizem eles. “Ficou mesmo bem! Agora vamos fixar-lhe os membros!” Juntam-lhe as diferentes peças e fixam a imagem cuidadosamente ao chão, não vá ela cair!
8“Ouve, Israel, meu servo, povo de Jacob, meu escolhido, descendência de Abraão, o meu amigo! 9Chamei-vos das extremidades da Terra e disse-vos que a ninguém mais deviam servir senão a mim! Fui eu quem vos escolheu, por isso, nunca vos lançarei fora! 10Não temam porque eu estou convosco! Não se espantem, porque eu sou o vosso Deus! Dar-vos-ei força e ajudar-vos-ei; hei de sustentar-vos com a força e a justiça da minha mão vitoriosa.
11Reparem como todos os vossos irritados inimigos ficarão confundidos e frustrados! Todos quantos se vos opõem morrerão! 12Em vão procurarão saber deles, pois todos terão desaparecido. 13Eu, o Senhor, vosso Deus, seguro-vos pela vossa mão direita e digo-vos: Nada receiem! Estou aqui para vos ajudar! 14Ainda que sejam desprezados como vermes, não tenham medo, ó descendência de Jacob, ó Israel, porque eu vos socorrerei! Eu sou o Senhor, o vosso Redentor! Eu sou o Santo de Israel! 15Vou fazer de ti uma debulhadora de dentes agudos, que há de moer todos os vossos inimigos, despedaçando-os, transformando as montanhas em palha. 16Vocês os sacudirão no ar e o vento se encarregará de os levar para longe; remoinhos de ventos tempestuosos os dispersarão. A alegria do Senhor vos encherá e exultarão no Senhor, o Santo de Israel, o qual será a vossa glória.
17Quando os pobres e os necessitados procurarem água, sem a encontrar, e as suas línguas se secarem pela sede, então responderei, quando a mim clamarem. Eu, o Senhor, o Deus de Israel, nunca me esquecerei deles! 18Abrirei rios nos planaltos e dar-lhes-ei fontes de água nos vales. Haverá poços nos desertos e ribeiros alimentados por fontes correrão no meio de terras secas e ressequidas. 19Plantarei cedros, acácias, murtas, oliveiras, ciprestes e pinheiros em terras desertas. 20Toda a gente verá este milagre e compreenderá que foi o Senhor, o Santo de Israel, quem o fez.
21Podem os vossos ídolos fazer coisas semelhantes a estas? Então que venham e mostrem o que podem fazer, diz o Senhor, o Rei de Jacob. 22Que tentem dizer-nos e dar a entender o que ocorreu em anos passados ou o que nos aguarda no futuro. 23Sim, é isso! Se são deuses, então que digam o que irá acontecer nos tempos vindouros ou façam algum milagre poderoso que nos deixe estarrecidos, abismados. 24Mas não! Eles são menos que nada! Não podem fazer coisíssima nenhuma! Se alguém confia neles faz uma coisa abominável!
25Mas eu fiz com que viesse um do noroeste; um que virá contra as nações e que invocará o meu nome; dar-lhe-ei a vitória sobre reis e príncipes; há de esmagá-los como o oleiro pisa e amassa o barro.
26Quem mais vos anunciou que isto iria acontecer, senão eu? Quem mais predisse estas coisas antes de acontecerem, para que verifiquem depois como era verdade? Ninguém mais! Não houve ninguém que tivesse dito uma só palavra! 27Eu fui o primeiro a dizer a Sião: ‘Olhem! Olhem! Já vem a caminho a ajuda!’ A Jerusalém darei um anunciador de boas novas 28Nenhum dos vossos ídolos vos disse tal coisa. Ninguém respondeu quando vos interpelei. 29Vocês bem veem que esses ídolos não passam de coisas ocas, sem valor algum; são tão vazios como o vento.
Domnul, Ajutorul lui Israel
1„Ascultați‑Mă în tăcere, insule,
iar popoarele să‑și înnoiască puterea!
Să se apropie și să vorbească!
Să ne înfățișăm împreună la judecată!
2Cine l‑a stârnit pe acela de la răsărit,
chemându‑l cu dreptate la picioarele Sale?
El îi dă în stăpânire neamurile
și îi supune regi.
Cu sabia îi preface în praf,
iar cu arcul îi face ca pleava luată de vânt.
3Îi urmărește, mergând în siguranță
pe un drum pe unde picioarele lui n‑au mai călcat.
4Cine a făcut și a împlinit aceasta?
Cine a chemat generațiile de la început?
Eu, Domnul, am fost cu cei dintâi
și tot Eu voi fi și cu cei de pe urmă.“
5Insulele văd aceasta și se tem;
marginile pământului se cutremură;
ei se apropie și sosesc.
6Oamenii se ajută între ei,
zicându‑și: „Fii tare!“
7Artizanul îl încurajează pe rafinor,
iar cel ce netezește cu ciocanul, pe cel ce lovește nicovala.
