Jesús sana a un enfermo de la piel
8:2-4 – Mr 1:40-44; Lc 5:12-14
1Cuando Jesús bajó de la montaña, lo siguieron grandes multitudes. 2Un hombre que tenía una enfermedad en su piel se acercó, se arrodilló delante de él y suplicó:
—Señor, si quieres, puedes limpiarme.
3Jesús extendió la mano y tocó al hombre.
—Sí, quiero —dijo—. ¡Queda limpio!
Y al instante quedó sano8:3 sano. Lit. limpio. de la enfermedad en la piel.
4—Mira, no se lo digas a nadie —dijo Jesús—; solo ve, preséntate al sacerdote y lleva la ofrenda que ordenó Moisés, para que les sirva de testimonio.
La fe del centurión
8:5-13 – Lc 7:1-10
5Al entrar Jesús en Capernaúm, se acercó a él un centurión pidiendo ayuda:
6—Señor, mi siervo está postrado en casa con parálisis y sufre terriblemente.
7—Iré a sanarlo —respondió Jesús.
8El centurión contestó:
—Señor, no merezco que entres bajo mi techo. Pero basta con que digas una sola palabra y mi siervo quedará sano. 9Porque yo mismo soy un hombre sujeto a órdenes superiores y, además, tengo soldados bajo mi autoridad. Le digo a uno “ve” y va; y al otro, “ven” y viene. Le digo a mi siervo “haz esto” y lo hace.
10Al oír esto, Jesús se asombró y dijo a quienes lo seguían:
—Les aseguro que no he encontrado en Israel a nadie que tenga tanta fe. 11Les digo que muchos vendrán del oriente y del occidente, y participarán en el banquete con Abraham, Isaac y Jacob en el reino de los cielos. 12Pero a los súbditos del reino se les echará afuera, a la oscuridad, donde habrá llanto y crujir de dientes.
13Luego Jesús dijo al centurión:
—¡Ve! Que todo suceda tal como has creído.
Y en esa misma hora aquel siervo quedó sano.
Jesús sana a muchos enfermos
8:14-16 – Mr 1:29-34; Lc 4:38-41
14Cuando Jesús entró en casa de Pedro, vio a la suegra de este en cama con fiebre. 15Él le tocó la mano y la fiebre se le quitó; luego ella se levantó y comenzó a servirle.
16Al atardecer, le llevaron muchos endemoniados; con una sola palabra expulsó a los espíritus y sanó a todos los enfermos. 17Esto sucedió para que se cumpliera lo dicho por el profeta Isaías:
«Él cargó con nuestras enfermedades
y soportó nuestros dolores».8:17 Is 53:4.
Lo que cuesta seguir a Jesús
8:19-22 – Lc 9:57-60
18Cuando Jesús vio a la multitud que lo rodeaba, dio la orden de pasar al otro lado del lago. 19Se acercó un maestro de la Ley y le dijo:
—Maestro, te seguiré adondequiera que vayas.
20—Las zorras tienen madrigueras y las aves tienen nidos —respondió Jesús—, pero el Hijo del hombre no tiene dónde recostar la cabeza.
21Otro discípulo pidió:
—Señor, primero déjame ir a enterrar a mi padre.
22—Sígueme —contestó Jesús— y deja que los muertos entierren a sus muertos.
Jesús calma la tormenta
8:23-27 – Mr 4:36-41; Lc 8:22-25
23Luego subió a la barca y sus discípulos lo siguieron. 24De repente, se levantó en el lago una tormenta tan fuerte que las olas inundaban la barca. Pero Jesús estaba dormido. 25Los discípulos fueron a despertarlo.
—¡Señor —gritaron—, sálvanos, que nos vamos a ahogar!
26—Hombres de poca fe —contestó—, ¿por qué tienen tanto miedo?
Entonces se levantó, reprendió a los vientos y a las olas, y todo quedó completamente tranquilo.
27Los discípulos no salían de su asombro y decían: «¿Qué clase de hombre es este que hasta los vientos y el mar le obedecen?».
Liberación de dos endemoniados
8:28-34 – Mr 5:1-17; Lc 8:26-37
28Cuando Jesús llegó al otro lado, a la región de los gadarenos,8:28 gadarenos. Var. gergesenos; otra var. gerasenos. dos endemoniados salieron a su encuentro de entre los sepulcros. Eran tan violentos que nadie se atrevía a pasar por aquel camino. 29De pronto, gritaron a Jesús:
—¿Por qué te entrometes, Hijo de Dios? ¿Has venido aquí a atormentarnos antes del tiempo señalado?
