Ezequiel, a Sentinela
1Esta palavra do Senhor veio a mim: 2“Filho do homem, fale com os seus compatriotas e diga-lhes: Quando eu trouxer a espada contra uma terra e o povo dessa terra escolher um homem para ser sentinela, 3e ele vir a espada vindo contra a terra e tocar a trombeta para advertir o povo, 4então, se alguém ouvir a trombeta mas não der atenção à advertência e a espada vier e tirar a sua vida, este será responsável por sua própria morte. 5Uma vez que ele ouviu o som da trombeta mas não deu atenção à advertência, será responsável por sua morte. Se ele desse atenção à advertência, se livraria. 6Mas, se a sentinela vir chegar a espada e não tocar a trombeta para advertir o povo e a espada vier e tirar a vida de um deles, aquele homem morrerá por causa de sua iniquidade, mas considerarei a sentinela responsável pela morte daquele homem.
7“Filho do homem, eu fiz de você uma sentinela para a nação de Israel; por isso, ouça a minha palavra e advirta-os em meu nome. 8Quando eu disser ao ímpio que é certo que ele morrerá e você não falar para dissuadi-lo de seus caminhos, aquele ímpio morrerá por33.8 Ou em; também no versículo 9. sua iniquidade, mas eu considerarei você responsável pela morte dele. 9Entretanto, se você de fato advertir o ímpio para que se desvie dos seus caminhos e ele não se desviar, ele morrerá por sua iniquidade, e você estará livre da sua responsabilidade.
10“Filho do homem, diga à nação de Israel: É isto que vocês estão dizendo: ‘Nossas ofensas e pecados são um peso sobre nós, e estamos desfalecendo por causa deles33.10 Ou desfalecendo neles. Como então poderemos viver?’ 11Diga-lhes: Juro pela minha vida, palavra do Soberano, o Senhor, que não tenho prazer na morte dos ímpios, antes tenho prazer em que eles se desviem dos seus caminhos e vivam. Voltem! Voltem-se dos seus maus caminhos! Por que o seu povo haveria de morrer, ó nação de Israel?
12“Por isso, filho do homem, diga aos seus compatriotas: A retidão do justo não o livrará se ele se voltar para a desobediência, e a maldade do ímpio não o fará cair se ele se desviar dela. E, se pecar, o justo não viverá por causa de sua justiça. 13Se eu garantir ao justo que ele irá viver, mas ele, confiando em sua justiça, fizer o mal, de suas ações justas nada será lembrado; ele morrerá por causa do mal que fez. 14E, se você disser ao ímpio: Certamente você morrerá, mas ele se desviar do seu pecado e fizer o que é justo e certo; 15se ele devolver o que apanhou como penhor de um empréstimo, se devolver o que roubou, se agir segundo os decretos que dão vida e não fizer mal algum, é certo que viverá; não morrerá. 16Nenhum dos pecados que cometeu será lembrado contra ele. Ele fez o que é justo e certo; certamente viverá.
17“Contudo, os seus compatriotas dizem: ‘O caminho do Senhor não é justo’. Mas é o caminho deles que não é justo. 18Se um justo se afastar de sua justiça e fizer o mal, morrerá. 19E, se um ímpio se desviar de sua maldade e fizer o que é justo e certo, viverá por assim proceder. 20No entanto, ó nação de Israel, você diz: ‘O caminho do Senhor não é justo’. Mas eu julgarei cada um de acordo com os seus próprios caminhos”.
A Razão da Queda de Jerusalém
21No quinto dia do décimo mês do décimo segundo ano do nosso exílio, um homem que havia escapado de Jerusalém veio a mim e disse: “A cidade caiu!” 22Ora, na tarde do dia anterior, a mão do Senhor estivera sobre mim, e ele abriu a minha boca antes de chegar aquele homem. Assim foi aberta a minha boca, e eu não me calei mais.
23Então me veio esta palavra do Senhor: 24“Filho do homem, o povo que vive naquelas ruínas em Israel está dizendo: ‘Abraão era apenas um único homem e, contudo, possuiu a terra. Mas nós somos muitos; com certeza receberemos a terra como propriedade’. 25Então diga a eles: Assim diz o Soberano, o Senhor: Uma vez que vocês comem carne com sangue, voltam-se para os seus ídolos e derramam sangue, como deveriam possuir a terra? 26Vocês confiam na espada, fazem coisas repugnantes, e cada um de vocês contamina a mulher do seu próximo. Deveriam possuir a terra?
