1E Salomão exclamou: “O Senhor disse que habitaria numa nuvem escura! 2Na realidade construí para ti um templo magnífico, um lugar para nele habitares para sempre!”
3Depois o rei virou-se e abençoou toda a assembleia de Israel, que estava ali em pé. 4E disse:
“Bendito seja o Senhor, o Deus de Israel, que por suas mãos cumpriu o que prometeu com sua própria boca a meu pai, Davi, quando lhe disse: 5‘Desde o dia em que tirei meu povo do Egito, não escolhi nenhuma cidade das tribos de Israel para nela construir um templo em honra ao meu nome, nem escolhi ninguém para ser o líder de Israel, o meu povo. 6Mas, agora, escolhi Jerusalém para o meu nome ali estar e escolhi Davi para governar Israel, o meu povo’.
7“Meu pai, Davi, tinha no coração o propósito de construir um templo em honra ao nome do Senhor, o Deus de Israel. 8Mas o Senhor lhe disse: ‘Você fez bem em ter no coração o plano de construir um templo em honra ao meu nome; 9no entanto, não será você que o construirá, mas o seu filho, que procederá de você; ele construirá o templo em honra ao meu nome’.
10“E o Senhor cumpriu a sua promessa. Sou o sucessor de meu pai, Davi, e agora ocupo o trono de Israel, como o Senhor tinha prometido, e construí o templo em honra ao nome do Senhor, o Deus de Israel. 11Coloquei nele a arca, na qual estão as tábuas da aliança do Senhor, aliança que ele fez com os israelitas”.
A Oração de Dedicação
12Depois Salomão colocou-se diante do altar do Senhor, e de toda a assembleia de Israel, e levantou as mãos para orar. 13Ele havia mandado fazer uma plataforma de bronze com dois metros e vinte e cinco centímetros6.13 Hebraico: 5 côvados. O côvado era uma medida linear de cerca de 45 centímetros. de comprimento e de largura, e um metro e trinta e cinco centímetros de altura no centro do pátio externo. O rei ficou em pé na plataforma e depois ajoelhou-se diante de toda a assembleia de Israel, levantou as mãos para o céu, 14e orou:
“Senhor, Deus de Israel, não há Deus como tu nos céus e na terra! Tu que guardas a tua aliança de amor com os teus servos que, de todo o coração, andam segundo a tua vontade. 15Cumpriste a tua promessa a teu servo Davi, meu pai; com tua boca a fizeste e com tua mão a cumpriste, conforme hoje se vê.
16“Agora, Senhor, Deus de Israel, cumpre a outra promessa que fizeste a teu servo Davi, meu pai, quando disseste: ‘Você nunca deixará de ter, diante de mim, um descendente que se assente no trono de Israel, se tão somente os seus descendentes tiverem o cuidado de, em tudo, andar segundo a minha lei, como você tem feito’. 17Agora, ó Senhor, Deus de Israel, que se confirme a palavra que falaste a teu servo Davi.
18“Mas será possível que Deus habite na terra com os homens? Os céus, mesmo os mais altos céus, não podem conter-te. Muito menos este templo que construí! 19Ainda assim, atende à oração do teu servo e ao seu pedido de misericórdia, ó Senhor, meu Deus. Ouve o clamor e a oração que teu servo faz hoje na tua presença. 20Estejam os teus olhos voltados dia e noite para este templo, lugar do qual disseste que nele porias o teu nome, para que ouças a oração que o teu servo fizer voltado para este lugar. 21Ouve as súplicas do teu servo e de Israel, o teu povo, quando orarem voltados para este lugar. Ouve desde os céus, lugar da tua habitação, e, quando ouvires, dá-lhes o teu perdão.
22“Quando um homem pecar contra seu próximo e tiver que fazer um juramento e vier jurar diante do teu altar neste templo, 23ouve dos céus e age. Julga os teus servos; retribui ao culpado, fazendo recair sobre a sua própria cabeça o resultado da sua conduta, e declara sem culpa o inocente, dando-lhe o que a sua inocência merece.
24“Quando Israel, o teu povo, for derrotado por um inimigo por ter pecado contra ti e voltar-se para ti e invocar o teu nome, orando e suplicando a ti neste templo, 25ouve dos céus e perdoa o pecado de Israel, o teu povo, e traze-o de volta à terra que deste a ele e aos seus antepassados.
