O despertamento de Asa
(1 Rs 15.13-16)
1Então o Espírito de Deus veio sobre Azarias, filho de Odede. 2Este foi encontrar-se com o rei Asa, quando o rei regressava da batalha. “Escuta-me, Asa! Ouçam, todos os exércitos de Judá e de Benjamim!”, gritou ele. “O Senhor estará convosco, enquanto vocês estiverem com ele! Sempre que o buscarem, o acharão. Mas se lhe virarem as costas, ele vos deixará. 3Durante muito tempo, o povo de Israel não prestou culto ao verdadeiro Deus, nem teve sacerdotes para o ensinar; viveram sem a Lei de Deus. 4Contudo, sempre que se voltavam para o Senhor, o Deus de Israel, e na sua angústia o procuravam, ele socorria-os. 5Nos tempos de rebelião contra Deus não havia paz, nem para os que saíam, nem para os que entravam. Um período de grandes perturbações veio sobre os habitantes daquela nação. 6Havia guerras no exterior e conflitos internos entre as cidades. Era Deus quem os afligia com todos esses apertos. 7Mas vocês, gente de Judá, esforcem-se por fazer o bem e não desanimem, porque serão recompensados.”
8Ouvindo as palavras e a mensagem do profeta Azarias, filho de Odede, Asa encheu-se de coragem e destruiu todos as abominações das terras de Judá e de Benjamim, assim como das povoações que tinha ocupado nas colinas de Efraim. Reconstruiu também o altar do Senhor do pórtico do templo do Senhor.
9Depois convocou todo o povo de Judá e de Benjamim e os imigrantes de Israel, porque muita gente viera dos territórios de Efraim, Manassés e Simeão, ao perceberem que o Senhor Deus estava com o rei Asa.
10Todos vieram a Jerusalém, no terceiro mês do décimo quinto ano do reinado de Asa. 11Sacrificaram ao Senhor 700 bois e 7000 cordeiros; era parte do despojo capturado na batalha. 12Em seguida, fizeram uma promessa solene de prestar culto unicamente ao Senhor, o Deus dos seus antepassados. 13Concordaram também que se alguém se recusasse a adorar o Senhor, Deus de Israel, deveria morrer, fosse velho ou novo, homem ou mulher. 14Juraram bem alto a sua lealdade ao Senhor, acompanhados de toques de trombetas e cornetas. 15Todos estavam felizes com este juramento, pois fizeram-no de boa vontade e de todo o seu coração. Buscaram o Senhor acima de todas as coisas e encontraram-no; por isso, o Senhor deu paz a toda a nação.
16O rei Asa retirou à sua avó Maacá a distinção de rainha-mãe, por ter sido ela quem fizera o abominável ídolo de Achera; destruiu esse ídolo desprezível, despedaçou-o e queimou-o, deitando as cinzas no ribeiro de Cedron. 17Contudo, em Israel não foram removidos os santuários pagãos sobre as colinas, apesar do coração de Asa se manter fiel ao Senhor todo o tempo da sua vida. 18Tornou a trazer para o templo as taças e as bacias de prata e de ouro que o seu pai tinha consagrado a Deus.
19Não houve guerra até ao trigésimo quinto ano do reinado de Asa.
Reforma lui Asa
(1 Regi 15:9-15)
1Azaria, fiul lui Oded, peste care era Duhul lui Dumnezeu, 2a ieșit în întâmpinarea lui Asa și i‑a zis: „Asa, tot Iuda și Beniamin, ascultați‑mă! Domnul este cu voi atunci când și voi sunteți cu El. Dacă‑L veți căuta, El Se va lăsa găsit de voi, dar dacă‑L părăsiți, și El vă va părăsi. 3Israel a fost multe zile fără Dumnezeul adevărat, fără preot care să‑l învețe și fără Lege. 4Atunci, în strâmtorarea lor, s‑au întors la Domnul, Dumnezeul lui Israel, L‑au căutat și El S‑a lăsat găsit. 5În vremurile acelea, nu era pace nici la plecare, nici la sosire, căci erau tulburări printre toți locuitorii țărilor. 6Un neam era zdrobit de un alt neam și o cetate de o altă cetate, căci Dumnezeu îi tulbura cu tot felul de necazuri. 7Voi însă fiți tari și nu vă odihniți mâinile, căci există o răsplată pentru munca voastră.“
8Când a auzit aceste cuvinte și această profeție a lui Azaria, fiul profetului Oded, Asa s‑a îmbărbătat și a îndepărtat spurcăciunile din toată țara lui Iuda, a lui Beniamin și din cetățile pe care le cuceriseră în muntele lui Efraim. El a înnoit altarul Domnului care se afla înaintea porticului de la Casa Domnului. 9I‑a adunat pe toți cei din Iuda și din Beniamin, precum și pe străinii care erau printre ei, veniți din Efraim, din Manase și din Simeon, căci mulți din Israel i se alăturaseră când au văzut că Domnul, Dumnezeul lui, este cu el. 10S‑au strâns cu toții la Ierusalim, în luna a treia a celui de‑al cincisprezecelea an al domniei lui Asa. 11În ziua aceea au jertfit Domnului, din prada pe care o aduseseră, șapte sute de boi și șapte mii de oi. 12Ei au încheiat un legământ potrivit căruia Îl vor căuta pe Domnul, Dumnezeul părinților lor, din toată inima și din tot sufletul lor. 13Oricine nu‑L căuta pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, trebuia să fie omorât, fie că era mic sau mare, bărbat sau femeie. 14Au făcut un jurământ Domnului cu glas tare, cu strigăte de bucurie și în sunet de trâmbiță și de corn14 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război; în cele mai multe locuri a fost tradus cu trâmbiță.. 15Toți cei din Iuda s‑au bucurat de jurământul acesta, căci juraseră din toată inima lor. Ei L‑au căutat pe Domnul cu toată pasiunea, iar El S‑a lăsat găsit de ei. Și Domnul le‑a dat odihnă de jur împrejur.
16De asemenea, regele Asa n‑a mai lăsat‑o nici chiar pe bunica16 Lit.: mama. sa, Maaca, să fie regină, pentru că aceasta făcuse un idol hidos al Așerei16 Zeița canaanită a mării (soția lui El, zeul suprem), adesea confundată cu Aștoret (gr.: Astarte); [peste tot în carte].. Asa i‑a tăiat idolul hidos, l‑a sfărâmat și l‑a ars lângă uedul16 Vale sau albie de râu secată, din ținuturile aride, care acumulează apele de pe versanți în timpul sezonului ploios, creând un pârâu temporar. Chidron. 17Dar înălțimile nu au fost îndepărtate din Israel, deși inima lui Asa a fost devotată în întregime Domnului în toate zilele lui. 18El a adus în Casa lui Dumnezeu lucrurile pe care el și tatăl său le închinaseră Domnului: argintul, aurul și celelalte obiecte.18 Probabil din prada de război pe care Abia o luase de la Ieroboam (vezi 2 Cron. 13) iar Asa de la cușitul Zerah (2 Cron. 14:8-15).
19Și nu a mai avut loc niciun război până în al treizeci și cincilea an al domniei lui Asa.
