Sinais para Moisés
1Então Moisés disse: “Eles não vão acreditar em mim nem fazer o que lhes disser. Vão dizer-me que o Senhor nunca me apareceu!”
2“Que é isso que tens na mão?”, perguntou-lhe o Senhor. “Uma vara de pastor.”
3“Lança-a ao chão.” Moisés assim fez e a vara tornou-se serpente e ele até fugia dela. 4Então o Senhor tornou a dizer-lhe: “Pega-lhe pela cauda.” E a serpente tornou-se vara de novo. 5“Faz isto”, disse-lhe o Senhor, “e hão de dar-se conta de que o Senhor, o Deus dos vossos antepassados, Abraão, Isaque e Jacob, te apareceu verdadeiramente.
6Agora mete a mão dentro da roupa, junto ao peito.” Ele assim fez e quando tornou a tirá-la estava toda branca de lepra. 7Mas ele disse-lhe: “Volta a metê-la no peito.” E desta vez a mão veio de novo sã como antes!
8“Se não acreditarem depois do primeiro milagre, hão de crer ao segundo. 9E se não te aceitarem depois destes dois sinais, vai ao Nilo buscar água e derrama-a na terra seca. Esta água tornar-se-á em sangue.”
10Moisés disse ainda ao Senhor: “Mas Senhor, eu não sou bom orador, nunca fui, nem mesmo agora depois de me teres falado. Sou de fala presa, tenho a língua pesada.”
11“Quem foi que fez o homem falar?”, perguntou-lhe o Senhor. “Não fui eu, o Senhor? Não sou eu quem faz as pessoas falarem ou não, ouvirem ou não, verem ou não? 12Então vai e faz o que eu te disse, porque te ajudarei a falar como deve ser. Eu próprio te direi o que deves falar.”
13“Ó Senhor, peço-te que mandes outra pessoa em vez de mim!”
14Desta vez o Senhor zangou-se: “Pois bem, o teu irmão Aarão, o levita, sabe falar, não é isso? Acontece que ele vem cá ver-te e ficará feliz em estar contigo. 15Sendo assim, comunico-te o que lhe hás de dizer e vos ajudarei a dizer o que devem e ensinar-vos-ei o que fazer. 16Ele será o teu porta-voz junto do povo. Serás para ele como a voz de Deus, ensinando-lhe o que deve falar. 17Não deixes de levar essa tua vara com que hás de realizar os sinais que te indiquei.”
Moisés volta ao Egito
18Moisés voltou para casa e disse ao sogro: “Preciso regressar ao Egito, de ir ter com os meus irmãos e parentes, pois nem sei sequer os que ainda vivem.” Jetro respondeu-lhe: “Vai descansado e em paz!”
19Antes de deixar Midiã o Senhor ainda disse a Moisés: “Não tenhas receio de voltar ao Egito, porque todos os que te queriam matar já morreram.” 20Então, com a mulher e os filhos montados em jumentos, partiu para o Egito, segurando na mão a vara de Deus.
21“Quando chegares ao Egito vai ter com o Faraó e faz os milagres que te falei.” Disse-lhe mais o Senhor: “Eu endurecerei o seu coração e não permitirá que o povo saia. 22Então lhe dirás: Israel é o meu filho mais velho, diz o Senhor. 23Mandei-te que o deixasses ir para que me adorasse, mas recusaste; por isso, fica sabendo que tirarei a vida ao teu filho mais velho.”
24Durante a viagem de Moisés e da sua família, e numa altura em que tiveram de parar de noite para descansar, o Senhor apareceu a Moisés e ameaçou matá-lo. 25-26Então Zípora, sua mulher, pegou numa faca, circuncidou o seu filho e atirou a pele aos pés de Moisés dizendo: “Que marido sangrento te tornaste!” Então o Senhor deixou de o ameaçar.
