Deus e os Ídolos
1Ouçam o que o Senhor diz a vocês, ó comunidade de Israel! 2Assim diz o Senhor:
“Não aprendam as práticas das nações
nem se assustem com os sinais no céu,
embora as nações se assustem com eles.
3Os costumes religiosos das nações são inúteis:
corta-se uma árvore da floresta,
um artesão a modela com seu formão;
4enfeitam-na com prata e ouro,
prendendo tudo com martelo e pregos
para que não balance.
5Como um espantalho numa plantação de pepinos,
os ídolos são incapazes de falar
e têm que ser transportados
porque não conseguem andar.
Não tenham medo deles,
pois não podem fazer nem mal nem bem”.
6Não há absolutamente ninguém
comparável a ti, ó Senhor;
tu és grande, e grande é o poder do teu nome.
7Quem não te temerá, ó rei das nações?
Esse temor te é devido.
Entre todos os sábios das nações
e entre todos os seus reinos
não há absolutamente ninguém comparável a ti.
8São todos insensatos e tolos;
querem ser ensinados por ídolos inúteis.
Os deuses deles não passam de madeira.
9Prata batida é trazida de Társis,
e ouro, de Ufaz.
A obra do artesão e do ourives é vestida de azul e de púrpura;
tudo não passa de obra de hábeis artesãos.
10Mas o Senhor é o Deus verdadeiro;
ele é o Deus vivo; o rei eterno.
Quando ele se ira, a terra treme;
as nações não podem suportar o seu furor.
11“Digam-lhes isto: Estes deuses, que não fizeram nem os céus nem a terra, desaparecerão da terra e de debaixo dos céus”.10.11 Este versículo está em aramaico no texto original.
12Mas foi Deus quem fez a terra com o seu poder,
firmou o mundo com a sua sabedoria
e estendeu os céus com o seu entendimento.
13Ao som do seu trovão, as águas no céu rugem,
e formam-se nuvens desde os confins da terra.
Ele faz os relâmpagos para a chuva
e dos seus depósitos faz sair o vento.
14Esses homens todos são estúpidos e ignorantes;
cada ourives é envergonhado pela imagem que esculpiu.
Suas imagens esculpidas são uma fraude,
elas não têm fôlego de vida.
15São inúteis, são objetos de zombaria.
Quando vier o julgamento delas, perecerão.
16Aquele que é a porção de Jacó
nem se compara a essas imagens,
pois ele é quem forma todas as coisas,
e Israel é a tribo de sua propriedade,
Senhor dos Exércitos é o seu nome.
A Destruição Vindoura
17Ajunte os seus pertences para deixar a terra,
você que vive sitiada.
18Porque assim diz o Senhor:
“Desta vez lançarei fora os que vivem nesta terra.
Trarei aflição sobre eles,
e serão capturados”.
19Ai de mim! Estou ferido!
O meu ferimento é incurável!
Apesar disso eu dizia:
Esta é a minha enfermidade e tenho que suportá-la.
20A minha tenda foi destruída;
todas as cordas da minha tenda estão arrebentadas.
Os meus filhos me deixaram e já não existem;
não restou ninguém para armar a minha tenda
e montar o meu abrigo.
21Os líderes do povo são insensatos
e não consultam o Senhor;
por isso não prosperam
e todo o seu rebanho está disperso.
22Escutem! Estão chegando notícias:
uma grande agitação vem do norte!
As cidades de Judá serão arrasadas
e transformadas em morada de chacais.
A Oração de Jeremias
23Eu sei, Senhor, que não está nas mãos do homem o seu futuro;
não compete ao homem dirigir os seus passos.
24Corrige-me, Senhor, mas somente com justiça,
não com ira, para que não me reduzas a nada.
25Derrama a tua ira sobre as nações que não te conhecem,
sobre os povos que não invocam o teu nome;
pois eles devoraram Jacó,
devoraram-no completamente
e destruíram a sua terra.
Denunțarea idolatriei
1Ascultați cuvântul pe care vi‑l spune Domnul, Casă a lui Israel: 2„Așa vorbește Domnul:
«Nu învățați calea celorlalte neamuri
și nu vă înspăimântați de semnele cerurilor,
chiar dacă neamurile se înspăimântă de ele.
