Elías huye a Horeb
1Acab contó a Jezabel todo lo que Elías había hecho y cómo había matado a todos los profetas a filo de espada. 2Entonces Jezabel envió un mensajero a Elías para decirle: «¡Que los dioses me castiguen sin piedad si mañana a esta hora no te he quitado la vida como tú se la quitaste a ellos!».
3Elías se asustó19:3 se asustó. Alt. vio. y huyó para ponerse a salvo. Cuando llegó a Berseba de Judá, dejó allí a su criado 4y caminó todo un día por el desierto. Llegó adonde había un arbusto de retama y se sentó a su sombra con ganas de morirse. «¡Estoy harto, Señor! —protestó—. Quítame la vida, pues no soy mejor que mis antepasados». 5Luego se acostó debajo del arbusto y se quedó dormido.
De repente, un ángel lo tocó y le dijo: «Levántate y come». 6Elías miró a su alrededor y vio a su cabecera un panecillo cocido sobre brasas y un jarro de agua. Comió, bebió y volvió a acostarse.
7El ángel del Señor regresó y, tocándolo, le dijo: «Levántate y come, porque te espera un largo viaje». 8Elías se levantó, comió y bebió. Una vez fortalecido por aquella comida, viajó cuarenta días y cuarenta noches hasta que llegó a Horeb, el monte de Dios. 9Allí pasó la noche en una cueva.
El Señor se aparece a Elías
Más tarde, la palabra del Señor vino a él.
—¿Qué haces aquí, Elías? —le preguntó.
10Él respondió:
—Me consume mi amor19:10 amor. Alt. celo; también en v. 14. por ti, Señor Dios de los Ejércitos. Los israelitas han rechazado tu pacto, han derribado tus altares y a tus profetas los han matado a filo de espada. Yo soy el único que ha quedado con vida, ¡y ahora quieren matarme a mí también!
11El Señor le ordenó:
—Sal y preséntate ante mí en la montaña, porque estoy a punto de pasar por allí.
Mientras estaba allí, el Señor pasó y vino un viento recio, tan violento que partió las montañas y destrozó las rocas, pero el Señor no estaba en el viento. Después del viento hubo un terremoto, pero el Señor tampoco estaba en el terremoto. 12Tras el terremoto vino un fuego, pero el Señor tampoco estaba en el fuego. Y después del fuego vino un suave murmullo. 13Cuando Elías lo oyó, se cubrió el rostro con el manto y, saliendo, se puso a la entrada de la cueva.
Entonces oyó una voz que le dijo:
—¿Qué haces aquí, Elías?
14Él respondió:
—Me consume mi amor por ti, Señor Dios de los Ejércitos. Los israelitas han rechazado tu pacto, han derribado tus altares y a tus profetas los han matado a filo de espada. Yo soy el único que ha quedado con vida, ¡y ahora quieren matarme a mí también!
15El Señor le dijo:
—Regresa por el mismo camino y ve al desierto de Damasco. Cuando llegues allá, unge a Jazael como rey de Aram 16y a Jehú, hijo de Nimsi, como rey de Israel; unge también a Eliseo, hijo de Safat, de Abel Mejolá, para que te suceda como profeta. 17Jehú dará muerte a cualquiera que escape de la espada de Jazael y Eliseo dará muerte a cualquiera que escape de la espada de Jehú. 18Sin embargo, yo preservaré a siete mil israelitas que no se han arrodillado ante Baal ni lo han besado.
El llamamiento de Eliseo
19Elías salió de allí y encontró a Eliseo, hijo de Safat, que estaba arando. Había doce yuntas de bueyes en fila y él mismo conducía la última. Elías pasó junto a Eliseo y arrojó su manto sobre él. 20Entonces Eliseo dejó sus bueyes y corrió tras Elías.
—Permítame despedirme de mi padre y de mi madre con un beso —dijo él—, y luego lo seguiré.
—Anda, ve —respondió Elías—. Yo no te lo voy a impedir.19:20 Yo no te lo voy a impedir. Alt. Pero recuerda lo que he hecho por ti.
21Eliseo lo dejó y regresó. Tomó su yunta de bueyes y los sacrificó. Quemó la madera de la yunta, asó la carne, se la dio al pueblo y ellos comieron. Luego partió para seguir a Elías y se puso a su servicio.
