1“Você consegue pescar com anzol o Leviatã41.1 Ou monstro marinho
ou prender sua língua com uma corda?
2Consegue fazer passar um cordão pelo seu nariz
ou atravessar seu queixo com um gancho?
3Você imagina que ele vai implorar misericórdia
e dizer palavras amáveis?
4Acha que ele vai fazer acordo com você,
para que o tenha como escravo pelo resto da vida?
5Acaso você consegue fazer dele um bichinho de estimação,
como se fosse um passarinho, ou pôr-lhe uma coleira
para dá-lo às suas filhas?
6Poderão os negociantes vendê-lo?
Ou reparti-lo entre os comerciantes?
7Você consegue encher de arpões o seu couro
e de lanças de pesca a sua cabeça?
8Se puser a mão nele, a luta ficará em sua memória,
e nunca mais você tornará a fazê-lo.
9Esperar vencê-lo é ilusão;
apenas vê-lo já é assustador.
10Ninguém é suficientemente corajoso para despertá-lo.
Quem então será capaz de resistir a mim?
11Quem primeiro me deu alguma coisa, que eu lhe deva pagar?
Tudo o que há debaixo dos céus me pertence.
12“Não deixarei de falar de seus membros,
de sua força e de seu porte gracioso.
13Quem consegue arrancar sua capa externa?
Quem se aproximaria dele com uma rédea?
14Quem ousa abrir as portas de sua boca,
cercada com seus dentes temíveis?
15Suas costas possuem41.15 Ou Seu orgulho são suas costas
fileiras de escudos firmemente unidos;
16cada um está tão junto do outro
que nem o ar passa entre eles;
17estão tão interligados
que é impossível separá-los.
18Seu forte sopro atira lampejos de luz;
seus olhos são como os raios da alvorada.
19Tições saem da sua boca;
fagulhas de fogo estalam.
20Das suas narinas sai fumaça como de panela fervente
sobre fogueira de juncos.
21Seu sopro acende o carvão,
e da sua boca saltam chamas.
22Tanta força reside em seu pescoço
que o terror vai adiante dele.
23As dobras da sua carne são fortemente unidas;
são tão firmes que não se movem.
24Seu peito é duro como pedra,
rijo como a pedra inferior do moinho.
25Quando ele se ergue, os poderosos se apavoram;
fogem com medo dos seus golpes.
26A espada que o atinge nada lhe faz,
nem a lança nem a flecha nem o dardo.
27Ferro ele trata como palha,
e bronze como madeira podre.
28As flechas não o afugentam,
as pedras das fundas são como cisco para ele.
29O bastão lhe parece fiapo de palha;
o brandir da grande lança o faz rir.
30Seu ventre é como caco denteado
e deixa rastro na lama como o trilho de debulhar.
31Ele faz as profundezas se agitarem como caldeirão fervente
e revolve o mar como pote de unguento.
32Deixa atrás de si um rastro cintilante,
como se fossem os cabelos brancos do abismo.
33Nada na terra se equipara a ele:
criatura destemida!
34Com desdém olha todos os altivos;
reina soberano sobre todos os orgulhosos”.
1Poți tu prinde Leviatanul1 Sensul termenului ebraic este nesigur. Din câte se pare, termenul este folosit în VT atât cu referire la mitologia canaanită, desemnând un monstru mitic marin (Iov 3:8; Ps. 74:14; Is. 27:1), cât și în sens literal (în versetul de față; Ps. 104:26), făcând referire la o specie de animal marin, impresionantă și de temut, de al cărei corespondent modern nu putem fi siguri. cu undița
sau îi poți lega limba cu o funie?
2Poți să‑i treci o funie prin nări
sau să‑i străpungi cu un cârlig falca?
3Îți va face el multe cereri,
îți va vorbi el cu glas dulce?
4Va încheia el un legământ cu tine,
ca să‑l iei ca rob pe vecie?
5Te vei juca tu cu el precum cu o pasăre
sau îi vei pune lesă ca să‑l ai pentru fiicele tale?
6Fac comercianții negoț cu el?
Este împărțit el între negustori?
7Îi vei acoperi pielea cu harpoane
sau capul cu căngi?
8Pune mâna pe el,
adu‑ți aminte de lupta aceasta și să n‑o mai repeți!
9Iată că speranța ta9 Lit.: lui, cu referire, se pare, la cel care încearcă să‑l prindă. Vezi și versul următor. s‑a dovedit înșelătoare.
La vederea înfățișării lui, nu ești azvârlit deja?
10Nimeni nu are curajul să‑l întărâte.
Deci, cine este acela care poate sta înaintea Mea?
11Cine Mi‑a dat vreodată ceva,
ca Eu să trebuiască să‑i dau înapoi?
Tot ce este de sub ceruri Îmi aparține.
12Nu voi înceta să vorbesc despre mădularele lui,
despre puterea lui cea mare sau despre minunata lui întocmire.
13Cine‑i poate scoate haina?
Cine poate pătrunde între fălcile lui13 Sau: dincolo de armura lui.?
14Cine ar îndrăzni să deschidă poarta gurii sale?
Dinții ce o înconjoară sunt de groază.
15Spatele lui este făcut din șiruri de scuturi15 Sau: Mândria lui sunt șirurile de scuturi.,
legate strâns împreună;
16fiecare este așa apropiat de celălalt,
încât nici aerul nu poate trece printre ele.
17Sunt unite unele cu altele,
se țin împreună și nu pot fi despărțite.
18Strănuturile lui fac să strălucească lumina,
ochii lui sunt ca pleoapele zorilor.
19Din gura lui ies torțe aprinse;
el scapără scântei de foc.
20Din nările lui iese fum,
ca dintr‑un vas care scoate aburi și ca o papură care fumegă.
21Suflarea lui aprinde cărbunii
și din gura lui iese o flacără.
22În grumaz îi stă puterea,
și înaintea lui merge groaza.
23Straturile cărnii sale se țin împreună,
sunt ca turnate pe el, de neclintit.
24Inima îi este tare ca piatra,
tare ca piatra de moară de dedesubt.
25Când se ridică el, cei puternici tremură;
groaza lui îi pune pe fugă.
26Deși sabia îl atinge, nu îi face nimic,
la fel nici sulița, săgeata sau lancea.
27Pentru el, fierul este ca paiul
și bronzul ca lemnul putred.
28Săgeata nu‑l pune pe fugă,
pietrele aruncate cu praștia sunt ca pleava,
29buzduganul este pentru el ca un pai;
râde la șuieratul suliței.
30Dedesubtul lui arată ca un strat de cioburi de lut ascuțite;
lasă în noroi o urmă ca o grapă trasă.
31Face adâncul să fiarbă ca un cazan;
agită marea ca pe un vas de ulei.
32Lasă o urmă luminoasă după el,
de parcă adâncul ar avea plete albe.
33Nu este nimic pe pământ asemenea lui;
este făcut să nu aibă spaimă.
34Se uită de sus la tot ce este înălțat;
este împărat peste toți fiii mândriei.“
