A consagração do templo
(1 Rs 8.62-66)
1Quando Salomão acabou de orar, desceu fogo do céu e consumiu os holocaustos. A glória do Senhor encheu o templo. 2Foi de tal forma que os sacerdotes nem podiam sequer lá entrar! 3Todo aquele povo que ali estava prostrou-se com o rosto em terra, adorou e louvou o Senhor, quando viu aquilo:
“O Senhor é bom!
A sua bondade é eterna!”
4-5Então o rei e todo o povo consagraram o templo, oferecendo sacrifícios de paz ao Senhor. A contribuição de Salomão para esse fim foi de 22 000 bois e de 120 000 ovelhas. 6Os sacerdotes encontravam-se nos lugares que lhes eram atribuídos, segundo as suas funções; os levitas acompanhavam com instrumentos os cânticos de louvor ao Senhor, “porque a sua bondade é eterna.” Os instrumentos que usavam eram os que David fizera, ele próprio, e usara para o culto do Senhor. Chegando a altura em que os sacerdotes tocaram as trombetas, todo o povo se ergueu e ficou de pé.
7Salomão consagrou o pátio interior do templo, para uso naquele dia, como local de sacrifício para os holocaustos das ofertas de cereais e da porção de gordura das ofertas de paz, porque estes eram tantos que se tornava incomportável sacrificar no altar de bronze.
8Nos sete dias seguintes, Salomão celebrou com todo o Israel, a festa dos tabernáculos e reuniu-se ali uma grande multidão que chegava de toda a parte de Israel. Vinham desde Hamate, numa das extremidades do país, até ao ribeiro do Egito, no lado oposto. 9No final, no oitavo dia, realizaram uma assembleia, pois tinham celebrado a dedicação do altar em sete dias e o festival em sete dias suplementares. 10Depois, no dia 23 do sétimo mês7.10 Mês de Tisri ou Etanim. Entre a lua nova do mês de setembro e o mês de outubro., o povo foi mandado para casa, no meio de grandes manifestações de alegria e muito contentamento interior, porque o Senhor tinha sido tão bom para David e Salomão e para o seu povo de Israel.
O Senhor fala de novo a Salomão
(1 Rs 9.1-9)
11Salomão terminou assim a construção do templo e também a do seu próprio palácio; tudo conforme planeara. 12De noite, apareceu-lhe o Senhor, que lhe disse:
“Ouvi a tua oração e escolhi este sítio para o templo onde me será prestado culto.
13Se eu fechar os céus de forma a que não haja mais chuva, se ordenar aos gafanhotos que consumam as searas, ou se enviar uma epidemia entre o povo, 14então, se o meu povo a quem dei o meu nome se humilhar, orar e me buscar, arrependendo-se dos seus pecados, eu responderei desde o céu, perdoarei os seus pecados e sararei a terra. 15Estarei bem atento e favorável às orações feitas neste lugar. 16Porque escolhi este templo e o santifiquei para que o meu nome seja nele glorificado para sempre. Os meus olhos e o meu coração estarão aqui continuamente.
17Quanto a ti mesmo, se andares perante mim como o teu pai, David, se a tua vida se conformar com tudo quanto te ordenei, se respeitares os meus mandamentos e guardares a minha palavra, 18farei com que os teus descendentes sejam reis de Israel para sempre, tal como prometi a David, teu pai, quando lhe disse: ‘Não te faltará descendente para reinar sobre o trono de Israel.’
19Contudo, se tu ou os teus filhos se afastarem de mim, se deixarem de seguir as leis e mandamentos que vos dei, para servirem e adorarem outros deuses, 20então arrancarei este povo da minha terra que lhes dei, e este templo, que santifiquei para que o meu nome seja nele glorificado, será destruído. Afastá-lo-ei da minha vista e farei com que o meu povo se torne motivo de desprezo e de escárnio para todas as nações; uma desgraça que toda a gente receia que venha a acontecer-lhe. 21Este templo ficará num montão de ruínas, e qualquer pessoa que por aqui passar ficará espantada e abanará a cabeça, dizendo: ‘Porque é que o Senhor fez tais coisas a esta terra e a este templo?’ 22A resposta será: ‘Porque este povo abandonou o Senhor, Deus dos seus antepassados, o Deus que o tirou da terra do Egito, e agora adora outros deuses. Foi por essa razão que o Senhor trouxe sobre ele este grande mal.’ ”
Dedicarea Casei Domnului
(1 Regi 8:62-66)
1Când și‑a încheiat Solomon rugăciunea, a coborât foc din ceruri și a mistuit arderea‑de‑tot și jertfele, iar slava Domnului a umplut Casa. 2Preoții nu puteau să intre în Casa Domnului, pentru că slava Domnului umpluse Casa Domnului. 3Când toți fiii lui Israel au văzut focul coborându‑se și slava Domnului deasupra Casei, s‑au aplecat cu fața la pământ, pe paviment, s‑au închinat și au mulțumit Domnului, zicând:
„Căci este bun,
căci în veac ține îndurarea Lui!3, 6 Vezi nota de la 5:13.“
4Apoi, regele și tot poporul au adus jertfe înaintea Domnului. 5Regele Solomon a adus ca jertfă douăzeci și două de mii de vite și o sută douăzeci de mii de oi. Astfel, regele și tot poporul au dedicat Casa lui Dumnezeu. 6Preoții stăteau la locurile lor, și tot astfel și leviții, cu instrumentele de cântat Domnului, pe care regele David le făcuse pentru a‑I mulțumi Domnului și cu care David aducea laudă zicând: „Căci în veac ține îndurarea Lui!“ Preoții stăteau înaintea leviților și tot Israelul stătea în picioare.
