La rebelión de Coré, Datán y Abirán
1Coré, que era hijo de Izar, nieto de Coat y bisnieto de Leví, y los rubenitas Datán y Abirán, hijos de Eliab, y On, hijo de Pélet, 2se atrevieron a sublevarse contra Moisés, con el apoyo de doscientos cincuenta israelitas. Todos ellos eran personas de renombre y líderes de la comunidad que habían sido nombrados miembros del consejo. 3Se reunieron para oponerse a Moisés y a Aarón, y les dijeron:
—¡Ustedes han ido ya demasiado lejos! Si toda la comunidad es santa, lo mismo que sus miembros, y el Señor está en medio de ellos, ¿por qué se creen ustedes los dueños de la comunidad del Señor?
4Cuando Moisés escuchó lo que le decían, cayó rostro en tierra ante ellos, 5y respondió a Coré y a todo su grupo:
—Mañana el Señor mostrará quién es suyo y quién es santo. Será él quien declare quién es su escogido, y hará que se le acerque. 6Coré, esto es lo que tú y tu gente harán: tomarán incensarios 7y mañana les pondrán fuego e incienso en la presencia del Señor. El escogido del Señor será el que sea santo. ¡Son ustedes, hijos de Leví, los que han ido demasiado lejos!
8Moisés dijo a Coré:
—¡Escúchenme ahora, levitas! 9¿Les parece poco que el Dios de Israel los haya separado del resto de la comunidad para que estén cerca de él, ministren en el santuario del Señor y se distingan como servidores de la comunidad? 10Dios mismo los ha puesto a su lado, a ti y a todos los levitas, ¿y ahora quieren también el sacerdocio? 11Tú y tu gente se han reunido para oponerse al Señor, porque ¿quién es Aarón para que murmuren contra él?
12Moisés mandó llamar a Datán y Abirán, hijos de Eliab, pero ellos contestaron:
—¡No iremos! 13¿Te parece poco habernos sacado de la tierra donde abundan la leche y la miel, para que ahora quieras matarnos en este desierto y dártelas de gobernante con nosotros? 14Lo cierto es que tú no has logrado llevarnos a esa tierra donde abundan la leche y la miel; tampoco nos has dado posesión de campos y viñas. Lo único que quieres es seguir engañando16:14 seguir engañando. Lit. sacarle los ojos. a este pueblo. ¡Pues no iremos!
15Entonces Moisés, sumamente enojado, dijo al Señor:
—No aceptes la ofrenda que te traigan, que yo de ellos no he tomado ni siquiera un asno ni les he hecho ningún daño.
16A Coré, Moisés le dijo:
—Tú y tu gente y Aarón se presentarán mañana ante el Señor. 17Cada uno de ustedes se acercará al Señor con su incensario lleno de incienso, es decir, se acercarán con doscientos cincuenta incensarios. También tú y Aarón llevarán los suyos.
18Así que cada uno, con su incensario lleno de fuego e incienso, se puso de pie a la entrada de la Tienda de reunión, junto con Moisés y Aarón. 19Cuando Coré hubo reunido a toda su gente en contra de Moisés y Aarón a la entrada de la Tienda de reunión, la gloria del Señor se apareció ante todos ellos. 20Entonces el Señor dijo a Moisés y a Aarón:
21—Apártense de esta gente para que yo la consuma de una vez por todas.
22Pero Moisés y Aarón se postraron rostro en tierra y exclamaron:
—Oh Dios, Dios de toda la humanidad:16:22 toda la humanidad. Lit. los espíritus de toda carne. un solo hombre ha pecado, ¿y vas tú a enojarte con todos ellos?
23Entonces el Señor dijo a Moisés:
24—Ordénales que se alejen de las tiendas de Coré, Datán y Abirán.
25Moisés y los ancianos jefes de Israel fueron adonde estaban Datán y Abirán. 26Entonces Moisés advirtió a la gente:
—¡Aléjense de las tiendas de estos impíos! No toquen ninguna de sus pertenencias para que ustedes no perezcan por los pecados de ellos.