26“Quando se fechar o céu e não houver chuva por haver o teu povo pecado contra ti e o teu povo, voltado para este lugar, invocar o teu nome e afastar-se do seu pecado por o haveres castigado, 27ouve dos céus e perdoa o pecado dos teus servos, de Israel, o teu povo. Ensina-lhes o caminho certo e envia chuva sobre a tua terra, que deste por herança ao teu povo.
28“Quando houver fome ou praga no país, ferrugem e mofo, gafanhotos peregrinos e gafanhotos devastadores, ou quando inimigos sitiarem suas cidades, quando, em meio a qualquer praga ou epidemia, 29uma oração ou uma súplica por misericórdia for feita por um israelita ou por todo o Israel, teu povo, cada um sentindo as suas próprias aflições e dores, estendendo as mãos na direção deste templo, 30ouve dos céus, o lugar da tua habitação. Perdoa e trata cada um de acordo com o que merece, visto que conheces o seu coração. Sim, só tu conheces o coração do homem. 31Assim eles te temerão e andarão segundo a tua vontade durante todo o tempo em que viverem na terra que deste aos nossos antepassados.
32“Quanto ao estrangeiro, que não pertence a Israel, o teu povo, e que veio de uma terra distante por causa do teu grande nome, da tua mão poderosa e do teu braço forte; quando ele vier e orar voltado para este templo, 33ouve dos céus, lugar da tua habitação, e atende o pedido do estrangeiro, a fim de que todos os povos da terra conheçam o teu nome e te temam, como faz Israel, o teu povo, e saibam que este templo que construí traz o teu nome.
34“Quando o teu povo for à guerra contra os seus inimigos, por onde quer que tu o enviares, e orar a ti, voltado para a cidade que escolheste e para o templo que construí em honra ao teu nome, 35ouve dos céus a sua oração e a sua súplica e defende a sua causa.
36“Quando pecarem contra ti, pois não há ninguém que não peque, e ficares irado com eles e os entregares ao inimigo, e este os levar prisioneiros para uma terra distante ou próxima; 37se eles caírem em si, na terra para a qual foram deportados, e se arrependerem e lá orarem: ‘Pecamos, praticamos o mal e fomos rebeldes’; 38e se lá eles se voltarem para ti de todo o coração e de toda a sua alma, na terra de seu cativeiro para onde foram levados, e orarem voltados para a terra que deste aos seus antepassados, para a cidade que escolheste e para o templo que construí em honra ao teu nome, 39então, dos céus, lugar da tua habitação, ouve a sua oração e a sua súplica, e defende a sua causa. Perdoa o teu povo, que pecou contra ti.
40“Assim, meu Deus, que os teus olhos estejam abertos e os teus ouvidos atentos às orações feitas neste lugar.
41“Agora, levanta-te, ó Senhor, ó Deus, e vem para o teu lugar de descanso,
tu e a arca do teu poder.
Estejam os teus sacerdotes vestidos de salvação, ó Senhor, ó Deus;
que os teus santos se regozijem em tua bondade.
42Ó Senhor, ó Deus, não rejeites o teu ungido.
Lembra-te da fidelidade prometida a teu servo Davi”.
(1 Regi 8:14-21)
1Atunci Solomon a zis: „Domnul a spus că va locui în negură. 2Eu am zidit pentru Tine o Casă măreață, un loc al șederii Tale pe vecie.“ 3Apoi regele s‑a întors cu fața spre întreaga adunare a lui Israel și a binecuvântat‑o. Întreaga adunare a lui Israel stătea în picioare. 4El a zis:
„Binecuvântat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, Care a împlinit prin puterea Sa ceea ce i‑a promis tatălui meu, David, zicând: 5«Din ziua în care l‑am scos pe poporul Meu din țara Egiptului, nu am ales nicio cetate din toate semințiile lui Israel ca să‑Mi zidesc acolo o Casă pentru Numele Meu și nici nu am ales pe cineva care să fie conducătorul poporului Meu, Israel, 6ci am ales Ierusalimul, pentru ca Numele Meu să fie acolo și l‑am ales pe David ca să domnească peste poporul Meu, Israel.» 7Tatăl meu, David, avea pe inimă să zidească o Casă pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 8Dar Domnul i‑a zis tatălui meu, David: «Tu te‑ai gândit să zidești o Casă Numelui Meu și este bine că te‑ai gândit în felul acesta! 9Totuși, nu tu vei zidi Casa, ci fiul tău. Cel ieșit din coapsele tale, el va zidi o Casă Numelui Meu.»