El zice despre îmbinare: „Este bună!“,
după care fixează idolul în cuie ca să nu se clatine.
8„Dar tu, Israel, robul Meu,
tu, Iacov, pe care te‑am ales,
tu, sămânță8 Termenul ebraic pentru sămânță este un singular care se poate referi atât la un singur urmaș, cât și la toți descendenții din linia genealogică a unei persoane (colectiv). Este foarte probabil ca termenul să exprime, în cele mai multe cazuri, o ambiguitate intenționată. În traducerea de față a fost redat fie literal, fie cu urmaș sau urmași, în funcție de contextul literal și de cel teologic. Apostolul Pavel (Gal. 3:16) aplică același termen, sămânță, lui Isus Cristos, citând din Geneza și argumentând exegetic că promisiunea făcută lui Avraam își găsește împlinirea supremă în Isus Cristos. a lui Avraam, prietenul Meu,
9tu, pe care te‑am adus de la marginile pământului
și te‑am chemat din colțurile sale cele mai îndepărtate,
zicându‑ți: «Tu ești robul Meu!»,
pe tine te‑am ales și nu te‑am lepădat!
10Deci nu te teme, căci Eu sunt cu tine!
Nu te înspăimânta, căci Eu sunt Dumnezeul tău!
Eu te voi întări, te voi ajuta
și te voi sprijini cu credincioșia dreptei Mele!
11Iată, umiliți și făcuți de rușine
vor fi toți cei furioși pe tine.
Ca un nimic vor ajunge și vor pieri
toți cei ce ți se opun.
12Te vei uita după ei, după dușmanii tăi,
dar nu‑i vei mai găsi,
fiindcă nimiciți de tot vor ajunge
cei ce se luptă cu tine.
13Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău,
Care te apuc de mâna dreaptă
și‑ți zic: «Nu te teme,
Eu te voi ajuta!
14Nu te teme, vierme al lui Iacov,
rămășiță firavă a lui Israel!
Eu Însumi te voi ajuta!», zice Domnul,
Răscumpărătorul tău, Sfântul lui Israel.
15Iată, te voi face o sanie de treierat ascuțită,
nouă și cu două rânduri de dinți!
Vei treiera munții și‑i vei zdrobi,
iar dealurile le vei face ca pleava.
16Le vei vântura și le va lua vântul,
iar vijelia le va împrăștia.
Dar tu te vei bucura în Domnul;
te vei lăuda cu Sfântul lui Israel.
17Săracii și nevoiașii caută apă dar nu găsesc,
iar limba li se usucă de sete.
Însă Eu, Domnul, le voi răspunde!
Eu, Dumnezeul lui Israel, nu‑i voi părăsi!
18Pe înălțimile pleșuve voi face să curgă râuri,
iar în mijlocul văilor – izvoare.
Voi preface pustia într‑un iaz,
și pământul uscat – în izvoare de apă.
19În pustie voi planta
cedri, salcâmi, mirt și măslini;
în deșert voi planta laolaltă
chiparoși, ulmi și pini,
20pentru ca toți să vadă și să cunoască,
să ia aminte și să înțeleagă
că mâna Domnului a făcut acestea,
Sfântul lui Israel le‑a creat!“
21„Aduceți înainte cazul vostru!“, zice Domnul.
„Aduceți aproape dovezile voastre!“, zice Împăratul lui Iacov.
22„Să‑și aducă aproape idolii și să ne spună
lucrurile care se vor întâmpla!
Cât despre lucrurile timpurii, spuneți ce sunt,
ca să le punem la inimă
și să le cunoaștem împlinirea!
Sau faceți‑ne să auzim lucrurile care vor veni!
23Spuneți‑ne lucrurile care vor veni la urmă,
și vom ști că sunteți dumnezei!
Faceți ceva – bine sau rău –
ceva care să ne uimească sau să ne îngrozească pe toți!
24Dar iată că voi sunteți mai puțin decât nimic,
iar lucrarea voastră este fără nicio valoare;
o urâciune este cel ce vă alege.
25Am stârnit pe cineva din nord și a venit –
pe cineva de la răsărit care cheamă Numele Meu.
El îi va călca pe domnitori cum calci tu noroiul
și cum calcă olarul lutul în picioare.
26Cine a vestit aceasta de la început, ca s‑o putem cunoaște
sau mai dinainte, ca să putem spune: «A avut dreptate!»?
Nimeni n‑a vestit‑o,
nimeni n‑a proclamat‑o,
nimeni n‑a auzit vreun cuvânt de la voi.
27Eu am vestit‑o mai întâi Sionului: «Iată‑i, iată‑i!»
și am trimis un aducător de vești bune Ierusalimului.
28Mă uit și nu este nimeni –
nu este printre ei niciunul care să sfătuiască,
niciunul care să răspundă atunci când îl întreb.
29Iată că toți sunt falși,
lucrările lor sunt un nimic,
iar chipurile lor sunt vânt și deșertăciune.
