Ay de la Ciudad de David
1¡Ay, Ariel, Ariel,
ciudad donde acampó David!
Añadan a un año otro año más
y que prosiga el ciclo de las fiestas.
2Pero a Ariel la sitiaré;
habrá llanto y lamento,
y será para mí como un brasero del altar.29:2 un brasero del altar. Esta frase traduce una palabra hebrea que es idéntica al nombre Ariel.
3Acamparé contra ti, te rodearé;
te cercaré con empalizadas
y levantaré contra ti torres de asedio.
4Humillada, desde el suelo elevarás tu voz;
tu palabra apenas se levantará del polvo.
Saldrá tu voz de la tierra como si fuera la de un fantasma;
tu palabra, desde el polvo, apenas será un susurro.
5Pero la multitud de tus enemigos quedará hecha polvo fino,
y la multitud de violentos será como la paja que se lleva el viento.
De repente, en un instante,
6vendrá contra ti el Señor de los Ejércitos;
vendrá con truenos, terremotos y gran estruendo;
vendrá con una violenta tormenta y con devoradoras llamas de fuego.
7La multitud de todas las naciones que batallan contra Ariel,
todos los que luchan contra ella y contra su fortaleza,
aquellos que la asedian, serán como un sueño,
como una visión nocturna.
8Como el hambriento que sueña que está comiendo,
pero despierta y aún tiene hambre;
como el sediento que sueña que está bebiendo,
pero despierta y la sed reseca su garganta.
Así sucederá con la multitud de todas las naciones
que luchan contra el monte Sión.
9Pierdan el juicio, quédense pasmados,
pierdan la vista, quédense ciegos;
embriáguense, pero no con vino;
tambaléense, pero no por la cerveza.
10El Señor ha derramado sobre ustedes un espíritu de profundo sueño;
a los profetas les tapó los ojos,
a los visionarios les cubrió la cabeza.
11Para ustedes, toda esta visión no es otra cosa que palabras en un rollo de pergamino sellado. Si dan el rollo a alguien que sepa leer y dicen: «Lea esto, por favor», este responderá: «No puedo hacerlo; está sellado». 12Si dan el rollo a alguien que no sepa leer y dicen: «Lea esto, por favor», este responderá: «No sé leer».
13El Señor dice:
«Este pueblo se acerca a mí con la boca
y me honra con los labios,
pero su corazón está lejos de mí.
Su adoración es solo un mandamiento humano
que le ha sido enseñado.
14Por eso, una vez más asombraré a este pueblo
con prodigios maravillosos;
perecerá la sabiduría de sus sabios,
y se esfumará la inteligencia de sus inteligentes».
15¡Ay! de los que, para esconder sus planes,
se ocultan del Señor en las profundidades.
Cometen sus fechorías en la oscuridad y piensan:
«¿Quién nos ve? ¿Quién nos conoce?».
16¡Qué manera de pervertir las cosas!
¿Acaso el alfarero es igual al barro?
¿Puede un objeto decir del que lo modeló:
«Él no me hizo»?
¿Puede una vasija decir de su alfarero:
«Él no entiende nada»?
17Muy pronto el Líbano se convertirá en campo fértil,
y el campo fértil se convertirá en bosque.
18En aquel día podrán los sordos oír la lectura del rollo,
y los ojos de los ciegos podrán ver
sin tinieblas ni oscuridad.
19Los pobres volverán a alegrarse en el Señor;
los más necesitados se regocijarán en el Santo de Israel.
20Se desvanecerán los violentos,
desaparecerán los insolentes,
y serán exterminados todos los que se desvelan para hacer el mal:
21los que con una palabra hacen culpable a una persona,
los que en el tribunal ponen trampas al defensor
y con engaños perjudican al inocente.
22Por eso, el Señor, el redentor de Abraham, dice así a los descendientes de Jacob:
«Jacob ya no será avergonzado
ni palidecerá su rostro.
23Cuando él vea a sus hijos
y la obra de mis manos en medio de él,
todos ellos santificarán mi nombre;
santificarán al Santo de Jacob
y temerán al Dios de Israel.
24Los de espíritu extraviado recibirán entendimiento
y los murmuradores aceptarán ser instruidos».
Judecată împotriva Ierusalimului
1„Vai de Ariel1-2, 7 Ariel înseamnă, cel mai probabil, Leul lui Dumnezeu și se referă la Ierusalim; vezi și nota de la v. 2., de Ariel,
cetatea în care David și‑a așezat tabăra!
Adăugați an după an
și lăsați sărbătorile să‑și continue cursul.
