A Queixa de Jeremias
1Tu és justo, Senhor,
quando apresento uma causa diante de ti.
Contudo, eu gostaria de discutir contigo sobre a tua justiça.
Por que o caminho dos ímpios prospera?
Por que todos os traidores vivem sem problemas?
2Tu os plantaste, e eles criaram raízes;
crescem e dão fruto.
Tu estás sempre perto dos seus lábios,
mas longe dos seus corações.
3Tu, porém, me conheces, Senhor;
tu me vês e provas a minha atitude para contigo.
Arranca os ímpios como a ovelhas destinadas ao matadouro!
Reserva-os para o dia da matança!
4Até quando a terra ficará de luto12.4 Ou a terra pranteará
e a relva de todo o campo estará seca?
Perecem os animais e as aves por causa da maldade
dos que habitam nesta terra,
pois eles disseram:
“Ele não verá o fim que nos espera”.
A Resposta de Deus
5“Se você correu com homens
e eles o cansaram,
como poderá competir com cavalos?
Se você tropeça12.5 Ou você se sente seguro em terreno seguro,12.5 Ou Se você põe a confiança numa terra segura,
o que fará nos matagais junto ao Jordão?12.5 Ou fará quando o Jordão inundar?
6Até mesmo os seus irmãos
e a sua própria família traíram você
e o perseguem aos gritos.
Não confie neles,
mesmo quando dizem coisas boas.
7“Abandonei a minha família,
deixei a minha propriedade
e entreguei aquela a quem amo
nas mãos dos seus inimigos.
8O povo de minha propriedade tornou-se para mim
como um leão na floresta.
Ele ruge contra mim,
por isso eu o detesto.
9O povo de minha propriedade tornou-se para mim
como uma toca de hiena,
sobre a qual pairam as aves de rapina.
Reúnam todos os animais selvagens;
tragam-nos para o banquete.
10A minha vinha foi destruída por muitos pastores,
que pisotearam a minha propriedade.
Eles tornaram a minha preciosa propriedade
num deserto devastado.
11Fizeram dela uma terra devastada;
e devastada ela pranteia diante de mim.
A terra toda foi devastada,
mas não há quem se importe com isso.
12Destruidores vieram sobre todas as planícies do deserto,
pois a espada do Senhor devora esta terra
de uma extremidade à outra; ninguém está seguro.
13Semearam trigo, mas colheram espinhos;
cansaram-se de trabalhar para nada produzir.
Estão desapontados com a colheita
por causa do fogo da ira do Senhor.”
14Assim diz o Senhor a respeito de todos os meus vizinhos, as nações ímpias que se apoderam da herança que dei a Israel, o meu povo: “Eu os arrancarei da sua terra, e arrancarei Judá do meio deles. 15Mas, depois de arrancá-los, terei compaixão de novo e os farei voltar, cada um à sua propriedade e à sua terra. 16E, se aprenderem a comportar-se como o meu povo, e jurarem pelo nome do Senhor, dizendo: ‘Juro pelo nome do Senhor’—como antes ensinaram o meu povo a jurar por Baal—, então eles serão estabelecidos no meio do meu povo. 17Mas, se não me ouvirem, eu arrancarei completamente aquela nação e a destruirei”, declara o Senhor.
Plângerea lui Ieremia
1Tu ești întotdeauna drept, Doamne,
când mă cert cu Tine.
Îți voi vorbi totuși cu privire la judecățile Tale.
De ce prosperă calea celor răi?
De ce toți trădătorii au parte de bine?
2Tu i‑ai plantat, iar ei au prins rădăcină.
Cresc și aduc rod.
Tu ești întotdeauna pe buzele lor,
dar departe de inimile2 Lit.: rinichii. lor.
3Totuși, Tu, Doamne, mă cunoști;
Tu mă vezi și îmi cercetezi inima cu privire la Tine.
Înhață‑i ca pe niște oi care trebuie înjunghiate!
Pune‑i deoparte3 Vezi nota de la 6:4. pentru ziua măcelului!
4Până când se va usca țara
și se va veșteji iarba de pe orice câmpie?
Din cauza răutății celor ce locuiesc în ea,
animalele și păsările sunt spulberate.
Căci ei zic:
„El4 Cel mai probabil este vorba despre Dumnezeu. nu ne va vedea sfârșitul!“
Răspunsul Domnului
5„Dacă ai alergat cu pedestrașii
iar ei te‑au obosit,
cum vei putea să te iei la întrecere cu niște cai?
Într‑o țară liniștită te crezi în siguranță,
dar ce5 Sau: Dacă și într‑o țară liniștită te împiedici, / ce. vei face la desișul Iordanului?
6Chiar și frații tăi,
propria ta familie, te trădează;
ei înșiși strigă în gura mare după tine.
Nu te încrede în ei
chiar dacă te vorbesc de bine.
7Mi‑am părăsit Casa,
Mi‑am abandonat moștenirea,
am dat‑o pe iubita sufletului Meu
în mâna dușmanilor ei.
8Moștenirea Mea a ajuns pentru Mine
ca un leu în pădure:
și‑a ridicat glasul împotriva Mea,
de aceea o urăsc.
9N‑a ajuns oare moștenirea Mea pentru Mine
o pasăre de pradă pestriță,
înconjurată de păsări de pradă?
Duceți‑vă și strângeți toate vietățile câmpului!
Aduceți‑le ca s‑o devoreze!
10Mulți păstori Mi‑au distrus via
și Mi‑au călcat ogorul în picioare.
Mi‑au prefăcut ogorul Meu cel plăcut
într‑un deșert pustiit.
11L‑au transformat într‑un pustiu.
Pustiit, el bocește înaintea Mea.
Toată țara a fost devastată,
dar nu este nimeni care să pună la inimă.
12Distrugătorii au sosit
pe toate înălțimile pleșuve din pustie,
căci sabia Domnului devorează țara
de la un capăt la celălalt
și nimeni nu va avea pace.
13Au semănat grâu, dar au cules spini;
s‑au ostenit, dar nu au obținut nimic.
Să vă fie rușine de recoltele voastre
în urma mâniei aprige a Domnului!“
14Așa vorbește Domnul: „Cât despre toți vecinii Mei cei răi, care se ating de moștenirea pe care am dat‑o poporului Meu, Israel, îi voi smulge din țara lor și voi smulge Casa lui Iuda din mijlocul lor. 15Dar, după ce‑i voi smulge, voi avea iarăși milă de ei și‑i voi aduce pe fiecare la moștenirea lui și în țara lui. 16Dacă vor învăța bine căile poporului Meu și vor jura pe Numele Meu, zicând: «Viu este Domnul!», așa cum Mi‑au învățat și ei poporul să jure pe Baal, atunci vor fi repuși în drepturi în mijlocul poporului Meu. 17Dar, dacă vreun neam nu va asculta, îl voi smulge cu desăvârșire și îl voi distruge, zice Domnul.“