27Ora o Senhor tinha dito a Aarão: “Vai ao encontro de Moisés no deserto.” Aarão assim fez e encontrou-se com Moisés em Horebe, no monte de Deus, tendo-se saudado muito afetuosamente. 28Moisés disse a Aarão o que o Senhor os mandara fazer, o que deviam dizer e os milagres que tinham de realizar diante do Faraó.
29Regressaram ambos ao Egito e logo convocaram os anciãos do povo de Israel para uma assembleia. 30Aarão relatou-lhes tudo o que o Senhor tinha dito a Moisés, e este realizou os milagres na presença deles. 31Os anciãos creram que Deus os tinha enviado. Ao ouvirem que o Senhor ia intervir a seu favor, porque observara o seu sofrimento e decidira salvá-los, alegraram-se e inclinaram as suas cabeças para adorar Deus.
Semnele care‑l vor însoți pe Moise
1Moise a răspuns și a zis:
– Iată că nu mă vor crede și nu mă vor asculta, ci vor zice: „Nu ți S‑a arătat Domnul!“
2Domnul l‑a întrebat.
– Ce ai în mână?
El a răspuns:
– Un toiag.
3Domnul i‑a zis:
– Aruncă‑l la pământ!
El l‑a aruncat la pământ și acesta s‑a transformat într‑un șarpe. Moise a fugit dinaintea lui.
4Apoi Domnul i‑a zis lui Moise:
– Întinde‑ți mâna și prinde‑l de coadă!
El și‑a întins mâna, l‑a prins și acesta s‑a transformat în mâna lui într‑un toiag.
5– Așa să faci pentru ca ei să creadă că ți S‑a arătat Domnul, Dumnezeul părinților lor, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.
6Domnul i‑a mai zis:
– Bagă‑ți mâna în sân!
El și‑a băgat mâna în sân, iar când a scos‑o, iată că mâna lui era leproasă6 Ebr.: tsara’, verb la participiu din care derivă substantivul tsara’at (termen care, prin intermediul LXX, a ajuns să fie redat în versiunile moderne prin lepră). Majoritatea studiilor lexicale și medicale au ajuns însă la concluzia că termenul tradus în mod tradițional cu lepră se referă la o varietate de afecțiuni/infecții ale pielii, care pot fi contagioase sau nu. Acestea pot include Boala lui Hansen (lepra modernă, provocată de bacilul Mycobacterium leprae), dar și o serie de alte diagnostice moderne, cum ar fi: psoriazis, vitiligo, râie, dermatită seboreică, precum și alte tipuri de infecții datorate micozelor cutanate (ciupercile de piele) [peste tot în capitol]., ca zăpada.
7Apoi Domnul i‑a zis:
– Bagă‑ți mâna înapoi în sân!
El și‑a băgat mâna înapoi în sân. Când a scos‑o din sân, iată că se făcuse iarăși ca restul pielii sale.
8– Dacă nu te vor crede și nu vor lua în seamă mesajul primului semn, vor crede mesajul următorului semn. 9Dacă nu vor crede nici aceste două semne și nu vor asculta de glasul tău, să iei apă din Nil și s‑o verși pe pământ. Apa pe care o vei lua din Nil se va preface în sânge pe pământul uscat.
10Dar Moise I‑a zis Domnului:
– Ah, Stăpâne, eu nu sunt un om al cuvintelor, nici de ieri, nici de alaltăieri, nici măcar de când i‑ai vorbit robului Tău, căci vorbirea‑mi este greoaie, iar limba‑mi este încurcată10 Vezi 6:12, 30 și nota de la 6:12..
11Atunci Domnul l‑a întrebat:
– Cine a făcut gura omului? Sau cine îl face mut, sau surd, sau văzător, sau orb? Oare nu Eu, Domnul? 12Acum, du‑te, căci Eu voi fi cu gura ta și te voi învăța ce să spui.
13Însă Moise I‑a răspuns:
– Ah, Stăpâne, Te rog, trimite pe altcineva, pe care vei vrea să‑l trimiți!