Profetul Ilie este îmbărbătat să‑și continue lucrarea
1Ahab i‑a istorisit Izabelei tot ceea ce făcuse Ilie și cum îi omorâse pe toți profeții cu sabia. 2Izabela a trimis un mesager la Ilie ca să‑i spună: „Dumnezeii să se poarte cu mine cu toată asprimea2 Formulă tipică de jurământ (lit.: Așa să‑mi facă dumnezeii și chiar mai mult). dacă mâine la această oră nu voi face cu viața ta ce ai făcut tu cu viața fiecăruia dintre ei!“
3Când a auzit acest lucru, Ilie s‑a ridicat și a fugit ca să‑și scape viața. A ajuns la Beer-Șeba, care aparține de Iuda și și‑a lăsat slujitorul acolo, 4iar el s‑a dus cale de o zi în pustie. A ajuns la un verigel, s‑a așezat sub el și s‑a rugat să moară, zicând: „Destul, Doamne! Ia‑mi viața acum, căci nu sunt mai bun decât părinții mei.“ 5Apoi, s‑a întins sub verigel și a adormit.
Dar iată că un înger l‑a trezit și i‑a zis: „Ridică‑te și mănâncă!“ 6Uitându‑se, a văzut la capul său o turtă coaptă pe niște pietre încălzite și un urcior cu apă. După ce a mâncat și a băut, s‑a culcat din nou.
7Îngerul Domnului a venit a doua oară, l‑a trezit și i‑a zis: „Ridică‑te și mănâncă, întrucât călătoria pe care o ai de făcut este prea lungă pentru tine!“ 8El s‑a ridicat, a mâncat și a băut. Apoi, cu puterea pe care i‑a dat‑o această mâncare, a mers timp de patruzeci de zile și patruzeci de nopți până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. 9Acolo, a intrat într‑o peșteră și a înnoptat în ea.
Domnul i Se arată lui Ilie
Și iată că Cuvântul Domnului a venit la el și i‑a zis:
– Ce faci tu aici, Ilie?
10El a răspuns:
– Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oștirilor, fiindcă fiii lui Israel au încălcat legământul Tău, Ți‑au dărâmat altarele și Ți‑au omorât profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să‑mi ia viața.
11El i‑a spus:
– Ieși și stai pe munte înaintea Domnului! Iată că Domnul va trece pe acolo.
Înaintea Domnului a venit un vânt mare și puternic, care despica munții și sfărâma stâncile, dar Domnul nu era în acest vânt. După acest vânt, a fost un cutremur de pământ, dar Domnul nu era în acest cutremur. 12După acest cutremur, a venit un foc, dar Domnul nu era în acest foc. Dar după acest foc, s‑a auzit o voce blândă, suavă. 13Când a auzit‑o, Ilie și‑a acoperit fața cu mantaua, a ieșit și a stat la intrarea peșterii.
Și iată că o voce i‑a vorbit și a zis:
– Ce faci tu aici, Ilie?
14El a răspuns:
– Am fost plin de râvnă pentru Domnul, Dumnezeul Oștirilor, fiindcă fiii lui Israel au încălcat legământul Tău, Ți‑au dărâmat altarele și Ți‑au omorât profeții cu sabia. Numai eu singur am mai rămas, iar ei încearcă să‑mi ia viața.
15Domnul i‑a zis:
– Întoarce‑te pe drumul pe care ai venit și du‑te până la pustia Damascului. Când vei ajunge acolo, să‑l ungi pe Hazael ca rege peste Aram. 16Să‑l ungi și pe Iehu, fiul lui Nimși, ca rege peste Israel, iar pe Elisei16 Elisei (ebr.: Elișa’) înseamnă Dumnezeu mântuie [peste tot în capitol]., fiul lui Șafat din Abel-Mehola, să‑l ungi ca profet în locul tău. 17Și se va întâmpla că cel care va scăpa de sabia lui Hazael va fi omorât de Iehu, iar cel care va scăpa de sabia lui Iehu va fi omorât de Elisei. 18Dar Mi‑am păstrat în Israel șapte mii – toți genunchii care nu s‑au plecat înaintea lui Baal18 Vezi nota de la 16:31. și orice gură care nu i‑a dat sărutare.
Chemarea lui Elisei
19Ilie a plecat de acolo și l‑a găsit pe Elisei, fiul lui Șafat, arând cu douăsprezece perechi de boi. El însuși o mâna pe cea de‑a douăsprezecea. Ilie a trecut pe lângă el și și‑a aruncat mantaua peste acesta.
20Elisei a lăsat boii, a alergat după Ilie și i‑a zis:
– Dă‑mi voie să‑mi iau rămas bun de la tatăl meu și de la mama mea, apoi te voi urma!
Ilie i‑a zis:
– Du‑te și întoarce‑te, dar gândește‑te la ce ți‑am făcut!
21Elisei a plecat de lângă el, a luat o pereche de boi și i‑a înjunghiat. Dând foc uneltelor de arat, a fiert carnea boilor și le‑a dat‑o oamenilor s‑o mănânce. După aceea s‑a ridicat, l‑a urmat pe Ilie și i‑a slujit.
