O sacrifício único de Cristo
1Sendo o antigo sistema da Lei judaica apenas uma sombra dos benefícios que ainda estavam para vir, que não transmitiam a imagem exata das realidades espirituais, é evidente que esses sacrifícios, que se repetiam continuamente ano após ano, não podiam purificar perfeitamente os que se chegavam a Deus. 2Se assim fosse, um só sacrifício teria bastado. Os participantes no ato de adoração teriam sido purificados de uma só vez e nunca mais teriam tido o sentimento de culpa nas suas consciências.
3Esses sacrifícios, pelo contrário, vêm lembrar-lhes continuamente, todos os anos, o seu pecado. 4Porque é impossível que o sangue de bois e de bodes tire a culpa dos pecados. 5Foi por isso que Cristo, quando veio ao mundo, disse:
“Sacrifícios nem ofertas quiseste,
mas formaste-me um corpo.
6Não são animais queimados em oferta pelo pecado
que tu reclamas.
7Então eu disse:
‘Aqui venho, ó Deus, para fazer a tua vontade,
tal como está escrito a meu respeito no livro do Senhor.’ ”10.7 Sl 40.6-8.
8Repare-se que diz: “Não quiseste sacrifícios nem ofertas nem animais queimados pelo pecado, isso não te agrada” (embora seja exigido pela Lei de Moisés). 9E acrescenta depois: “Aqui venho, ó Deus, para fazer a tua vontade.” Isso significa que aboliu o primeiro sistema para instituir um segundo. 10E foi porque Jesus Cristo executou a vontade de Deus, oferecendo uma só vez o seu próprio corpo em sacrifício, que nós somos limpos do pecado.
11Segundo a antiga aliança, os sacerdotes iam todos os dias executar, muitas vezes, os mesmos sacrifícios que nunca podiam apagar os pecados. 12Mas Cristo, tendo oferecido um único sacrifício pelos pecados, válido para sempre, está sentado no lugar de maior honra, à direita de Deus, 13onde espera até que ponha os seus inimigos debaixo dos seus pés. 14Por meio daquela única oferta da sua própria vida, Cristo tornou perfeitos para sempre aqueles que são santificados.
15E o Espírito Santo confirma que isto é assim, quando inspirou estas palavras:
16“Esta é a aliança que farei com o povo de Israel,
diz o Senhor:
Porei as minhas leis nos seus entendimentos,
vou escrevê-las nos seus corações.”10.16 Jr 31.33.
E diz ainda:
17“Não me lembrarei mais dos seus pecados,
nem das suas más ações.”10.17 Jr 31.34.
18É evidente que, para pecados que já tenham sido perdoados, não há mais necessidade de fazer sacrifícios para os apagar.
Chamada à perseverança
19Assim, meus irmãos, devido ao sangue de Jesus podemos entrar, com ousadia, no lugar santíssimo. 20Este é o caminho novo e cheio de vida que Cristo nos abriu, ao rasgar o véu de separação, por meio da sua morte. 21E visto que temos um grande sacerdote sobre a casa de Deus, 22cheguemo-nos com um coração verdadeiro, na certeza confiante da fé, tendo as nossas consciências purificadas e o nosso corpo lavado com água pura. 23Mantenhamos firmemente a nossa esperança, porque Deus é fiel e nada falhará ao que promete. 24Procuremos desenvolver entre nós o amor fraternal e estimulemo-nos a fazer o bem. 25Não descuidemos a nossa participação na comunidade dos crentes, como muitos fazem. Pelo contrário, animemo-nos uns aos outros, tanto mais que vemos aproximar-se o grande momento da sua segunda vinda.
26Se, depois de ter tido o pleno conhecimento daquilo que é a verdade, continuarmos deliberadamente a pecar, não haverá nenhum sacrifício que possa cobrir esses pecados. 27Aí não resta mais do que aguardar o julgamento de Deus e o fogo intenso que consumirá todos os que se levantam contra ele. 28Alguém que desobedecesse à Lei de Moisés era morto sem apelo, apenas na base do testemunho de duas ou três pessoas. 29Portanto, imaginem de quanto maior castigo não será considerado merecedor aquele que desprezar o Filho de Deus, e considerar profano o sangue que ele derramou, com o qual ficou confirmada a nova aliança, e ofender o Espírito da graça! 30Porque bem conhecemos aquele que disse: “Minha é a vingança e hei de exercê-la.”10.30 Dt 32.35. E logo a seguir: “O Senhor julgará o seu povo.”10.30 Dt 32.36; Sl 135.14. 31É terrível ficar sob o castigo do Deus vivo.
32Lembrem-se daqueles primeiros tempos, depois de terem sido iluminados, em que tiveram de suportar o sofrimento de grandes combates. 33Por vezes foram expostos ao escárnio e ao sofrimento, outras vezes foram vocês que apoiaram outros que padeceram as mesmas coisas. 34Padeceram igualmente com aqueles que foram lançados na prisão e aceitaram com alegria que vos fosse tirado o que possuíam, sabendo que riquezas bem melhores e permanentes vos esperam no céu.
35Não deixem, pois, enfraquecer a vossa confiança no Senhor; ela será abundantemente recompensada. 36É preciso continuar com perseverança a fazer a vontade de Deus, se quiserem depois alcançar o que ele vos prometeu. 37Está escrito:
“Ainda mais um pouco e aquele
que há de vir virá e não se demorará!10.37 Is 26.20; Hc 2.3.