2Îl voi asedia pe Ariel,
iar el va plânge și se va jeli;
Îmi va fi ca o vatră de altar2 Termenul ebraic pentru vatra altarului este tot Ariel. Autorul a folosit un joc de cuvinte intenționat..
3Îmi voi așeza tabăra împotriva ta de jur împrejur,
te voi asedia cu turnuri de asalt,
voi ridica fortărețe împotriva ta.
4Doborât, vei vorbi din pământ,
iar cuvântarea ta va veni smerită din țărână.
Glasul tău va ieși din pământ ca duhul unui mort
și din țărână îți vei îngăima cuvântarea.
5Dar mulțimea străinilor tăi va fi ca țărâna fină
și mulțimea celor ce te îngrozesc ca pleava purtată de vânt.
Și deodată, într‑o clipită,
6Domnul Oștirilor va veni la tine
cu tunet, cutremur și mare vuiet,
cu vijelie, furtună și flacără de foc mistuitoare.
7Ca un vis, ca o viziune de noapte
va fi mulțimea neamurilor
care luptă împotriva lui Ariel,
toți cei ce îl atacă pe el și fortăreața lui,
toți cei ce‑l asediază.
8Ca un om flămând care visează că mănâncă,
dar se trezește tot flămând
sau ca un om însetat care visează că bea,
dar se trezește sleit de puteri și însetat,
așa se va întâmpla cu mulțimea neamurilor
care luptă împotriva muntelui Sion.“
9Rămâneți încremeniți și uimiți!
Orbiți și fiți fără vedere!
Îmbătați‑vă, dar nu de vin!
Clătinați‑vă, dar nu de băutură tare!
10Ci pentru că Domnul a turnat peste voi un duh de somn adânc.
Profeților! El v‑a închis ochii!
Văzătorilor! El v‑a acoperit capetele!
11Astfel, întreaga viziune nu este pentru voi decât cuvintele unui sul sigilat. Dacă îi va fi dat unuia care știe să citească, zicându‑i‑se: „Citește, te rog, sulul acesta!“ El va răspunde: „Nu pot, este sigilat!“ 12Și dacă îi va fi dat unuia care nu știe să citească, zicându‑i‑se: „Citește, te rog, sulul acesta!“ El va răspunde: „Nu știu să citesc!“
13Stăpânul a zis:
„Poporul acesta se apropie de Mine numai cu gura
și Mă cinstește doar cu buzele,
dar inima lui este departe de Mine!
Teama pe care o are față de Mine
este doar o poruncă omenească, învățată pe de rost.
14De aceea, iată, voi uimi încă o dată acest popor,
făcând lucruri minunate.
Înțelepciunea celor înțelepți ai lui va pieri
și priceperea celor pricepuți va sta ascunsă.“
15Vai de cei ce sapă adânc
pentru a‑și ascunde planurile înaintea Domnului,
ale căror fapte sunt în întuneric
și care zic: „Cine ne vede?“
sau „Cine știe ce facem?“!
16Pervertiți ce sunteți!
Oare olarul poate fi considerat lut?
Va zice oare lucrarea despre cel ce a făcut‑o:
„Nu m‑a făcut el!“?
Sau va zice lucrul întocmit celui ce l‑a întocmit:
„Nu are pricepere!“?
17Oare nu mai este foarte puțin
și Libanul se va preface într‑o livadă,
iar livada va fi considerată drept pădure?
18În ziua aceea, cel surd va auzi cuvintele sulului
și, din negura și întunericul în care se află,
ochii celui orb vor vedea.
19Cei smeriți se vor bucura din nou în Domnul,
iar cei mai nevoiași se vor veseli în Sfântul lui Israel.
20Și aceasta pentru că cel groaznic va dispărea,
iar batjocoritorul nu va mai fi.
Toți cei ce pândesc să facă răul vor fi nimiciți –
21cei ce, printr‑un cuvânt, îl fac pe om să păcătuiască,
care întind o cursă celui ce decide la poarta cetății
și care‑l abat, prin deșertăciune, pe cel drept.
22De aceea așa vorbește Domnul, Care l‑a răscumpărat pe Avraam, cu privire la Casa lui Iacov:
„Iacov nu va mai fi rușinat,
nu‑i va mai păli fața.
23Când își vor vedea copiii în mijlocul lor,
lucrarea mâinilor Mele,
Îmi vor sfinți Numele,
Îl vor sfinți pe Sfântul lui Iacov
și se vor teme de Dumnezeul lui Israel.
24Cei rătăciți în duh vor dobândi pricepere,
iar cei ce cârteau vor primi învățătură.
