Imitando a humildade de Cristo
1Portanto, se é realmente precioso o consolo que podemos obter em Cristo, se me transmite coragem a sincera afeição que vos tenho, se significa alguma coisa a comunhão espiritual que existe entre nós, através do Espírito de Deus, assim como aquele afeto que se estabelece entre crentes com a mesma fé, 2então que tudo isto, que já me faz tão feliz, seja como que completado pela existência de uma relação perfeita, amando-vos uns aos outros, num sentimento igualmente sincero, concordando nos mesmos propósitos.
3Não façam nada motivados por despique, nem por interesses pessoais, mas sejam humildes: que cada um considere os outros superiores a si mesmo. 4Não pensem unicamente nos vossos interesses, mas procurem também aquilo que interessa aos outros.
5Que haja em vocês a mesma atitude que houve em Cristo Jesus. 6Sendo por natureza Deus, no entanto, não reivindicou para si o ser igual a Deus, 7mas desfez-se das suas regalias próprias, assumindo a forma de um escravo e a semelhança humana. E, encontrando-se nessa condição, 8humilhou-se a ponto de se sujeitar voluntariamente à morte; não a uma morte vulgar, mas à morte da cruz. 9Por isso mesmo, Deus o elevou às posições mais altas e lhe deu um nome que é superior a todos os nomes, 10de tal forma que, em honra desse nome, virão a ajoelhar-se todas as criaturas tanto no céu, como na Terra, como ainda debaixo da Terra. 11E todos, igualmente, reconhecerão que Jesus Cristo é Senhor, o que será mais uma glória para Deus, o Pai!
Resplandecer como astros
12Queridos irmãos, sempre seguiram cuidadosamente as minhas instruções, quando me encontrava no vosso meio. E agora, que estou ausente, devem ainda com maior cuidado desenvolver nas vossas vidas a salvação de Deus, obedecendo-lhe com profunda reverência e temor. 13Porque é Deus quem trabalha em vocês, dando-vos o desejo de lhe obedecer e o poder de fazer o que lhe agrada.
14Em tudo o que fizerem, evitem as queixas constantes, assim como os conflitos, 15para que ninguém tenha nada a censurar-vos. Vivam vidas puras e sinceras como filhos de Deus, embora vivam no meio de uma humanidade corrompida e perversa, mas na qual resplandecem como os astros no firmamento. 16Atenham-se à palavra da vida. Então, quando Cristo voltar, grande será a minha satisfação, verificando que não foi em vão o meu esforço, o meu trabalho no vosso meio. 17E ainda que o meu sangue deva ser derramado, como fazendo parte do mesmo sacrifício a Deus que constitui o serviço da vossa fé, sinto-me feliz e quero compartilhar convosco a minha alegria. 18Alegrem-se também comigo e participem da minha felicidade!
Timóteo e Epafrodito
19Espero, se for da vontade do Senhor Jesus, em breve poder enviar-vos Timóteo, para que, dando-me notícias vossas, isso me encoraje. 20Porque não tenho aqui mais ninguém que tenha, como ele, um real interesse por vocês. 21Pois em geral todos buscam os seus próprios interesses e não os de Cristo. 22Quanto a Timóteo, conhecem-no bem e como tem colaborado comigo ao serviço do evangelho, com a dedicação de um filho para com o seu pai. 23Espero poder enviá-lo logo que saiba melhor o que me vai acontecer aqui. 24E confio no Senhor que também eu mesmo em breve irei ter convosco.
25Para já, julguei necessário mandar-vos de volta o irmão Epafrodito, cooperador e companheiro nas lutas, comissionado por vós para suprir as minhas necessidades. 26Ele sentia muitas saudades vossas. Também estava muito preocupado que tivessem ouvido que ele adoecera. 27E de facto esteve mal, quase à morte, mas Deus teve misericórdia dele. E não só dele, mas também de mim, para que não fosse sobrecarregado com desgostos. 28Por isso, apresso-me a enviá-lo, para que ao vê-lo de novo se sintam felizes, o que certamente irá diminuir as minhas preocupações. 29Recebam-no, pois, com regozijo cristão. Tenham em grande estima pessoas como ele, 30pois pela obra de Cristo chegou a estar bem próximo da morte. E se arriscou assim a vida, foi para fazer por mim aquilo que vos era impossível, por estarem longe.
