As Duas Testemunhas
1Deram-me um caniço semelhante a uma vara de medir e me disseram: “Vá e meça o templo de Deus e o altar, e conte os adoradores que lá estiverem. 2Exclua, porém, o pátio exterior; não o meça, pois ele foi dado aos gentios11.2 Isto é, os que não são judeus.. Eles pisarão a cidade santa durante quarenta e dois meses. 3Darei poder às minhas duas testemunhas, e elas profetizarão durante mil duzentos e sessenta dias, vestidas de pano de saco”. 4Estas são as duas oliveiras e os dois candelabros que permanecem diante do Senhor da terra. 5Se alguém quiser causar-lhes dano, da boca deles sairá fogo que devorará os seus inimigos. É assim que deve morrer qualquer pessoa que quiser causar-lhes dano. 6Estes homens têm poder para fechar o céu, de modo que não chova durante o tempo em que estiverem profetizando, e têm poder para transformar a água em sangue e ferir a terra com toda sorte de pragas, quantas vezes desejarem.
7Quando eles tiverem terminado o seu testemunho, a besta que vem do Abismo os atacará. E irá vencê-los e matá-los. 8Os seus cadáveres ficarão expostos na rua principal da grande cidade, que figuradamente é chamada Sodoma e Egito, onde também foi crucificado o seu Senhor. 9Durante três dias e meio, gente de todos os povos, tribos, línguas e nações contemplarão os seus cadáveres e não permitirão que sejam sepultados. 10Os habitantes da terra se alegrarão por causa deles e festejarão, enviando presentes uns aos outros, pois esses dois profetas haviam atormentado os que habitam na terra.
11Mas, depois dos três dias e meio, entrou neles um sopro de vida da parte de Deus, e eles ficaram em pé, e um grande terror tomou conta daqueles que os viram. 12Então eles ouviram uma forte voz dos céus, que lhes disse: “Subam para cá”. E eles subiram para os céus numa nuvem, enquanto os seus inimigos olhavam.
13Naquela mesma hora houve um forte terremoto, e um décimo da cidade ruiu. Sete mil pessoas foram mortas no terremoto; os sobreviventes ficaram aterrorizados e deram glória ao Deus dos céus.
14O segundo ai passou; o terceiro ai virá em breve.
A Sétima Trombeta
15O sétimo anjo tocou a sua trombeta, e houve fortes vozes nos céus, que diziam:
“O reino do mundo
se tornou de nosso Senhor e do seu Cristo,
e ele reinará para todo o sempre”.
16Os vinte e quatro anciãos que estavam assentados em seus tronos diante de Deus prostraram-se sobre seus rostos e adoraram a Deus, 17dizendo:
“Graças te damos, Senhor Deus todo-poderoso,
que és e que eras,
porque assumiste o teu grande poder
e começaste a reinar.
18As nações se iraram;
e chegou a tua ira.
Chegou o tempo de julgares os mortos
e de recompensares os teus servos, os profetas,
os teus santos e os que temem o teu nome,
tanto pequenos como grandes,
e de destruir os que destroem a terra”.
19Então foi aberto o santuário de Deus nos céus, e ali foi vista a arca da sua aliança. Houve relâmpagos, vozes, trovões, um terremoto e um grande temporal de granizo.
Cei doi martori
1Apoi mi‑a fost dată o trestie asemenea unui băț și mi s‑a spus: „Ridică‑te și măsoară Templul lui Dumnezeu, altarul și pe cei ce se închină în el! 2Curtea exterioară a Templului las‑o la o parte și să n‑o măsori, pentru că ea a fost dată neamurilor, care vor călca în picioare cetatea cea sfântă patruzeci și două de luni2 Trei ani și jumătate.. 3Le voi da celor doi martori ai mei autoritatea să profețească o mie două sute șaizeci de zile3 Patruzeci și două de luni sau trei ani și jumătate., îmbrăcați în sac.“ 4Aceștia sunt cei doi măslini și cele două sfeșnice care stau înaintea Domnului pământului.4 Vezi și Zah. 4:3, 11, 14. 5Dacă vrea cineva să le facă rău, din gurile lor iese foc care‑i mistuie pe dușmanii lor. Deci, dacă vrea cineva să le facă rău, așa trebuie să fie omorât. 6Ei au autoritatea să închidă cerul, ca să nu mai cadă ploaie în zilele profeției lor. Ei au autoritate peste ape, ca să le transforme în sânge, și să lovească pământul cu orice fel de urgie, ori de câte ori doresc ei.
