Outro Sonho de Nabucodonosor
1O rei Nabucodonosor,
aos homens de todos os povos, nações e línguas, que vivem no mundo inteiro:
Paz e prosperidade!
2Tenho a satisfação de falar a vocês a respeito dos sinais e das maravilhas que o Deus Altíssimo realizou em meu favor.
3Como são grandes os seus sinais!
como são poderosas as suas maravilhas!
O seu reino é um reino eterno;
o seu domínio dura de geração em geração.
4Eu, Nabucodonosor, estava satisfeito e próspero em casa, no meu palácio. 5Tive um sonho que me deixou alarmado. Estando eu deitado em minha cama, os pensamentos e visões que passaram pela minha mente deixaram-me aterrorizado. 6Por isso decretei que todos os sábios da Babilônia fossem trazidos à minha presença para interpretarem o sonho para mim. 7Quando os magos, os encantadores, os astrólogos e os adivinhos vieram, contei-lhes o sonho, mas eles não puderam interpretá-lo. 8Por fim veio Daniel à minha presença e eu lhe contei o sonho. Ele é chamado Beltessazar, em homenagem ao nome do meu deus; e o espírito dos santos deuses está nele.
9Eu disse: Beltessazar, chefe dos magos, sei que o espírito dos santos deuses está em você, e que nenhum mistério é difícil demais para você. Vou contar o meu sonho; interprete-o para mim. 10Estas são as visões que tive quando estava deitado em minha cama: olhei, e diante de mim estava uma árvore muito alta no meio da terra. 11A árvore cresceu tanto que a sua copa encostou no céu; era visível até os confins da terra. 12Tinha belas folhas, muitos frutos, e nela havia alimento para todos. Debaixo dela os animais do campo achavam abrigo, e as aves do céu viviam em seus galhos; todas as criaturas se alimentavam daquela árvore.
13Nas visões que tive deitado em minha cama, olhei e vi diante de mim uma sentinela, um anjo4.13 Aramaico: santo; também nos versículos 17 e 23. que descia do céu; 14ele gritou em alta voz: “Derrubem a árvore e cortem os seus galhos; arranquem as suas folhas e espalhem os seus frutos. Fujam os animais de debaixo dela e as aves dos seus galhos. 15Mas deixem o toco e as suas raízes, presos com ferro e bronze; fique ele no chão, em meio à relva do campo.
“Ele será molhado com o orvalho do céu e com os animais comerá a grama da terra. 16A mente humana lhe será tirada, e ele será como um animal, até que se passem sete tempos4.16 Ou anos; também nos versículos 23, 25 e 32..
17“A decisão é anunciada por sentinelas, os anjos declaram o veredicto, para que todos os que vivem saibam que o Altíssimo domina sobre os reinos dos homens e os dá a quem quer, e põe no poder o mais simples dos homens”.
18Esse é o sonho que eu, o rei Nabucodonosor, tive. Agora, Beltessazar, diga-me o significado do sonho, pois nenhum dos sábios do meu reino consegue interpretá-lo para mim, exceto você, pois o espírito dos santos deuses está em você.
Daniel Interpreta o Sonho
19Então Daniel, também chamado Beltessazar, ficou estarrecido por algum tempo, e os seus pensamentos o deixaram aterrorizado. Então o rei disse: “Beltessazar, não deixe que o sonho ou a sua interpretação o assuste”.
Beltessazar respondeu: “Meu senhor, quem dera o sonho só se aplicasse aos teus inimigos e o seu significado somente aos teus adversários! 20A árvore que viste, que cresceu e ficou enorme, cuja copa encostava no céu, visível em toda a terra, 21com belas folhas e muitos frutos, na qual havia alimento para todos, abrigo para os animais do campo, e morada para as aves do céu nos seus galhos— 22essa árvore, ó rei, és tu! Tu te tornaste grande e poderoso, pois a tua grandeza cresceu até alcançar o céu, e o teu domínio se estende até os confins da terra.