30A cierta distancia de ellos estaba alimentándose una manada de muchos cerdos. 31Los demonios rogaron a Jesús:
—Si nos expulsas, mándanos a la manada de cerdos.
32—Vayan —les dijo.
Así que salieron de los hombres y entraron en los cerdos; entonces toda la manada se precipitó al lago por el despeñadero y murió en el agua. 33Los que cuidaban los cerdos salieron huyendo al pueblo y avisaron de todo, incluso de lo que había sucedido a los endemoniados. 34Entonces todos los del pueblo fueron al encuentro de Jesús. Y cuando lo vieron, le suplicaron que se alejara de esa región.
Vindecarea unui bolnav de lepră
(Mc. 1:40-44; Lc. 5:12-14)
1Când a coborât Isus de pe munte, L-au urmat mari mulțimi de oameni.
2Și iată că un lepros2 Termenul grecesc poate desemna diverse boli ale pielii, nu neapărat lepra; vezi nota de la Lev. 13:2 [peste tot în capitol]. s-a apropiat și I s-a închinat, zicând:
– Doamne, dacă vrei, poți să mă curățești2 Bolnavul era considerat necurat din punct de vedere ceremonial și la fel erau considerați și cei care intrau în contact cu el (vezi Lev. 13:1-46).!
3Isus a întins mâna, l-a atins și a zis:
– Da, vreau. Fii curățit!
Și imediat lepra lui a fost curățită.
4Isus i-a zis:
– Vezi să nu spui nimănui, ci du-te, arată-te preotului și adu darul pe care l-a poruncit Moise4 Vezi Lev. 14:1-32., ca mărturie pentru ei.
Credința centurionului
(Lc. 7:1-10; 13:28-29)
5Când a intrat Isus în Capernaum, s-a apropiat de El un centurion5 Ofițer roman subaltern, comandant peste aproximativ 100 de oameni. care L-a rugat 6și I-a zis:
– Doamne, slujitorul meu zace paralizat în casă și se chinuie cumplit!
7Isus i-a zis:
– Voi veni și-l voi vindeca.7 Sau: Vrei să vin și să-l vindec?
8Dar centurionul, răspunzând, a zis:
– Doamne, nu sunt vrednic să intri sub acoperișul meu! Prin urmare, spune doar un cuvânt, iar slujitorul meu va fi vindecat! 9Căci și eu sunt un om sub autoritate și am soldați în subordinea mea. Îi spun unuia: „Du-te!“, și el se duce; și altuia: „Vino!“, și el vine; și sclavului meu: „Fă asta!“, și el face.
10Isus a rămas uimit când l-a auzit și le-a zis celor care-L urmau:
– Adevărat vă spun că la nimeni în Israel n-am găsit atâta credință! 11Și vă spun că vor veni mulți de la Răsărit și de la Apus și se vor așeza la masă11 Israeliții și celelalte popoare din Orientul Mijlociu obișnuiau să mănânce în poziție semi-culcată, stând întinși pe podea și având în apropierea lor o masă scundă; corpul lor era poziționat perpendicular cu masa, cu capul mai aproape de masă decât picioarele [peste tot în carte]. cu Avraam, Isaac și Iacov, în Împărăția Cerurilor. 12Dar fiii Împărăției vor fi alungați în întunericul de afară. Acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților!
13Apoi Isus i-a zis centurionului:
– Du-te! Facă-ți-se după cum ai crezut!
Și slujitorul acestuia a fost vindecat chiar la ora aceea.
Isus vindecă mai mulți bolnavi
(Mc. 1:29-34; Lc. 4:38-41)
14Când a intrat Isus în casa lui Petru, a văzut-o pe soacra acestuia zăcând la pat și având febră. 15El i-a atins mâna și febra a lăsat-o. Și ea s-a ridicat și a început să-I slujească.
16Când s-a lăsat seara, i-au adus la El pe mulți demonizați, iar El a alungat duhurile prin cuvântul Lui și i-a vindecat pe toți cei bolnavi, 17ca să se împlinească ceea ce a fost spus prin profetul Isaia, care zice:
„El a luat neputințele noastre
și a purtat bolile noastre“17 Vezi Is. 53:4..