10Domnul a împlinit ceea ce a promis. Eu m‑am ridicat în locul tatălui meu, David, m‑am așezat pe tronul lui Israel, așa cum a promis Domnul, și am zidit Casa pentru Numele Domnului, Dumnezeul lui Israel. 11Am pus acolo Chivotul în care se află Legământul11 În Chivot se afla Mărturia (tablele Legii, pe care erau inscripționate Cele Zece Porunci; vezi Ex. 25:16 și nota). pe care l‑a încheiat Domnul cu fiii lui Israel.“
Rugăciunea lui Solomon
(1 Regi 8:22-53)
12După aceea, Solomon s‑a așezat înaintea altarului Domnului, în prezența întregii adunări a lui Israel, și și‑a întins mâinile spre ceruri. 13Solomon făcuse o estradă din bronz și o așezase în mijlocul curții. Aceasta avea o lungime de cinci coți13 Aproximativ 2,5 m., o lățime de cinci coți și o înălțime de trei coți13 Aproximativ 1,5 m.. Pe ea stătea Solomon, atunci când s‑a plecat pe genunchi în prezența întregii adunări a lui Israel și și‑a întins mâinile spre ceruri.
14El a zis:
„Doamne, Dumnezeul lui Israel, nu este niciun dumnezeu asemenea Ție, nici în ceruri, nici pe pământ. Tu păstrezi legământul și îndurarea14 Sau: păstrezi cu loialitate legământul; sau: păstrezi legământul dragostei. față de robii Tăi, care umblă înaintea Ta din toată inima lor. 15Tu Ți‑ai ținut promisiunea față de robul Tău, tatăl meu, David. Ce ai spus cu gura Ta, ai împlinit cu mâna Ta, cum se vede în ziua aceasta.
16Doamne, Dumnezeul lui Israel, împlinește ce ai promis robului Tău, tatăl meu, David, când ai zis: «Nu vei fi lipsit niciodată de un urmaș care să stea înaintea Mea, pe tronul lui Israel, dacă fiii tăi vor veghea la calea lor și vor umbla în Legea Mea, tot așa cum ai umblat și tu înaintea Mea.» 17Acum, Doamne, Dumnezeul lui Israel, să se adeverească promisiunea pe care ai făcut‑o robului Tău, David! 18Dar va locui într-adevăr Dumnezeu pe pământ cu omul? Iată că nici chiar cerurile și cerurile cerurilor nu Te pot cuprinde, cu atât mai puțin Casa aceasta pe care am zidit‑o eu! 19Doamne, Dumnezeul meu, ia aminte la rugăciunea robului Tău și la cererea lui! Ascultă strigătul și rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău! 20Fie ca ochii Tăi să vegheze zi și noapte asupra acestei Case, asupra locului unde ai spus că‑Ți vei pune Numele. Ascultă rugăciunea pe care Ți‑o face robul Tău cu privire la acest loc! 21Ascultă cererile robului Tău și ale poporului Tău Israel, când se vor ruga înspre acest loc! Ascultă din locul Locuinței Tale, din ceruri, ascultă și iartă!
22Când va păcătui cineva împotriva semenului său și va fi obligat apoi să facă un jurământ, când va veni să jure înaintea altarului din Casa aceasta, 23ascultă din ceruri, lucrează și judecă‑i pe robii Tăi, condamnându‑l pe cel nelegiuit, aruncând asupra capului său faptele lui, și îndreptățindu‑l pe cel drept, răsplătindu‑i potrivit cu dreptatea lui.
24Când poporul Tău Israel, fiind învins de dușman pentru că a păcătuit împotriva Ta, se va întoarce la Tine, va aduce mulțumire Numelui Tău, se va ruga și va căuta bunăvoință înaintea Ta, în Casa aceasta, 25ascultă din ceruri, iartă păcatul poporului Tău Israel și adu‑i înapoi în țara pe care le‑ai dat‑o lor și părinților lor!