23“E tu, ó rei, viste também uma sentinela, o anjo que descia do céu e dizia: ‘Derrubem a árvore e destruam-na, mas deixem o toco e as suas raízes, presos com ferro e bronze; fique ele no chão, em meio à relva do campo. Ele será molhado com o orvalho do céu e viverá com os animais selvagens, até que se passem sete tempos’.
24“Esta é a interpretação, ó rei, e este é o decreto que o Altíssimo emitiu contra o rei, meu senhor: 25Tu serás expulso do meio dos homens e viverás com os animais selvagens; comerás capim como os bois e te molharás com o orvalho do céu. Passarão sete tempos até que admitas que o Altíssimo domina sobre os reinos dos homens e os dá a quem quer. 26A ordem para deixar o toco da árvore com as raízes significa que o teu reino te será devolvido quando reconheceres que os Céus dominam. 27Portanto, ó rei, aceita o meu conselho: Renuncia a teus pecados e à tua maldade, pratica a justiça e tem compaixão dos necessitados. Talvez, então, continues a viver em paz”.
O Cumprimento do Sonho
28Tudo isso aconteceu com o rei Nabucodonosor. 29Doze meses depois, quando o rei estava andando no terraço do palácio real da Babilônia, 30disse: “Acaso não é esta a grande Babilônia que eu construí como capital do meu reino4.30 Ou para ser minha residência real, com o meu enorme poder e para a glória da minha majestade?”
31As palavras ainda estavam nos seus lábios quando veio do céu uma voz que disse: “É isto que está decretado quanto a você, rei Nabucodonosor: Sua autoridade real foi tirada. 32Você será expulso do meio dos homens, viverá com os animais selvagens e comerá capim como os bois. Passarão sete tempos até que admita que o Altíssimo domina sobre os reinos dos homens e os dá a quem quer”.
33A sentença sobre Nabucodonosor cumpriu-se imediatamente. Ele foi expulso do meio dos homens e passou a comer capim como os bois. Seu corpo molhou-se com o orvalho do céu, até que os seus cabelos e pelos cresceram como as penas da águia, e as suas unhas como as garras das aves.
34“Ao fim daquele período, eu, Nabucodonosor, levantei os olhos ao céu, e percebi que o meu entendimento tinha voltado. Então louvei o Altíssimo; honrei e glorifiquei aquele que vive para sempre.
“O seu domínio é um domínio eterno;
o seu reino dura de geração em geração.
35Todos os povos da terra
são como nada diante dele.
Ele age como lhe agrada
com os exércitos4.35 Ou anjos dos céus
e com os habitantes da terra.
Ninguém é capaz de resistir à sua mão
ou dizer-lhe: ‘O que fizeste?’
36“Naquele momento voltou-me o entendimento, e eu recuperei a honra, a majestade e a glória do meu reino. Meus conselheiros e os nobres me procuraram, meu trono me foi restaurado, e minha grandeza veio a ser ainda maior. 37Agora eu, Nabucodonosor, louvo, exalto e glorifico o Rei dos céus, porque tudo o que ele faz é certo, e todos os seus caminhos são justos. E ele tem poder para humilhar aqueles que vivem com arrogância”.
Visul lui Nebucadnețar
1„Nebucadnețar, împăratul,
Către toate popoarele, neamurile și oamenii de orice limbă, care locuiesc pe tot pământul;
Pacea să vă fie înmulțită!1 Sau: Pace și prosperitate!
2Mi s‑a părut potrivit să vă povestesc semnele și minunile pe care le‑a făcut față de mine Dumnezeul cel Preaînalt.
3Cât de mari sunt semnele Lui
și cât de puternice sunt minunile Lui!
Împărăția Lui este o împărăție veșnică,
iar stăpânirea Lui dăinuie din generație în generație.