27El pueblo se alejó de las tiendas de Coré, Datán y Abirán. Los dos últimos habían salido a la entrada de sus tiendas y estaban allí, de pie, con sus esposas y todos sus hijos.
28Moisés siguió diciendo:
—Ahora van a saber si el Señor me ha enviado a hacer todas estas cosas o si estoy actuando por mi cuenta. 29Si estos hombres mueren de muerte natural, como es el destino de todos los hombres, eso querrá decir que el Señor no me ha enviado. 30Pero si el Señor crea algo nuevo, hace que la tierra se abra y se los trague con todas sus pertenencias, de tal manera que desciendan vivos a los dominios de la muerte;16:30 a los dominios de la muerte. Lit. al Seol; también en v. 33. entonces sabrán que estos hombres menospreciaron al Señor.
31Tan pronto como Moisés terminó de hablar, la tierra se abrió debajo de ellos; 32se abrió y se los tragó, a ellos y a sus familias, junto con la gente y las posesiones de Coré. 33Bajaron vivos a los dominios de la muerte, junto con todo lo que tenían, y la tierra se cerró sobre ellos. De este modo fueron eliminados de la comunidad. 34Al oírlos gritar, todos los israelitas huyeron de allí exclamando:
—¡Corramos, no sea que la tierra nos trague también a nosotros!
35Y los doscientos cincuenta hombres que ofrecían incienso fueron consumidos por el fuego del Señor.
Los incensarios
36El Señor dijo a Moisés: 37«Ya que ahora los incensarios están consagrados a mí, ordena a Eleazar, hijo del sacerdote Aarón, que los retire del rescoldo y que esparza las brasas. 38Toma los incensarios de aquellos que pecaron a costa de su vida y haz con ellos láminas para recubrir el altar. Ahora están consagrados porque fueron presentados ante el Señor y serán así una señal para los israelitas».
39Entonces el sacerdote Eleazar recogió esos incensarios de bronce y con ellos mandó hacer láminas para recubrir el altar. 40Las láminas quedaron allí, como advertencia a los israelitas, para que ninguno que no fuera descendiente de Aarón ni estuviera autorizado se atreviera a ofrecer incienso ante el Señor; de lo contrario, le sucedería lo mismo que a Coré y su gente, tal como el Señor se lo había advertido por medio de Moisés.
Aarón intercede por el pueblo
41Al día siguiente, toda la congregación de los israelitas volvió a murmurar contra Moisés y Aarón, alegando:
—Ustedes mataron al pueblo del Señor.
42Como la congregación empezó a amotinarse contra Moisés y Aarón, estos se dirigieron a la Tienda de reunión. De repente la nube cubrió la Tienda y apareció la gloria del Señor. 43Entonces Moisés y Aarón se detuvieron frente a la Tienda de reunión 44y el Señor dijo a Moisés:
45—Apártate de esta gente, para que yo la consuma de una vez por todas.
Ellos se postraron rostro en tierra 46y Moisés dijo a Aarón:
—Toma tu incensario y pon en él algunas brasas del altar, agrégale incienso y vete corriendo adonde está la congregación, para pedir perdón por ellos, porque la ira del Señor se ha desbordado y una desgracia ha caído sobre ellos.
47Aarón hizo lo que Moisés dijo y corrió a ponerse en medio de la asamblea. La desgracia de parte de Dios ya había empezado entre el pueblo, así que Aarón ofreció incienso y pidió perdón por el pecado del pueblo. 48Se puso entre los vivos y los muertos, y así detuvo la plaga. 49Con todo, catorce mil setecientas personas murieron por la plaga, sin contar las que perdieron la vida por causa de Coré. 50Una vez que cesó la plaga, Aarón volvió a la entrada de la Tienda de reunión, donde estaba Moisés.
Rebeliunea lui Korah, Datan și Abiram
1Korah, fiul lui Ițhar, fiul lui Chehat, fiul lui Levi, împreună cu Datan și Abiram, fiii lui Eliab, și On, fiul lui Pelet – urmași ai lui Ruben – au luat1 Sau: au îndrăznit să ia. 2două sute cincizeci de bărbați dintre fiii lui Israel, conducători ai comunității, dintre cei chemați la sfatul adunării, bărbați cu renume, și s‑au ridicat împotriva lui Moise. 3S‑au adunat împotriva lui Moise și a lui Aaron și le‑au zis:
– Ați mers prea departe! Toată comunitatea este sfântă, fiecare om din adunare, și Domnul este în mijlocul ei. Deci de ce vă ridicați pe voi înșivă deasupra comunității Domnului?