38O meu justo pela fé viverá,
e se ele recuar a minha alma não terá prazer nele.”10.38 Hc 2.4.
39Nós, porém, não somos daqueles que recuam e são destruídos, mas daqueles cuja fé assegura a nossa salvação.
Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna
1Căci Legea, având doar o umbră a lucrurilor bune care urmau să vină, și nu chipul propriu‑zis al acestora, nu poate niciodată, prin aceleași jertfe care sunt aduse neîncetat, în fiecare an, să‑i desăvârșească pe cei ce se apropie. 2Altfel, n‑ar fi încetat ele oare să fie aduse, de vreme ce închinătorii, curățiți o dată pentru totdeauna, n‑ar mai fi avut conștiința păcatelor? 3Însă prin acestea are loc o aducere-aminte a păcatelor în fiecare an. 4Căci este imposibil ca sângele boilor și al țapilor să înlăture păcatele.
5De aceea, când vine în lume, El spune:
„Tu n‑ai dorit jertfă și dar de mâncare,
ci Mi‑ai pregătit un trup.
6Nu Ți‑ai găsit plăcerea în arderi‑de‑tot
și în jertfe pentru păcat.
7Atunci am zis: «Iată că vin! În sulul cărții este scris despre Mine.
Vin să fac voia Ta, Dumnezeule.»“7 Vezi Ps. 40:6-7 și a doua notă de la Ps. 40:6.
8El spune, mai sus: „Tu n‑ai dorit, nici nu Ți‑ai găsit plăcerea în jertfe și în daruri de mâncare, în arderi‑de‑tot și în jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea. 9Apoi zice: „Iată că vin să fac voia Ta!“ Astfel, El anulează prima ordine ca s‑o instaureze pe cea de‑a doua. 10Prin acea voie am fost noi sfințiți, și anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.
11Fiecare preot stă în fiecare zi și își face slujba, aducând din nou și din nou aceleași jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele. 12Însă Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, o dată pentru totdeauna, și S‑a așezat la dreapta lui Dumnezeu. 13Și de atunci așteaptă până când dușmanii Lui vor fi făcuți scăunaș pentru picioarele Lui. 14Căci, printr‑o singură jertfă, El i‑a desăvârșit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți.
15Duhul Sfânt, de asemenea, ne mărturisește lucrul acesta. Căci, după ce spune:
16„Acesta este legământul pe care‑l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în inimile lor
și le voi scrie în mintea lor.“16 Vezi Ier. 31:33.,
17Duhul Sfânt adaugă:
„Și nu‑Mi voi mai aminti nicidecum
de păcatele și fărădelegile lor.“17 Vezi Ier. 31:34.
18Iar acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nicio jertfă pentru păcat.
Îndemn la perseverență
19Așadar, fraților, fiindcă avem îndrăzneală să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Isus, 20pe calea cea nouă și vie pe care El a deschis‑o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – 21și fiindcă avem un Mare Preot peste Casa lui Dumnezeu, 22să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranța deplină a credinței, având inimile curățite de conștiința rea și trupurile spălate cu apă curată. 23Să ne ținem neclintit de mărturisirea speranței noastre, căci credincios este Cel Ce a promis! 24Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste și la fapte bune. 25Să nu renunțăm la strângerea noastră laolaltă, așa cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm25 Sau: îndemnăm. unii pe alții, cu atât mai mult cu cât vedeți că Ziua se apropie.
26Căci, dacă noi continuăm să păcătuim în mod voit, după ce am primit cunoașterea adevărului, nu mai rămâne nicio jertfă pentru păcat, 27ci doar o anumită așteptare înfricoșată a judecății și furia27 Lit.: o gelozie. unui foc care‑i va mistui pe cei împotrivitori. 28Oricine încalcă Legea lui Moise moare fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau a trei martori. 29Cu cât credeți că este mai vrednic de o pedeapsă mai aspră acela care‑L calcă în picioare pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră întinat sângele legământului prin care a fost sfințit și care‑L insultă pe Duhul harului?! 30Căci Îl cunoaștem pe Cel Care a spus:
„A Mea este răzbunarea! Eu voi răsplăti!“30 Vezi Deut. 32:35.
Și, din nou:
„Domnul Își va judeca poporul.“30 Vezi Deut. 32:36; Ps. 135:14.
31Înfricoșător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului cel Viu!
32Amintiți‑vă însă de zilele de la început, când, după ce ați fost luminați, ați îndurat multă luptă cu suferințele, 33fiind uneori expuși public insultelor și necazurilor, iar alteori fiind părtași cu cei umiliți astfel. 34Căci ați împărtășit suferințele celor închiși și ați răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, știind că voi aveți o bogăție mai bună și care rămâne. 35De aceea, să nu vă părăsiți acea încredere, care aduce o mare răsplată.
36Căci aveți nevoie de răbdare, pentru ca, după ce ați făcut voia lui Dumnezeu, să puteți primi promisiunea.
37„Totuși, încă puțin, foarte puțin,
și Cel Ce vine va veni și nu va întârzia!
38Însă cel drept al Meu va trăi prin credință,38 Vezi Hab. 2:3-4 și a treia notă de la Hab. 2:4.
iar, dacă dă înapoi,
sufletul Meu nu găsește plăcere în el.“
39Însă noi nu suntem dintre aceia care dau înapoi, spre pierzarea lor, ci dintre aceia care au credință pentru păstrarea sufletului lor.