4Eu, Nebucadnețar, trăiam fără griji în casa mea și eram fericit în palatul meu. 5Dar am avut un vis care m‑a îngrozit; gândurile pe care le‑am avut în timp ce eram în patul meu și viziunile din mintea mea m‑au înspăimântat. 6De aceea am dat poruncă să fie aduși înaintea mea toți înțelepții Babilonului, ca să‑mi facă cunoscută interpretarea visului. 7Atunci au venit magicienii, descântătorii, astrologii7 Vezi nota de la 2:2. și ghicitorii, le‑am spus visul, dar ei n‑au putut să‑mi dea interpretarea. 8La urmă a venit înaintea mea Daniel, numit și Beltșațar, după numele dumnezeului meu,8 Vezi nota de la 1:7. și care are în el duhul sfinților dumnezei.
I‑am istorisit visul, zicând:
9– Beltșațar, căpetenie a magicienilor, știu că ai în tine duhul sfinților dumnezei și că pentru tine niciun mister nu este greu. Iată viziunile pe care le‑am văzut în visul meu; spune‑mi interpretarea lor! 10Iată viziunile din mintea mea pe care le‑am avut în timp ce dormeam: mă uitam și iată că în mijlocul pământului era un copac. Înălțimea lui era foarte mare. 11Copacul a crescut mare și puternic și vârful lui a ajuns până la ceruri, astfel că se putea vedea de la marginile întregului pământ. 12Frunzișul lui era frumos, iar roadele lui erau numeroase; în el se găsea hrană pentru toți. La umbra lui se adăposteau fiarele câmpului și printre ramurile lui își făceau cuib păsările cerului. Și din el era hrănită orice făptură.
13Am continuat să mă uit în viziunile care‑mi treceau prin cap în timp ce eram în patul meu, și iată că un străjer sfânt a coborât din ceruri. 14El a strigat cu putere, zicând astfel: «Retezați copacul și tăiați‑i ramurile! Despuiați‑l de frunze și împrăștiați‑i roadele! Alungați fiarele de sub el și păsările dintre ramurile lui! 15Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți‑l cu legături de fier și de bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele pe iarba pământului. 16Să‑i fie schimbată inima de om și să i se dea o inimă de fiară, până când vor trece peste el șapte vremuri16, 23, 25, 32 Sintagma șapte vremuri face referire, probabil, la o perioadă de șapte ani. Termenul aramaic pentru vremuri (sau perioade, anotimpuri) se referă la un anumit anotimp, la o anumită perioadă a anului, înțelegând prin aceasta întregul an (de ex., „șapte primăveri“ înseamnă „șapte ani“); contextul arată clar că este vorba de o perioadă definită de timp.!
17Sentința este proclamată prin străjeri, verdictul este anunțat prin cei sfinți, pentru ca să știe cei vii că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor, că El o dă cui vrea și ridică peste ea chiar și pe cel mai smerit dintre oameni.»
18Acesta este visul pe care eu, împăratul Nebucadnețar, l‑am avut. Beltșațar, spune‑mi tu interpretarea, căci toți înțelepții împărăției mele nu pot să‑mi facă cunoscută interpretarea. Tu însă poți, pentru că ai în tine duhul sfinților dumnezei.
Daniel interpretează visul împăratului
19Atunci Daniel – numit și Beltșațar – a rămas înmărmurit pentru câteva clipe și gândurile îl îngrozeau.
Împăratul a zis:
– Beltșațar, să nu te înspăimânte nici visul, nici interpretarea lui!
Beltșațar a răspuns:
– Domnul meu, visul acesta să fie pentru cei ce te urăsc, iar interpretarea lui – pentru dușmanii tăi! 20Copacul pe care l‑ai văzut că a crescut mare și puternic și s‑a înălțat până la cer, de putea fi văzut de întreg pământul, 21copacul cu frunzișul frumos, cu roade numeroase și în care se găsea hrană pentru toți, copacul acesta, sub care se adăposteau fiarele câmpului și printre ale cărui ramuri își făceau cuib păsările cerului, 22ești tu, împărate, care ai ajuns mare și puternic. Măreția ta a crescut și s‑a înălțat până la cer, iar stăpânirea ta s‑a întins până la marginile pământului.