4Când a auzit Moise, s‑a aruncat cu fața la pământ.
5Apoi i‑a zis lui Korah și comunității lui:
– Dimineață Domnul va face cunoscut cine este al Său, cine este sfânt și cine are voie să se apropie de El. Cel pe care El l‑a ales, acela se va apropia de El. 6Faceți lucrul acesta: luați fărașe pentru cărbuni, atât tu, Korah, cât și comunitatea ta, 7și mâine puneți în ele foc și tămâie înaintea Domnului. Omul pe care Domnul îl alege va fi cel sfânt. Voi, leviții, ați mers prea departe!
8Apoi Moise i‑a zis lui Korah:
– Ascultați, vă rog, fii ai lui Levi! 9Este prea puțin pentru voi că Dumnezeul lui Israel v‑a separat de comunitatea lui Israel, aducându‑vă aproape de El ca să îndepliniți slujba de la Tabernaculul Domnului, să stați înaintea comunității și s‑o slujiți? 10El te‑a adus aproape de El, atât pe tine, cât și pe toți frații tăi, fiii lui Levi, iar acum vreți și preoția? 11De aceea, să știi că tu și toată comunitatea ta, v‑ați adunat împotriva Domnului. Căci cine este Aaron, ca să cârtiți împotriva lui?
12Moise a trimis după Datan și Abiram, fiii lui Eliab, dar ei au zis:
– Nu ne vom sui. 13Este prea puțin că ne‑ai scos dintr‑o țară în care curge lapte și miere ca să ne omori în pustie, încât vrei să și domnești peste noi? 14Mai mult, nu ne‑ai dus într‑o țară în care curge lapte și miere, nici nu ne‑ai dat ca moștenire ogoare și vii. Crezi că le poți scoate ochii acestor oameni? Nu ne vom sui.
15Moise s‑a mâniat foarte tare și I‑a zis Domnului: „Nu Te uita la jertfa lor! Nu le‑am luat nici măcar un măgar și nu le‑am făcut niciun rău niciunuia dintre ei.“
16După aceea, Moise i‑a zis lui Korah:
– Tu și toată comunitatea ta să vă înfățișați mâine înaintea Domnului – tu, ei și Aaron. 17Fiecare să‑și ia fărașul pentru cărbuni, să pună tămâie în el și să‑și pună fărașul înaintea Domnului: vor fi două sute cincizeci de fărașe pentru cărbuni. Atât tu, cât și Aaron să veniți fiecare cu fărașul lui.
18Și‑au luat fiecare fărașele pentru cărbuni, au pus foc și tămâie în ele și au stat la intrarea în Cortul Întâlnirii împreună cu Moise și Aaron. 19Korah a strâns întreaga comunitate împotriva lor la intrarea în Cortul Întâlnirii. Atunci slava Domnului s‑a arătat întregii comunități.
20Domnul le‑a vorbit lui Moise și Aaron, zicând:
21– Separați‑vă de această comunitate, ca să‑i pot mistui într‑o clipă.
22Ei s‑au aruncat cu fața la pământ și au zis:
– O Dumnezeule, Dumnezeul duhurilor oricărui trup, dacă va păcătui un singur om, Te vei mânia pe toată comunitatea?
23Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând:
24– Vorbește‑i comunității, zicând: „Îndepărtați‑vă de locuințele lui Korah, Datan și Abiram.“
25Moise s‑a ridicat și s‑a dus la Datan și Abiram, iar bătrânii lui Israel au mers după el. 26El a vorbit comunității, zicând: „Vă rog, îndepărtați‑vă de corturile acestor oameni răi și nu atingeți nimic din ce este al lor, ca nu cumva să fiți spulberați din cauza tuturor păcatelor lor.“ 27Ei s‑au îndepărtat de corturile lui Korah, Datan și Abiram. Datan și Abiram au ieșit și au stat fiecare la intrarea cortului său împreună cu soțiile, fiii și copilașii lor.