Prețul urmării lui Isus
(Lc. 9:57-60)
18Când a văzut Isus mulțimea din jurul Lui, le-a poruncit ucenicilor să treacă de cealaltă parte a mării.
19Atunci un cărturar s-a apropiat și I-a zis:
– Învățătorule, Te voi urma oriunde vei merge!
20Însă Isus i-a spus:
– Vulpile au vizuini și păsările cerului au cuiburi, dar Fiul Omului20 Titlu mesianic pe care Isus Și l-a atribuit Sie Însuși (vezi Dan. 7:13-14); apare de peste 80 de ori în evanghelii [peste tot în carte]. nu are unde să-Și plece capul.
21Un altul dintre ucenicii Săi I-a zis:
– Doamne, dă-mi voie mai întâi să mă duc să-l înmormântez pe tatăl meu!21 În primul secol, trupul decedat al unei persoane era pus într-un mormânt săpat în stâncă și lăsat acolo timp de un an. După acea perioadă, osemintele erau luate pentru a fi puse într-un osuar și îngropate. Acest obicei avea la bază crezul potrivit căruia persoana decedată primea ispășire de păcate după ce carnea trupului său mort putrezea. Este foarte probabil ca Isus să fi avut în vedere acest obicei în răspunsul Său, criticându-l implicit pentru absurditatea lui. Vezi și Lc. 9:59.
22Dar Isus i-a zis:
– Urmează-Mă și lasă morții să-și înmormânteze morții!22 Fraza poate avea următoarele sensuri: (1) poate fi un idiom, cu sensul de: „Sunt lucruri mai importante de făcut“; (2) limbajul poate fi unul figurat: „Lasă morții (spiritual vorbind) să-și înmormânteze morții (fizic vorbind)“; (3) limbajul poate fi unul literal; Isus pur și simplu subliniază urgența și importanța proclamării Împărăției lui Dumnezeu.
Isus liniștește furtuna
(Mc. 4:36-41; Lc. 8:22-25)
23Apoi S-a urcat în barcă, iar ucenicii Săi L-au urmat. 24Și iată că pe mare s-a stârnit o furtună puternică, astfel încât barca a fost acoperită de valuri;24 Situată într-o depresiune, la 200 m sub nivelul mării, și înconjurată de munți, Marea Galileei este expusă la furtuni puternice, din cauza întâlnirii dintre curenții mai reci dinspre Marea Mediterană și cei mai calzi dinspre SE Mării Galileei. Isus însă dormea.
25Ucenicii s-au apropiat și L-au trezit, zicând:
– Doamne, scapă-ne, căci pierim!
26Însă El le-a zis:
– De ce sunteți fricoși, puțin credincioșilor?
Apoi, ridicându-Se, a mustrat vânturile și marea și s-a făcut o liniște mare.
27Oamenii au rămas uimiți și au zis:
– Ce fel de Om este Acesta, de-L ascultă până și vânturile, și marea?!27 Vezi Iov 38:8-11; Ps. 65:5-7; 89:9; 107:23-32.
Vindecarea celor doi gadareni demonizați
(Mc. 5:1-17; Lc. 8:26-37)
28Când a ajuns de cealaltă parte a mării, în ținutul gadarenilor28 Multe mss conțin gazareni sau garadeni. Alte mss conțin ghergheseni sau gheraseni (vezi Mc. 5:1 și Lc. 8:26)., L-au întâmpinat doi demonizați, ieșind din morminte. Erau atât de cumpliți, încât nimeni nu putea să treacă pe drumul acela.
29Și iată că au început să strige, zicând:
– Ce avem noi de-a face cu Tine, Fiu al lui Dumnezeu? Ai venit aici să ne chinui înainte de vreme?
30Undeva mai departe de ei, era o turmă mare de porci care pășteau.
31Demonii Îl rugau, zicând:
– Dacă ne alungi, trimite-ne în turma aceea de porci!
32El le-a zis:
– Duceți-vă!
Ei au ieșit și au intrat în porci. Și iată că întreaga turmă s-a repezit pe râpă în jos, în mare32 Vezi Lc. 8:31 și nota., și a murit în ape. 33Păzitorii turmei au fugit și, intrând în cetate, i-au anunțat pe oameni cu privire la toate acestea și la ce li se întâmplase demonizaților. 34Și iată că toată cetatea a ieșit în întâmpinarea lui Isus. Când L-au văzut, L-au rugat să plece din hotarele lor.