26Când cerul va fi închis și nu va mai fi ploaie, pentru că au păcătuit împotriva Ta, iar ei se vor ruga înspre acest loc, vor aduce mulțumire Numelui Tău și se vor întoarce de la păcatul lor, pentru că i‑ai pedepsit, 27ascultă din ceruri și iartă păcatul robilor Tăi și al poporului Tău Israel. Învață‑i calea cea bună pe care trebuie să meargă și trimite ploaie peste țara Ta, pe care i‑ai dat‑o ca moștenire poporului Tău! 28Când vor fi în țară foamete sau molimă, când vor fi filoxeră sau mălură, când vor fi lăcuste sau omizi, când dușmanii lui îi va asedia cetățile în țară, orice urgie sau boală ar veni, 29dacă cineva din popor sau dacă tot poporul Tău Israel va face rugăciuni și cereri, recunoscându‑și fiecare întinarea și durerea lui și va întinde mâinile spre Casa aceasta, 30ascultă din ceruri, locul șederii Tale, iartă și răsplătește‑i fiecăruia după faptele lui, Tu, Care cunoști inima fiecăruia, căci numai Tu cunoști inima oamenilor. 31Astfel, ei se vor teme de Tine și vor umbla pe căile Tale în toate zilele cât vor trăi în țara pe care le‑ai dat‑o părinților noștri.
32De asemenea, când străinul care nu este din poporul Tău Israel, va veni dintr‑o țară îndepărtată datorită Numelui Tău cel mare, a mâinii Tale cea tare și a brațului Tău cel întins, deci când va veni și se va ruga înspre această Casă, 33ascultă din ceruri, locul șederii Tale, și dă‑i acelui străin tot ceea ce‑Ți va cere, pentru ca toate popoarele pământului să‑Ți cunoască Numele, să se teamă de Tine, așa cum se teme poporul Tău Israel, și să știe că Numele Tău este chemat peste această Casă, pe care am zidit‑o eu.
34Când poporul Tău va ieși la război împotriva dușmanilor săi, acolo unde îl vei trimite, și Ți se va ruga înspre cetatea aceasta, pe care ai ales‑o Tu și înspre Casa pe care am zidit‑o pentru Numele Tău, 35ascultă din ceruri rugăciunea lor și cererea lor și fă‑le dreptate. 36Când vor păcătui împotriva Ta – căci nu este om care să nu păcătuiască – și, mâniindu‑Te pe ei, îi vei da pe mâna dușmanilor lor, care îi vor lua captivi într‑o țară îndepărtată sau apropiată, 37dacă acolo, în țara în care au fost luați captivi, își vor cerceta inimile, dacă se vor întoarce la Tine și vor căuta bunăvoința Ta în țara captivității lor, zicând: «Am păcătuit, am greșit și am săvârșit răul!», 38dacă de acolo, din țara unde au fost luați captivi, se vor întoarce la Tine din toată inima lor și din tot sufletul lor, dacă se vor ruga cu fața îndreptată spre țara lor, pe care le‑ai dat‑o părinților lor, spre cetatea pe care Tu ai ales‑o și spre Casa pe care am zidit‑o eu pentru Numele Tău, 39atunci, ascultă din ceruri, din locul șederii Tale, rugăciunea lor și cererile lor și fă‑le dreptate. Iartă poporul Tău, care a păcătuit împotriva Ta!
40Acum, Dumnezeul meu, Te rog, lasă ca ochii Tăi să fie deschiși și urechile Tale să ia aminte la rugăciunea făcută în locul acesta!
41Acum, ridică‑Te, Doamne Dumnezeule,
vino la locul Tău de odihnă,
Tu și Chivotul tăriei Tale!
Preoții Tăi, Doamne Dumnezeule,
să se îmbrace cu mântuirea,
iar credincioșii Tăi să se bucure de bunătatea Ta.
42Doamne, Dumnezeule, nu‑Ți întoarce fața de la unsul Tău!
Adu‑Ți aminte de promisiunile42 Vezi nota de la 1:8. În ebraică este folosit pluralul termenului hesed. făcute robului Tău David!“