28Moise le‑a zis: „Prin aceasta veți cunoaște că Domnul m‑a trimis să fac toate aceste lucrări, căci nu le‑am făcut din mintea28 Lit.: inima. mea. 29Dacă aceștia vor muri cum moare orice om sau dacă vor fi pedepsiți cum este pedepsit orice om, înseamnă că nu Domnul m‑a trimis. 30Dar dacă Domnul înfăptuiește ceva cu totul nou, iar pământul își deschide gura și‑i înghite cu tot ceea ce au și se coboară de vii în Locuința Morților30 Ebr.: Șeol [peste tot în carte]., atunci să știți că oamenii aceștia L‑au disprețuit pe Domnul.“
31Imediat ce a terminat de spus toate aceste cuvinte, pământul de sub ei s‑a despicat. 32Pământul și‑a deschis gura și i‑a înghițit atât pe ei și casele lor, cât și pe toți oamenii lui Korah cu toate bunurile lor. 33Și astfel ei, cu tot ce era al lor, au coborât de vii în Locuința Morților. Pământul s‑a închis peste ei și au pierit din mijlocul adunării. 34Tot Israelul, care era în jurul lor, a fugit la strigătul acestora pentru că ziceau: „Să nu cumva să ne înghită pământul!“ 35Și a ieșit un foc de la Domnul și i‑a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbați care au adus tămâie.
36Apoi Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 37„Spune‑i lui Elazar, fiul preotului Aaron, să ia din foc fărașele pentru cărbuni, pentru că sunt sfinte, și să împrăștie focul37 Cu referire la cărbunii aprinși. la distanță. 38Din fărașele acestor oameni, care au păcătuit împotriva sufletelor lor, să se facă niște plăci bătute cu care să se acopere altarul, căci ei le‑au adus înaintea Domnului și, prin urmare, sunt sfinte. Ele vor fi un semn pentru fiii lui Israel.“
39Preotul Elazar a luat fărașele de bronz pe care le aduseseră cei arși, le‑a bătut și a făcut niște plăci pentru acoperirea altarului. 40Aceasta este o aducere-aminte pentru fiii lui Israel, pentru ca niciun străin40 Vezi nota de la 1:51., care nu este urmaș al lui Aaron, să nu se apropie să aducă tămâie înaintea Domnului, ca să nu i se întâmple ca lui Korah și celor ce au fost cu el, așa cum Domnul îi vorbise lui Elazar prin Moise.
Rebeliunea întregului popor
41A doua zi, întreaga comunitate a fiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise și a lui Aaron, zicând: „Voi ați omorât poporul Domnului!“
42În timp ce comunitatea se strânsese împotriva lor, Moise și Aaron s‑au întors spre Cortul Întâlnirii. Și iată că norul l‑a acoperit și slava Domnului s‑a arătat. 43Moise și Aaron au venit înaintea Cortului Întâlnirii 44și Domnul i‑a vorbit lui Moise, zicând: 45„Ieșiți din mijlocul acestei comunități ca s‑o mistui într‑o clipă!“ Ei s‑au aruncat cu fața la pământ. 46Moise i‑a zis lui Aaron: „Ia‑ți fărașul pentru cărbuni, pune în el foc de pe altar, pune tămâie în el și du‑te repede la popor ca să faci ispășire pentru el, pentru că a izbucnit mânia dinaintea Domnului; urgia a început.“ 47Aaron a luat fărașul pentru cărbuni, după cum îi zisese Moise, și a fugit în mijlocul poporului. Și iată că urgia începuse deja în popor. A tămâiat și a făcut ispășire pentru popor. 48El s‑a așezat între cei morți și cei vii, și urgia s‑a oprit. 49Cei omorâți de urgie au fost paisprezece mii șapte sute, în afară de cei ce muriseră din cauza lui Korah. 50Aaron s‑a întors la Moise, la intrarea în Cortul Întâlnirii. Urgia se oprise.