14Atunci mânia Domnului s‑a aprins împotriva lui Moise și El a zis:
– Nu este levitul14 Și Moise era levit, fiind frate cu Aaron, însă accentul cade aici pe oficiul preoțesc care‑i va reveni mai târziu lui Aaron și fiilor săi (vezi 1 Cron. 23:13). Aaron fratele tău? Știu că el vorbește bine. Iată că vine să te întâlnească, iar când te va vedea, se va bucura în inima lui. 15Să vorbești cu el și să pui în gura lui aceste cuvinte. Eu voi fi cu gura ta și cu gura lui și vă voi învăța ce să faceți. 16El va vorbi poporului în locul tău. Îți va sluji drept gură și tu vei fi pentru el asemenea lui Dumnezeu. 17Să iei în mână toiagul acesta cu care vei face semnele.
Moise se întoarce în Egipt
18Moise s‑a întors la socrul său, Ietro, și i‑a zis:
– Te rog, lasă‑mă să mă întorc la frații18 Vezi nota de la 2:11. mei, care sunt în Egipt, ca să văd dacă mai trăiesc.
Ietro i‑a răspuns:
– Du‑te în pace!
19Domnul îi spusese lui Moise în Midian: „Întoarce‑te în Egipt, pentru că toți cei ce căutau să‑ți ia viața au murit.“ 20Moise și‑a luat soția și fiii, i‑a pus pe măgari și a plecat înapoi spre țara Egiptului. Moise avea în mână toiagul lui Dumnezeu.
21Domnul i‑a zis lui Moise: „Când vei pleca și te vei întoarce în Egipt, vezi să înfăptuiești înaintea lui Faraon toate minunile pe care te‑am împuternicit să le faci. Eu îi voi împietri21 În cărțile Exod și Deuteronom apar cinci verbe care descriu starea inimii lui Faraon și care sunt traduse uniform cu sensul de a împietri: a împietri/a face tare (4:21; 7:13; 7:22; 8:19; 9:35; 10:20, 27; 11:10; 14:8, 17), a deveni/face grea (7:14; 8:15, 32; 9:7; 9:12; 9:34; 10:1), a înțepeni (7:3), a se schimba (14:5) și a se înăspri (Deut. 2:30). inima și el nu va lăsa poporul să plece. 22Atunci să‑i spui lui Faraon: «Așa vorbește Domnul: ‘Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 23Îți spun: lasă‑l pe fiul Meu să plece ca să‑Mi slujească. Dacă nu vrei să‑l lași să plece, iată că‑l voi ucide pe întâiul tău născut!’»“
24Pe drum, în locul în care au rămas peste noapte, Domnul l‑a întâlnit24 Sau: l‑a întâlnit pe fiul lui Moise. Lit.: l‑a întâlnit pe el. și a vrut să‑l omoare. 25Dar Sefora a luat o piatră ascuțită și a tăiat prepuțul fiului ei25 Vezi Gen. 17:14.. Apoi a atins cu el picioarele lui Moise și a zis: „Tu îmi ești un soț de sânge!“ 26Atunci El l‑a lăsat în pace. Ea a zis: „Un soț de sânge“ din cauza circumciziei.
27Domnul i‑a zis lui Aaron: „Du‑te în pustie ca să‑l întâlnești pe Moise.“ El a plecat și, când a ajuns la muntele lui Dumnezeu, l‑a întâlnit pe Moise și i‑a dat sărutare. 28Moise i‑a spus lui Aaron toate cuvintele cu care Domnul l‑a trimis și despre toate semnele pe care i le‑a poruncit să le facă. 29Apoi Moise și Aaron s‑au dus și i‑au adunat pe toți bătrânii fiilor lui Israel. 30Aaron le‑a spus toate cuvintele pe care Domnul i le zisese lui Moise și a făcut semnele înaintea poporului. 31Poporul a crezut, iar când au auzit că Domnul i‑a cercetat pe fiii lui Israel și le‑a văzut suferința, s‑au plecat la pământ și s‑au închinat.