7Când își vor sfârși mărturia, fiara care se ridică din Adânc va purta război cu ei, îi va învinge și‑i va omorî. 8Cadavrele lor vor zăcea pe strada marii cetăți, care, în sens duhovnicesc8 Sau: în mod figurat., este numită „Sodoma“ și „Egipt“8 În VT, Sodoma era simbolul imoralității, iar Egiptul era simbolul opresiunii (vezi Gen. 19:4-11 și Is. 1:10; Ex. 1:11-14)., unde a fost răstignit și Domnul lor. 9Și oameni din unele popoare, seminții și neamuri și de diferite limbi, se vor uita la cadavrele lor timp de trei zile și jumătate și nu vor da voie ca acestea să fie puse în mormânt. 10Locuitorii de pe pământ se vor bucura de moartea lor, se vor înveseli și își vor trimite daruri unii altora, căci acești doi profeți îi chinuiseră pe locuitorii pământului. 11Dar după cele trei zile și jumătate, o suflare de viață de la Dumnezeu a intrat în ei, și ei s‑au ridicat în picioare; și o mare frică i‑a cuprins pe cei ce i‑au văzut. 12Apoi ei au auzit un glas puternic din cer, care le‑a spus: „Suiți‑vă aici!“ Și ei s‑au suit în cer, într‑un nor, în timp ce dușmanii lor se uitau la ei. 13Chiar în ceasul acela a avut loc un mare cutremur și s‑a prăbușit a zecea parte din cetate. Șapte mii de oameni au murit în acel cutremur, iar cei care au rămas s‑au înfricoșat și au dat slavă Dumnezeului cerului.
14Al doilea „vai“ s‑a dus. Iată că al treilea „vai“ vine repede.
A șaptea trâmbiță
15Al șaptelea înger a sunat din trâmbiță. Și erau glasuri puternice în cer, zicând:
„Împărăția lumii a devenit a Domnului nostru
și a Cristosului15 Atât Christos (greacă), cât și Mașiah (ebraică și aramaică) înseamnă Cel care este uns. Său;
iar El va împărăți în vecii vecilor!“
16Cei douăzeci și patru de bătrâni care ședeau pe tronurile lor înaintea lui Dumnezeu s‑au aruncat cu fețele la pământ și I s‑au închinat lui Dumnezeu, 17zicând:
„Îți mulțumim Ție, Doamne Dumnezeule, Cel Atotputernic,
Cel Care este și Care era,
pentru că Ți‑ai luat puterea Ta cea mare
și ai început să împărățești!
18Neamurile se mâniaseră,
dar a venit mânia Ta,
a venit vremea ca morții să fie judecați,
a venit vremea să dai răsplată robilor Tăi, profeții,
sfinților și celor ce se tem de Numele Tău,
celor mici și celor mari,
și a venit vremea să‑i distrugi pe cei ce pervertesc18 Termenul tradus cu pervertesc are și sensul de distrug/corup, fiind un posibil joc de cuvinte cu cele două sensuri. Vezi exemplul din Gen. 6:11 (Pământul era pervertit [ebr.: tișahet]) și Gen. 6:13 (le voi distruge [ebr.: mașhitam]). pământul!“
19Apoi a fost deschis Templul lui Dumnezeu din cer și în interiorul Templului a fost văzut Chivotul Legământului. Și au fost fulgere, sunete19 Sau: voci., tunete, cutremur și grindină mare.
