Salmo 10
Lámed
1¿Por qué, Señor, te mantienes distante?
¿Por qué te escondes en momentos de angustia?
2Con arrogancia persigue el malvado al indefenso,
pero quedará atrapado en sus propias artimañas.
3El malvado hace alarde de su propia codicia;
alaba al ambicioso y menosprecia al Señor.
4El malvado, con su nariz en alto, no busca a Dios.
No hay lugar para él en sus pensamientos.
5Todas sus empresas son siempre exitosas;
tan altas y alejadas de él están tus leyes
que se burla de todos sus enemigos.
6Y se dice a sí mismo: «Nada me hará caer jamás.
Nadie me hará daño».
Pe
7Llena está su boca de maldiciones,
de mentiras y amenazas;
bajo su lengua esconde maldad y violencia.
8Se pone al acecho en las aldeas,
se esconde en espera de sus víctimas
y asesina en emboscada al inocente.
Ayin
9Cual león que acecha en su guarida,
listo para atrapar al indefenso;
le cae encima y lo arrastra en su red.
10Bajo el peso de su poder,
sus víctimas son abatidas y caen desechas.
11Se dice a sí mismo: «Dios se ha olvidado.
Se cubre el rostro. Nunca ve nada».
Qof
12¡Levántate, Señor!
¡Levanta, oh Dios, tu brazo!
¡No te olvides de los indefensos!
13¿Por qué te ha de menospreciar el malvado?
¿Por qué ha de pensar que no lo llamarás a cuentas?
Resh
14Pero tú ves la maldad y la aflicción,
las tomas en cuenta y te harás cargo de ellas.
Las víctimas se encomiendan a ti;
tú eres la ayuda de los huérfanos.
Shin
15¡Rómpeles el brazo al malvado y al impío!
¡Pídeles cuentas de su maldad
hasta que desaparezca!
16El Señor es Rey eterno;
los paganos serán borrados de su tierra.
Tav
17Tú, Señor, escuchas el deseo de los indefensos,
les infundes aliento y atiendes a su clamor.
18Tú defiendes al huérfano y al oprimido,
para que el hombre, hecho de tierra,
no siga ya sembrando el terror.
Psalmul 10
1De ce stai departe, Doamne,
și Te ascunzi în vremuri de lipsă?
2Cel rău îl urmărește cu aroganță pe cel sărac,
însă ei sunt prinși în planurile pe care le‑a urzit.
3Căci cel rău se laudă cu pofta sufletului său,
binecuvântându‑l pe cel lacom și disprețuindu‑L pe Domnul.
4Cel rău, în înfumurarea lui4 Lit.: Cel rău, potrivit cu înălțimea nasului său., nu caută.
Toate gândurile lui sunt: „Nu există Dumnezeu!“
5Căile lui sunt prospere întotdeauna;
judecățile Tale sunt departe de el;
el suflă cu dispreț împotriva tuturor dușmanilor săi.
6El zice în inima lui: „Nimic nu mă va clătina de‑a lungul generațiilor,
pe mine, care nu sunt în nenorocire!“6 Sau: generațiilor, pentru că nu sunt în nenorocire.
7Gura îi este plină de blestem, înșelătorii și asuprire;
sub limba lui este numai necaz și nelegiuire.
8El locuiește în ascunzișurile din preajma așezărilor;
îl ucide în ascunzători pe cel nevinovat;
ochii lui stau la pândă după vreun neajutorat.
9Pândește din ascunziș ca leul din desiș;
pândește să‑l prindă pe cel sărac,
să‑l prindă pe cel sărac și să‑l atragă în lațul lui.
10Victimele lui sunt zdrobite și se prăbușesc;
cad sub puterea lui.
11El zice în inima lui: „Dumnezeu a uitat!
Și‑a ascuns fața. În veac nu va vedea!“
12Ridică‑Te, Doamne Dumnezeule! Ridică‑Ți mâna!
Nu‑i uita pe cei săraci!
13De ce‑L disprețuiește cel rău pe Dumnezeu?
De ce zice în inima lui: „Tu nu ceri socoteală!“?
14Tu însă vezi necazul și întristarea;
Te uiți, ca să le iei în mâna Ta!
Ție Ți se încredințează cel neajutorat;
Tu ești ajutorul orfanului.
15Zdrobește deci brațul celui rău și al celui nelegiuit;
cere‑le socoteală de răutatea lor, ca să nu mai fie de găsit!
16Domnul este Împărat în veci de veci!
Neamurile vor pieri din țara Lui!
17Tu, Doamne, asculți dorința celor sărmani;
Tu le întărești inima, plecându‑Ți urechea spre ei,
18ca să faci dreptate orfanului și celui asuprit,
pentru ca omul, care este din țărână, să nu mai insufle groaza.
