Pastores e ovelhas
1Recebi esta mensagem da parte do Senhor. 2“Homem mortal, profetiza contra os pastores, os líderes de Israel, e diz-lhes: Esta é a palavra que o Senhor Deus vos dirige: Ai dos pastores que se nutrem bem eles próprios e não os seus rebanhos. Não são os pastores que devem alimentar as ovelhas? 3Mas vocês comem da melhor comida, vestem-se com a melhor lã que há, matam as melhores ovelhas, mas não cuidam do rebanho. 4Não se preocupam com a que estava enfraquecida, não tratam daquela que está doente, não cuidam da ferida nem vão à procura da que se tinha extraviado e perdido. Pelo contrário, até as tratam com rigor e dureza. 5E a consequência foi que as ovelhas se espalharam, abandonadas; tornaram-se presa de qualquer animal selvagem que se aproximasse. 6O meu rebanho andou por aí vagueando, pelos montes e colinas, por toda a face da Terra, sem ninguém que fosse à procura das ovelhas, que se interessasse por elas.
7Por isso, ó pastores, ouçam a palavra do Senhor: 8É certo que eu sou Deus que vive, diz o Senhor Deus! No entanto, vocês abandonaram o meu rebanho, permitindo que fosse atacado e destruído. Não foram realmente pastores, de forma nenhuma, pois não cuidaram dele nem um bocadinho. Trataram-se a si mesmos e deixaram morrer as ovelhas. 9Por isso, tomem atenção à palavra do Senhor, ó pastores! 10Eis a razão por que estou contra os pastores e os torno responsáveis por tudo o que acontece ao meu rebanho. Hei de tirar-lhes o direito de se ocuparem dele e também o direito de se alimentarem a si mesmos; livrá-lo-ei de se tornar no alimento dos pastores.
11Porque assim diz o Senhor Deus: Irei procurar e hei de encontrar o meu rebanho. 12Eu serei como um verdadeiro pastor no encalço das minhas ovelhas. Encontrá-las-ei e as salvarei de todos os lugares para onde foram espalhadas, naquele dia escuro e nebuloso. 13Tornarei a trazê-las de entre os povos e nações onde se encontravam e regressarão a casa, à sua terra de Israel. 14Alimentá-las-ei sobre montes e vales, em toda a terra que é fértil e boa. Sim, dar-lhes-ei esplêndidas pastagens sobre outeiros de Israel! E ali repousarão em paz, pastando nas luxuriantes pastagens das montanhas. 15Eu próprio serei o pastor das minhas ovelhas; por isso, descansarão tranquilamente, diz o Senhor Deus. 16Irei à procura das que se perderam, das que se desviaram, e regressarei com elas em segurança. Porei talas e ligaduras nas que tiverem partido algum osso e tratarei da doente. Destruirei esses poderosos e gordos pastores. Alimentá-los-ei, sim, mas com a aplicação da justiça!
17Quanto a ti, ó meu rebanho, meu povo, o Senhor Deus diz: Farei distinção entre ovelhas e cabritos, entre carneiros e bodes! 18Será que é assim coisa de tão pouca importância que vocês, os pastores, não apenas tenham reservado para si mesmos as melhores pastagens como ainda tenham pisado e estragado o que restou? 19Que tenham desviado para si mesmos o melhor da água como ainda tenham sujado com a lama dos vossos pés a que sobrou? Tudo o que deixaram ficar para o meu rebanho foi o que calcaram; as ovelhas são obrigadas a beber a água lamacenta que vocês remexeram com os pés.
20Por isso, diz assim o Senhor Deus: Com toda a certeza que estabelecerei uma diferença, nos meus juízos, entre ovelhas gordas e ovelhas magras. 21Porque eles espantam, empurram, escorraçam o meu rebanho, já de si doente e esfomeado, fazendo com que as ovelhas fujam para longe e se espalhem. 22Portanto, serei eu próprio quem há de salvar o rebanho. Nunca mais as minhas ovelhas serão batidas e destruídas, pois atentarei para a que está enfraquecida, para a que está magra. 23Estabelecerei um pastor, sobre todo o meu povo, que será o meu servo David. Apascentá-lo-á e será para ele como um verdadeiro pastor. 24Quanto a mim, o Senhor, serei o seu Deus! O meu servo David será um príncipe, no meio do meu povo! Sou eu, o Senhor, quem diz isto!
25Farei uma aliança de paz com eles; afugentarei para longe os animais ferozes que andam nessa terra, para que o meu povo possa, com toda a segurança, fixar-se, ainda que seja nos lugares mais selvagens, e repousar descansadamente nas florestas. 26O meu povo e as suas casas se transformarão numa bênção em redor do meu outeiro. E haverá chuva de bênçãos que hão de cair sempre no tempo próprio. 27As árvores do campo darão belos frutos e toda a gente viverá em segurança. Quando, enfim, eu tiver quebrado as correntes que os escravizavam e os tiver libertado das mãos dos que viviam à custa deles, verão claramente que eu sou o Senhor. 28Não haverá mais nações estrangeiras que os dominem, nem animais selvagens que os ataquem. Viverão em paz e ninguém mais os aterrorizará.
29Dar-lhes-ei uma terra notavelmente fértil, de tal forma que o meu povo não mais passará fome na terra, nem passará pela humilhação dos povos estranhos. 30Assim se darão conta de que eu, o Senhor, seu Deus, estou com o povo de Israel e que este é o meu povo, diz o Senhor Deus. 31Vocês são o meu rebanho, as ovelhas do meu pasto, o povo que me pertence e eu sou o vosso Deus!, diz o Senhor Deus.”