27“Diga isto a eles: Assim diz o Soberano, o Senhor: Juro pela minha vida: Os que restam nas ruínas cairão à espada, os que estão no campo entregarei aos animais selvagens para ser devorados, e os que se abrigam em fortalezas e em cavernas morrerão de peste. 28Tornarei a terra um deserto abandonado. Darei fim ao poder de que se orgulha, e tão arrasados estarão os montes de Israel que ninguém desejará passar por lá. 29Eles saberão que eu sou o Senhor, quando eu tiver tornado a terra um deserto abandonado por causa de todas as práticas repugnantes que eles cometeram.
30“Quanto a você, filho do homem, seus compatriotas estão conversando sobre você junto aos muros e às portas das casas, dizendo uns aos outros: ‘Venham ouvir a mensagem que veio da parte do Senhor’. 31O meu povo vem a você, como costuma fazer, e se assenta para ouvir as suas palavras, mas não as põe em prática. Com a boca eles expressam devoção, mas o coração deles está ávido de ganhos injustos. 32De fato, para eles você não é nada mais que um cantor que entoa cânticos de amor com uma bela voz e que sabe tocar um instrumento, pois eles ouvem as suas palavras, mas não as põem em prática.
33“Quando tudo isso acontecer—e certamente acontecerá—, eles saberão que um profeta esteve no meio deles”.
Ezechiel, străjer peste Casa lui Israel
1Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 2„Fiul omului, vorbește fiilor poporului tău și spune‑le: «Când voi aduce sabia împotriva unei țări, iar poporul țării va lua din mijlocul lui un om și‑l vor pune să fie străjer al lor, 3dacă străjerul vede sabia venind împotriva țării și sună din trâmbiță3 Ebr.: șofar, un instrument de suflat făcut din corn de berbec (ebr.: yyobel), care nu avea o funcție muzicală, ci era folosit pentru a transmite anumite semnale în închinare, în adunările publice sau în război [peste tot în capitol]., dând de știre poporului, 4iar cel care aude sunetul trâmbiței nu ia aminte, atunci sabia va veni și îi va lua viața. Sângele lui să cadă asupra capului său. 5Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu a luat aminte, sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă ia aminte, își va scăpa viața. 6Dacă însă străjerul vede sabia venind și nu sună din trâmbiță, astfel că poporul nu este avertizat, iar sabia vine și ia viața cuiva, omul acela va fi luat din cauza nelegiuirii sale, dar sângele lui îl voi cere din mâna străjerului.»
7Tu, fiul omului, ești străjerul pe care l‑am pus peste Casa lui Israel. Tu vei auzi cuvântul din gura Mea și le vei da de știre din partea Mea. 8Când îi voi zice celui rău: «Omule rău, vei muri cu siguranță!», iar tu nu vei vorbi cu cel rău ca să‑l avertizezi cu privire la calea lui, omul acela rău va muri din cauza nelegiuirii lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. 9Dar dacă tu îl vei avertiza pe cel rău să se întoarcă de la calea lui, iar el nu se va întoarce de la calea lui, atunci el va muri din cauza nelegiuirii lui, iar tu îți vei scăpa sufletul.
Dreptatea și mila lui Dumnezeu
10Tu, fiul omului, spune Casei lui Israel: «Voi ziceți: ‘Fărădelegile și păcatele noastre apasă greu asupra noastră. Suntem uscați de vlagă din cauza lor. Cum vom putea trăi?’» 11Prin urmare, spune‑le: «Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că Eu nu‑Mi găsesc plăcerea în moartea celui rău, ci doresc ca el să se întoarcă de la calea lui și să trăiască. Întoarceți‑vă! Întoarceți‑vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce vrei să pieri, Casă a lui Israel?»
