Daniel 12 – NVI-PT & NTLR

Nova Versão Internacional

Daniel 12:1-13

Os Tempos do Fim

1“Naquela ocasião Miguel, o grande príncipe que protege o seu povo, se levantará. Haverá um tempo de angústia como nunca houve desde o início das nações até então. Mas naquela ocasião o seu povo, todo aquele cujo nome está escrito no livro, será liberto. 2Multidões que dormem no pó da terra acordarão: uns para a vida eterna, outros para a vergonha, para o desprezo eterno. 3Aqueles que são sábios12.3 Ou que dão sabedoria reluzirão como o fulgor do céu, e aqueles que conduzem muitos à justiça serão como as estrelas, para todo o sempre. 4Mas você, Daniel, feche com um selo as palavras do livro até o tempo do fim. Muitos irão por todo lado em busca de maior conhecimento”.

5Então eu, Daniel, olhei, e diante de mim estavam dois outros anjos, um na margem de cá do rio e outro na margem de lá. 6Um deles disse ao homem vestido de linho, que estava acima das águas do rio: “Quanto tempo decorrerá antes que se cumpram essas coisas extraordinárias?”

7O homem vestido de linho, que estava acima das águas do rio, ergueu para o céu a mão direita e a mão esquerda, e eu o ouvi jurar por aquele que vive para sempre, dizendo: “Haverá um tempo, tempos12.7 Ou dois tempos e meio tempo. Quando o poder do povo santo for finalmente quebrado, todas essas coisas se cumprirão”.

8Eu ouvi, mas não compreendi. Por isso perguntei: “Meu senhor, qual será o resultado disso tudo?”

9Ele respondeu: “Siga o seu caminho, Daniel, pois as palavras estão seladas e lacradas até o tempo do fim. 10Muitos serão purificados, alvejados e refinados, mas os ímpios continuarão ímpios. Nenhum dos ímpios levará isto em consideração, mas os sábios sim.

11“Depois de abolido o sacrifício diário e colocado o sacrilégio terrível, haverá mil e duzentos e noventa dias. 12Feliz aquele que esperar e alcançar o fim dos mil trezentos e trinta e cinco dias.

13“Quanto a você, siga o seu caminho até o fim. Você descansará e, então, no final dos dias, você se levantará para receber a herança que lhe cabe”.

Nouă Traducere În Limba Română

Daniel 12:1-13

Vremea sfârșitului

1În vremea aceea se va ridica Mihail, marea căpetenie, ocrotitorul poporului tău. Va fi o vreme de necaz, cum n‑a fost de la începutul neamurilor și până atunci. Dar în vremea aceea poporul tău va fi izbăvit, și anume oricine va fi găsit scris în Carte. 2Mulți dintre cei ce dorm în țărâna pământului se vor trezi, unii – pentru viață veșnică, iar alții – pentru rușine și veșnică repulsie. 3Înțelepții vor străluci ca strălucirea întinderii3 Cu referire la cer, firmament; vezi Gen. 1:6., iar cei ce au învățat dreptatea pe mulți vor străluci ca stelele, în vecii vecilor. 4Tu însă, Daniel, tăinuiește aceste cuvinte și pecetluiește cartea până la vremea sfârșitului. Atunci mulți vor alerga încoace și încolo și cunoștința va crește.

5Apoi eu, Daniel, m‑am uitat și iată că alți doi stăteau în picioare, unul de o parte a râului și altul de cealaltă parte a râului.

6Unul din ei l‑a întrebat pe bărbatul îmbrăcat în in,5-6 Vezi 10:4-5. care era deasupra apelor râului:

– Cât va mai fi până la împlinirea6 Sau: sfârșitul. acestor lucruri uimitoare?

7Bărbatul îmbrăcat în in, care era deasupra apelor râului, a ridicat mâna dreaptă și mâna stângă spre ceruri și l‑am auzit jurând pe Cel Veșnic Viu, astfel:

– Va mai fi o vreme, vremuri și o jumătate de vreme!7 Vezi nota de la 4:16; expresia ebraică este similară cu cea aramaică. Când se va sfârși zdrobirea puterii7 Sau: persecuția. poporului sfânt, atunci se vor împlini toate aceste lucruri.

8Eu am auzit, dar nu am înțeles, așa că am întrebat:

– Stăpâne, cum va fi sfârșitul acestor lucruri?

9El mi‑a răspuns:

– Du‑te, Daniel, căci cuvintele acestea sunt tăinuite și pecetluite până la vremea sfârșitului. 10Mulți se vor curăți, se vor albi și vor fi încercați, însă cei răi vor continua să fie răi; niciunul dintre cei răi nu va înțelege, însă cei înțelepți vor înțelege.

11De la vremea când jertfa continuă va fi îndepărtată și de la așezarea urâciunii pustiirii11 Vezi nota de la 9:27. vor fi o mie două sute nouăzeci de zile. 12Ferice de cel ce așteaptă și ajunge până la o mie trei sute treizeci și cinci de zile.

13Cât despre tine, du‑te, până când va veni sfârșitul. Te vei odihni și, în zilele de pe urmă, te vei scula pentru a‑ți primi partea de moștenire.“