7Solomon a sfințit7 Verbul poate avea sensul de a pune pe cineva/ceva într‑o stare specială (fizic sau spiritual), a consacra, a pune deoparte pentru Dumnezeu (uneori printr‑un ritual de ungere cu ulei sau sânge, spălare și/sau rugăciune ori declarație publică). și mijlocul curții, locul din fața Casei Domnului, întrucât acolo a adus arderile‑de‑tot și grăsimea jertfelor de pace7 Adesea tradus prin jertfă de comuniune sau jertfă de mulțumire, deoarece poartă și aceste sensuri., deoarece altarul de bronz pe care îl făcuse Solomon nu putea cuprinde toate arderile‑de‑tot, darurile de mâncare și grăsimea. 8Solomon a ținut atunci sărbătoarea timp de șapte zile împreună cu tot Israelul, o adunare foarte mare, cu oameni veniți de la Lebo-Hamat8 Sau: intrarea în Hamat. până dinspre Râul Egiptului8 Modernul Wadi el‑Arish, în NE Sinaiului, sau chiar brațul răsăritean al Deltei Nilului.. 9În ziua a opta, au ținut iarăși o adunare, căci consacrarea altarului au făcut‑o timp de șapte zile, iar sărbătoarea au ținut‑o tot timp de șapte zile. 10În ziua a douăzeci și treia a lunii a șaptea, Solomon a trimis poporul la corturile lor, bucuroși și cu inimile mulțumite pentru binele făcut de Domnul lui David, lui Solomon și poporului Său Israel. 11Astfel Solomon a terminat Casa Domnului și palatul regelui. Solomon a reușit în tot ceea ce avusese pe inimă să facă în Casa Domnului și în palatul său.
Domnul i Se arată din nou lui Solomon
(1 Regi 9:1-9)
12Domnul i S‑a arătat lui Solomon noaptea și i‑a zis:
„Ți‑am ascultat rugăciunea și Mi‑am ales locul acesta drept Casă pentru jertfe. 13Când voi închide cerul și nu va mai fi ploaie, când voi porunci lăcustelor să devoreze țara și când voi trimite molima în poporul Meu, 14dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu, se va smeri, se va ruga și va căuta fața Mea, dacă se va întoarce de la căile lui cele rele, atunci voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatele și îi voi vindeca țara. 15Acum ochii Mei vor fi deschiși și urechile Mele vor lua aminte la rugăciunea făcută în locul acesta. 16Acum am ales și am sfințit Casa aceasta pentru ca Numele Meu să fie acolo pe vecie. Ochii și inima Îmi vor fi acolo în toate zilele.
17Cât despre tine, dacă vei umbla înaintea Mea, așa cum a umblat tatăl tău, David, împlinind tot ce ți‑am poruncit și păzind hotărârile și judecățile Mele, 18voi întări tronul domniei tale, așa cum i‑am jurat tatălui tău, David, zicând: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stăpânească în Israel.»
19Dar dacă vă veți întoarce de la Mine și veți părăsi hotărârile și poruncile pe care vi le‑am dat, dacă vă veți depărta, dacă veți sluji altor dumnezei și vă veți închina înaintea lor, 20atunci îi voi dezrădăcina din țara Mea pe care le‑am dat‑o și voi lepăda dinaintea Mea Casa aceasta, pe care am sfințit‑o pentru Numele Meu. O voi face astfel o pildă și o batjocură printre toate popoarele. 21Și oricine va trece pe lângă Casa aceasta care este acum impunătoare, se va îngrozi și va întreba: «De ce a făcut Domnul astfel acestei țări și acestei Case?» 22Atunci ei vor răspunde: «Pentru că L‑au părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, Care i‑a scos din țara Egiptului, și pentru că s‑au alipit de alți dumnezei, s‑au închinat înaintea lor și le‑au slujit, de aceea a adus peste ei toată această nenorocire.»“