12De aceea, fiul omului, spune fiilor poporului tău: «Dreptatea celui drept nu‑l va scăpa în ziua fărădelegii lui, iar răutatea celui rău nu‑l va face să cadă în ziua când se întoarce de la răutatea lui. Cel drept nu va putea trăi prin dreptatea lui în ziua când a păcătuit. 13Când Eu îi spun celui drept că sigur va trăi, iar el, încrezându‑se în dreptatea lui, săvârșește nedreptate, toată dreptatea lui nu i se va mai aminti și va muri din cauza nedreptății pe care a săvârșit‑o. 14Tot astfel atunci când Eu îi spun celui rău: ‘Sigur vei muri!’, dacă el se întoarce de la păcatul lui și face judecată și dreptate, 15dacă cel rău dă înapoi garanția, înapoiază ce a jefuit, urmează învățăturile dătătoare de viață și nu mai săvârșește nedreptate, sigur va trăi; el nu va muri. 16Toate păcatele pe care le‑a săvârșit nu i se vor mai aminti. El a făcut judecată și dreptate; prin urmare, sigur va trăi.»
17Totuși, fiii poporului tău zic: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!» Dar, de fapt, calea lor este cea nedreaptă!
18Așadar, dacă cel drept se întoarce de la dreptatea lui și săvârșește nedreptate, el va muri din cauza aceasta. 19Tot astfel, dacă cel rău se întoarce de la răutatea lui și face judecată și dreptate, va trăi tocmai din cauza aceasta. 20Fiindcă ziceți: «Calea Stăpânului nu este dreaptă!», vă voi judeca pe fiecare după umbletele voastre, Casă a lui Israel!“
Împlinirea profeției cu privire la căderea Ierusalimului
21În al doisprezecelea an al exilului nostru, în ziua a cincea a lunii a zecea,21 8 ianuarie 585 î.Cr. Vezi nota de la 1:1. a venit la mine un fugar de la Ierusalim și mi‑a zis: „Cetatea a fost capturată!“ 22Mâna Domnului fusese peste mine încă de la lăsarea serii, înainte de a sosi fugarul, și El îmi deschisese gura înainte de a sosi fugarul la mine, dimineața. Așadar, gura îmi fusese deschisă și nu mai eram mut.
23Cuvântul Domnului mi‑a vorbit, zicând: 24„Fiul omului, locuitorii acestor ruine din țara lui Israel zic: «Avraam a fost singur, dar tot a luat în stăpânire țara. Noi suntem mulți, deci cu siguranță țara ne‑a fost dată și nouă drept moștenire!» 25De aceea spune‑le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Voi care mâncați carne cu sânge, care vă ridicați ochii spre idolii voștri și vărsați sânge, voi să stăpâniți țara? 26Vă încredeți în sabia voastră, săvârșiți urâciuni și fiecare necinstește pe soția semenului său. Voi să stăpâniți țara?’»
27Să le mai spui: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Viu sunt Eu, că cei ce se află printre ruine vor cădea uciși de sabie, pe cei ce sunt pe câmp îi voi da de mâncare fiarelor, iar cei din fortărețe și cei din peșteri vor muri din cauza molimei. 28Voi preface țara într‑o pustietate și într‑un loc devastat, iar mândria puterii ei se va sfârși. Munții lui Israel vor fi atât de pustiiți, încât nimeni nu‑i va mai traversa. 29Când voi preface țara într‑o pustietate și într‑un loc devastat din cauza urâciunilor pe care le‑au săvârșit, vor ști că Eu sunt Domnul.’»
30Fiul omului, fiii poporului tău vorbesc despre tine pe lângă ziduri și pe la ușile caselor și își zic unul altuia, fiecare fratelui său, astfel: «Veniți, vă rog, și ascultați care este cuvântul ieșit de la Domnul!» 31Și vin la tine cu grămada! Cei din poporul Meu se așază înaintea ta și ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc, căci cu gura ei vorbesc atât de dulce, dar inima lor umblă după câștig nedrept. 32Iată că tu ești pentru ei ca un cântăreț plăcut, cu voce frumoasă, iscusit să cânte la instrumente cu coarde. Ei ascultă cuvintele tale, dar nu le împlinesc deloc.
33Însă când va veni pustiirea – și iat‑o că vine – vor ști că a fost un profet în mijlocul lor.“