3Căci obiceiurile popoarelor sunt deșertăciune.
El taie un copac din pădure
și mâna meșterului îl lucrează cu dalta.
4Îl împodobește cu argint și aur
și îl fixează cu ciocane și cuie
ca astfel să nu se clatine.
5Asemenea unor sperietori într‑un ogor de castraveți,
idolii lor nu pot vorbi.
Ei sunt purtați de alții,
căci nu pot merge.
Nu vă temeți de ei,
căci nu vă pot face niciun rău
și nu sunt în stare să vă facă niciun bine.»“
6Niciunul nu este ca Tine, Doamne!
Tu ești mare
și Numele Tău este măreț în putere.
7Cine să nu se teamă de Tine,
Împărate al neamurilor?
Ție Ți se cuvine teama!
Căci printre toți înțelepții neamurilor
și în toate regatele lor
nu este nimeni ca Tine.
8Dar ei sunt nebuni și proști;
învățătura deșertăciunilor este doar o bucată de lemn.
9Argintul bătut este adus din Tarșiș
și aurul din Ufaz;
Ceea ce meșterul și rafinorul au făcut
este îmbrăcat apoi în albastru și purpuriu;
toate sunt lucrate de meșteri pricepuți.
10Domnul însă este adevăratul Dumnezeu.
El este Dumnezeul cel Viu și Împăratul cel Veșnic.
Când El Se mânie, pământul se cutremură
și neamurile nu pot suporta indignarea Lui.
11„De aceea, așa să le vorbiți: «Acești dumnezei, care nu au făcut cerurile și pământul, vor pieri de pe pământ și de sub ceruri.»“11 Versetul acesta este scris în aramaică.
12El a făcut pământul prin puterea Lui,
a întemeiat lumea prin înțelepciunea Lui
și a întins cerurile prin priceperea Lui.
13La glasul Lui urlă apele din ceruri.
El înalță norii de la marginile pământului,
trimite fulgerele și ploaia
și scoate vântul din cămările Lui.
14Toți oamenii sunt proști și fără cunoștință;
fiecare aurar este făcut de rușine de chipul cioplit.
Căci chipurile lui turnate sunt doar o minciună
și n‑au nicio suflare în ele.
15Ei sunt o deșertăciune, o lucrare de batjocură.
La vremea pedepsei lor, vor pieri.
16Dar Partea lui Iacov nu este ca aceștia,
căci El este Cel Ce a întocmit totul,
iar Israel este seminția moștenirii Lui16 Sau: căci El este creatorul a toate, / și al lui Israel, seminția moștenirii Lui. –
Domnul Oștirilor este Numele Lui.
Iminența exilului
17Adună‑ți lucrurile din țară,
tu care ești sub asediu,
18căci așa vorbește Domnul:
„Iată, de data aceasta îi voi arunca departe
pe cei ce locuiesc în țară;
voi aduce suferință peste ei
ca să poată fi prinși.“
19Vai de mine! Sunt zdrobit!
Rana mea este fără vindecare!
Dar îmi zic: „Aceasta îmi este boala
și trebuie s‑o îndur.“
20Cortul meu este distrus;
toate funiile îmi sunt rupte.
Fiii mei s‑au depărtat de la mine și nu mai sunt;
nu a mai rămas nimeni să‑mi întindă iarăși cortul
și să‑mi ridice draperiile.
21Păstorii s‑au prostit
și nu L‑au căutat pe Domnul.
De aceea n‑au prosperat
și li s‑au risipit toate turmele.
22Iată, se aude o veste:
un mare cutremur se apropie din țara de nord,
ca să prefacă cetățile lui Iuda într‑un pustiu,
într‑o vizuină de șacali.
Rugăciunea lui Ieremia
23Știu, Doamne, că nu depinde de om calea lui,
nici nu depinde de om
când umblă să‑și îndrepte pașii.
24Disciplinează‑mă, Doamne,
dar numai cu măsură;
nu în mânia Ta,
ca nu cumva să mă reduci la nimic.
25Varsă‑Ți furia asupra neamurilor
care nu Te cunosc
și asupra clanurilor care nu cheamă Numele Tău.
Căci ele l‑au devorat pe Iacov;
l‑au devorat, l‑au mistuit
și i‑au pustiit locuința.