Urmându‑L pe Cristos în smerenie
1Așadar, dacă este vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în dragoste, dacă este vreo părtășie a Duhului, dacă este vreun simțământ1 Termenul folosit aici se referă tot la sediul celor mai puternice sentimente și pasiuni. și vreo îndurare, 2împliniți‑mi bucuria și fiți în același gând, având aceeași dragoste, fiind uniți în suflet și având un singur gând! 3Nu faceți nimic din ambiție egoistă, nici din slavă deșartă, ci, în smerenie, să‑i considerați pe alții mai presus decât pe voi înșivă. 4Fiecare dintre voi să se preocupe nu doar de interesele lui, ci și de ale altora. 5Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Cristos Isus,
6Cel Ce, deși exista în chip6-7 Sau: formă, natură. de Dumnezeu,
n‑a considerat că a fi deopotrivă cu Dumnezeu este un lucru de apucat,
7ci S‑a golit pe Sine, luând chip de rob
și devenind asemenea oamenilor.
La înfățișare a fost găsit ca un om;7 Unele traduceri încep v. 8 cu acest vers.
8S‑a smerit
și a devenit ascultător până la moarte
și încă moarte pe cruce.
9De aceea și Dumnezeu L‑a înălțat nespus de mult
și I‑a dăruit Numele care este mai presus de orice nume,
10pentru ca în Numele lui Isus să se aplece orice genunchi
din cer, de pe pământ și de sub pământ,
11și orice limbă să mărturisească
că Isus Cristos este Domn,
spre slava lui Dumnezeu Tatăl.
Strălucind ca niște stele
12De aceea, preaiubiții mei, așa cum întotdeauna ați ascultat, nu doar în prezența mea, ci mult mai mult acum, în lipsa mea, lucrați pe deplin12 Verbul katergazomai poate avea aici sens intensiv datorită preverbului. Alte traduceri preferă echivalarea a duce până la capăt. Din punct de vedere teologic acest lucru este inacceptabil deoarece noi nu putem adăuga nimic la mântuirea noastră. Preferabilă este nuanța prin care se poate înțelege că mântuirea își poate da roadele în fapte potrivite cu pocăința. Această idee este consecventă cu texte controversate precum Iacov cap. 2, de exemplu. mântuirea voastră, cu frică și cutremur, 13căci Dumnezeu este Cel Ce lucrează în voi și voința și înfăptuirea după buna Lui plăcere.
14Faceți toate lucrurile fără nemulțumiri14 Termenul grecesc poate fi tradus și cu murmur, cârteli. și fără dispute, 15ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur, în mijlocul unei generații corupte și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume15 Sau: stele în Univers., 16ținând sus16 Sau: ținând strâns. Cuvântul vieții, ca să mă pot lăuda în ziua lui Cristos că n‑am alergat fără folos, nici nu m‑am ostenit fără folos. 17Și chiar dacă sunt turnat ca o jertfă de băutură peste jertfa și slujba credinței voastre17 Vezi Ex. 29:38-41., eu mă bucur și îmi împărtășesc bucuria cu voi toți. 18În același fel, bucurați‑vă și voi și împărtășiți‑vă bucuria cu mine!
Timotei și Epafroditos
19Îmi pun speranța în Domnul Isus că vi‑l voi trimite în curând pe Timotei, pentru ca și eu să fiu încurajat de veștile despre voi. 20Căci n‑am pe nimeni de suflet ca Timotei; el se va preocupa cu adevărat de voi. 21Fiindcă toți își caută propriile foloase, și nu pe ale lui Cristos. 22Voi cunoașteți caracterul lui, că a slujit împreună cu mine pentru Evanghelie ca un copil cu tatăl lui. 23Sper deci să vi‑l trimit imediat ce aflu cum vor fi lucrurile în privința mea 24și sunt încrezător în Domnul că voi veni și eu curând.
25Am considerat necesar să vi‑l trimit pe fratele Epafroditos, lucrător și soldat împreună cu mine, trimisul și slujitorul vostru pentru nevoile mele. 26Căci îi era foarte dor de voi toți și a fost foarte tulburat fiindcă ați auzit că a fost bolnav. 27A fost atât de bolnav încât era aproape să moară, însă Dumnezeu a avut milă de el și nu doar de el, ci și de mine, ca să nu am parte de întristare peste întristare. 28Așadar, vi‑l trimit în grabă, ca să vă bucurați din nou văzându‑l, iar eu să nu mai fiu întristat. 29Primiți‑l deci bine, în Domnul, cu toată bucuria, și cinstiți astfel de oameni! 30Căci de dragul lucrării lui Cristos a fost aproape de moarte, riscându‑și viața ca să împlinească ceea ce lipsea slujbei voastre pentru mine.