23Cât privește străjerul sfânt pe care împăratul l‑a văzut coborând din ceruri și zicând: «Retezați copacul și distrugeți‑l! Lăsați‑i doar trunchiul cu rădăcinile lui în pământ și prindeți‑l cu legături de fier și bronz în iarba câmpului, ca să fie udat de roua cerului și să‑i fie partea la un loc cu fiarele câmpului, până când vor trece peste el șapte vremuri!», 24iată care este interpretarea, împărate, și iată care este hotărârea Celui Preaînalt, care se va împlini cu privire la stăpânul meu, împăratul: 25te vor izgoni dintre oameni și vei locui la un loc cu fiarele câmpului; te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și te vor lăsa să fii udat de roua cerului. Vor trece șapte vremuri peste tine până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea. 26Cu privire la faptul că au spus să lase trunchiul copacului cu rădăcinile lui, înseamnă că împărăția ta va fi păstrată pentru tine până când vei recunoaște stăpânirea Cerului. 27De aceea, împărate, primește sfatul meu: pune capăt păcatelor tale, făcând dreptate, și încetează cu nelegiuirile tale, fiind îndurător cu cei săraci! Și poate că ți se va prelungi bunăstarea!
Visul împăratului se împlinește
28Toate s‑au împlinit întocmai cu împăratul Nebucadnețar. 29După douăsprezece luni, în timp ce se plimba pe acoperișul palatului împărătesc din Babilon, 30împăratul a zis: «Oare nu este acesta Babilonul cel mare, pe care l‑am construit eu ca reședință împărătească, prin măreția puterii mele și pentru gloria maiestății mele?»
31Nici nu ieșiseră bine cuvintele acestea din gura împăratului, că un glas a coborât din cer, zicând: «Iată ce se poruncește cu privire la tine, împărate Nebucadnețar: ‘Împărăția îți este luată. 32Te vor izgoni dintre oameni și locuința ta va fi la un loc cu fiarele câmpului! Te vor hrăni cu iarbă ca pe boi și vor trece șapte vremuri peste tine, până când vei recunoaște că Cel Preaînalt stăpânește peste împărăția oamenilor și că El o dă cui vrea.’»
33Chiar în clipa aceea s‑a și împlinit cuvântul rostit împotriva lui Nebucadnețar. El a fost alungat dintre oameni și a mâncat iarbă ca boii. Trupul lui a fost udat de roua cerului, până când i‑a crescut părul ca penele vulturului și unghiile – ca ghearele păsărilor. 34Când s‑au împlinit zilele, eu, Nebucadnețar, mi‑am ridicat ochii spre cer și mi‑am recăpătat judecata. L‑am binecuvântat pe Cel Preaînalt, L‑am lăudat și L‑am slăvit pe Cel Veșnic Viu.
Stăpânirea Lui este o stăpânire veșnică,
iar Împărăția Lui dăinuie din generație în generație.
35Toți locuitorii pământului
sunt considerați ca un nimic;
El face ce vrea
cu oștirea cerurilor
și cu locuitorii pământului.
Nu există nimeni care să‑L lovească peste mână
și să‑I zică: «Ce‑ai făcut?»
36Atunci mi‑am recăpătat judecata și mi‑au fost date înapoi gloria împărăției mele, măreția și strălucirea mea. Sfetnicii și nobilii mei m‑au căutat din nou și am fost pus iarăși la conducerea împărăției mele, iar măreția dinainte a sporit și mai mult. 37Acum dar eu, Nebucadnețar, Îl laud, Îl înalț și Îl slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevăr, căile Lui sunt dreptate și El poate să‑i smerească pe cei ce umblă în mândrie.“