Profeție împotriva păstorilor lui Israel
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, profețește împotriva păstorilor lui Israel! Profețește și spune‑le păstorilor că așa vorbește Stăpânul Domn: «Vai de păstorii lui Israel care se pasc pe ei înșiși. Oare păstorii nu trebuie să pască turma? 3Voi ați mâncat grăsimea, v‑ați îmbrăcat cu lâna, ați tăiat ce era gras, dar turma nu ați păscut‑o! 4Pe cele slăbite nu le‑ați întărit, pe cea bolnavă nu ați vindecat‑o, pe cea rănită nu ați legat‑o, pe cea izgonită nu ați adus‑o înapoi, iar pe cea pierdută n‑ați căutat‑o. Dimpotrivă, le‑ați condus prin forță și cu asprime. 5Astfel, din lipsă de păstor, ele au fost împrăștiate și, împrăștiate fiind, au ajuns hrană pentru orice vietate de pe câmp. 6Oile Mele rătăcesc pe toți munții, pe orice deal înalt. Oile Mele sunt împrăștiate pe toată fața pământului și nimeni nu le caută, nici nu se uită după ele.»
7De aceea, păstorilor, ascultați Cuvântul Domnului: 8«Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, pentru că turma Mea a ajuns de jaf și oile Mele au ajuns hrană pentru orice vietate a câmpului, din lipsă de păstor, și pentru că păstorii Mei nu Mi‑au căutat turma, ci s‑au păscut pe ei înșiși și nu Mi‑au păscut turma, 9de aceea, păstorilor, ascultați Cuvântul Domnului! 10Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Iată, sunt împotriva păstorilor! Îmi voi cere turma din mâna lor și nu‑i voi mai lăsa să‑Mi pască turma. Și păstorii nu se vor mai paște pe ei înșiși. Îmi voi elibera oile din gura lor și nu le vor mai sluji ca hrană.’»
Dumnezeu, Păstorul lui Israel
11Căci așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi Îmi voi căuta oile și le voi cerceta! 12Cum își cercetează păstorul turma, în ziua când se află în mijlocul oilor sale împrăștiate, tot așa Îmi voi cerceta și Eu oile și le voi elibera din toate locurile pe unde au fost împrăștiate în ziua plină de nori și negură. 13Le voi scoate dintre popoare, le voi aduna din țări, le voi aduce în patria lor și le voi paște pe munții lui Israel, de‑a lungul albiilor și în toate zonele locuite ale țării. 14Le voi paște pe o pășune bună, iar staulul le va fi pe munții cei înalți ai lui Israel. Acolo se vor odihni într‑un staul bun și vor paște pe o pășune grasă pe munții lui Israel. 15Eu Însumi Îmi voi paște oile și le voi da odihnă, zice Stăpânul Domn. 16O voi căuta pe cea pierdută, o voi aduce înapoi pe cea izgonită, o voi lega pe cea rănită și o voi întări pe cea slăbită, dar o voi nimici pe cea grasă și pe cea tare. Îmi voi paște astfel turma cu dreptate.»
17Cât despre voi, turma Mea, așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, voi judeca între oaie și oaie, între berbeci și țapi. 18Este prea puțin pentru voi că pașteți în pășunea cea bună de călcați în picioare ce rămâne din pășunea voastră? Este prea puțin pentru voi că vă adăpați din apă limpede de tulburați cu picioarele ce rămâne după voi? 19Și oile Mele să pască ceea ce ați călcat voi în picioare și să se adape din apele pe care le‑ați tulburat voi cu picioarele?»
20De aceea, așa le vorbește Stăpânul Domn: «Iată, Eu Însumi voi judeca între oaia grasă și oaia slabă. 21Pentru că ați împins cu coasta și cu umărul și ați împuns cu coarnele toate oile slăbite până le‑ați împrăștiat în afară, 22voi veni în ajutorul oilor Mele și nu vor mai fi de jaf. Voi face judecată astfel între oaie și oaie. 23Voi ridica peste ele un singur Păstor, pe Robul Meu David, și El le va paște. El le va paște și va fi Păstorul lor.23 Vezi Ier. 23:5-6. 24Eu, Domnul, voi fi Dumnezeul lor, iar Robul Meu David va fi Prinț în mijlocul lor. Eu, Domnul, am vorbit.
25Voi încheia cu ele un legământ de pace și voi îndepărta din țară fiarele sălbatice, ca să locuiască în siguranță în pustie și să poată dormi în păduri. 26Le voi face o binecuvântare, atât pe ele, cât și împrejurimile dealului Meu. Le voi trimite ploi la vreme și acestea vor fi ploi ale binecuvântării. 27Copacul de pe câmp își va da rodul, pământul își va da recolta, iar ele vor putea locui în siguranță în țara lor. Și vor ști că Eu sunt Domnul când voi rupe legăturile jugului lor și le voi elibera din mâna celor ce le‑au înrobit. 28Nu vor mai fi de jaf pentru neamuri și vietățile din țară nu le vor mai devora. Vor locui în siguranță și nimeni nu le va mai înspăimânta. 29Le voi pregăti o plantație care va ajunge renumită29 Lit.: o plantație pentru un nume. și nu vor mai suferi de foame în țară, nici nu vor mai purta insulta neamurilor. 30Și vor ști astfel că Eu, Domnul, Dumnezeul lor, sunt cu ele, iar ele sunt poporul Meu, Casa lui Israel, zice Stăpânul Domn. 31Voi, turma Mea, turma pășunii Mele, voi sunteți oameni, iar Eu sunt Dumnezeul vostru, zice Stăpânul Domn.»“
