1Josafá descansou com os seus antepassados e foi sepultado junto deles na Cidade de Davi, e seu filho Jeorão foi o seu sucessor. 2Os irmãos de Jeorão, filhos de Josafá, foram Azarias, Jeiel, Zacarias, Azarias, Micael e Sefatias. Todos eles foram filhos de Josafá, rei de Israel21.2 Isto é, Judá, como acontece frequentemente em 2 Crônicas.. 3Ele lhes deu muitos presentes de prata, de ouro e objetos de valor, bem como cidades fortificadas em Judá, mas o reino, deu a Jeorão, porque este era seu filho mais velho.
O Reinado de Jeorão, Rei de Judá
4Logo Jeorão se fortaleceu no reino de seu pai e matou à espada todos os seus irmãos e alguns líderes de Israel. 5Ele tinha trinta e dois anos de idade quando começou a reinar e reinou oito anos em Jerusalém. 6Andou nos caminhos dos reis de Israel, como a família de Acabe havia feito, pois se casou com uma filha de Acabe. E fez o que o Senhor reprova. 7Entretanto, por causa da aliança que havia feito com Davi, o Senhor não quis destruir a dinastia dele. Ele havia prometido manter para sempre um descendente de Davi no trono21.7 Hebraico: uma lâmpada para ele e seus descendentes..
8Nos dias de Jeorão, os edomitas rebelaram-se contra o domínio de Judá, proclamando seu próprio rei. 9Por isso Jeorão foi combatê-los com seus líderes e com todos os seus carros de guerra. Os edomitas cercaram Jeorão e os chefes dos seus carros de guerra, mas ele os atacou de noite e rompeu o cerco inimigo. 10E até hoje Edom continua independente de Judá.
Nessa mesma época, a cidade de Libna também tornou-se independente, pois Jeorão havia abandonado o Senhor, o Deus dos seus antepassados. 11Ele até construiu altares idólatras nas colinas de Judá, levando o povo de Jerusalém a prostituir-se e Judá a desviar-se.
12Então Jeorão recebeu uma carta do profeta Elias, que dizia:
“Assim diz o Senhor, o Deus de Davi, seu antepassado: ‘Você não tem andado nos caminhos de seu pai Josafá nem de Asa, rei de Judá, 13sim nos caminhos dos reis de Israel, levando Judá e o povo de Jerusalém a se prostituírem na idolatria como a família de Acabe. E ainda assassinou seus próprios irmãos, membros da família de seu pai, homens que eram melhores do que você. 14Por isso o Senhor vai ferir terrivelmente seu povo, seus filhos, suas mulheres e tudo o que é seu. 15Você ficará muito doente; terá uma enfermidade no ventre, que irá piorar até que saiam os seus intestinos’ ”.
16O Senhor despertou contra Jeorão a hostilidade dos filisteus e dos árabes que viviam perto dos etíopes21.16 Hebraico: cuxitas.. 17Eles atacaram o reino de Judá, invadiram-no e levaram todos os bens que encontraram no palácio do rei, e também suas mulheres e seus filhos. Só ficou Acazias21.17 Hebraico: Jeoacaz, variante de Acazias., o filho mais novo.
18Depois de tudo isso, o Senhor afligiu Jeorão com uma doença incurável nos intestinos. 19Algum tempo depois, ao fim do segundo ano, tanto se agravou a doença que os seus intestinos saíram, e ele morreu sofrendo dores horríveis. Seu povo não fez nenhuma fogueira em sua homenagem, como havia feito para os seus antepassados.
20Jeorão tinha trinta e dois anos de idade quando começou a reinar e reinou oito anos em Jerusalém. Morreu sem que ninguém o lamentasse e foi sepultado na Cidade de Davi, mas não nos túmulos dos reis.
1Iehoșafat a adormit alături de părinții săi și a fost înmormântat alături de părinții săi, în Cetatea lui David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Domnia lui Iehoram peste Iuda
(2 Regi 8:16-24)
2Frații săi, fii ai lui Iehoșafat, erau: Azaria, Iehiel, Zaharia, Azaria, Mihail și Șefatia. Toți aceștia erau fii ai lui Iehoșafat, regele lui Israel2 Adică Iuda (în multe locuri din 2 Cronici).. 3Tatăl lor le dăduse numeroase daruri în aur, argint și lucruri scumpe, precum și cetăți fortificate în Iuda, însă domnia i‑o dăduse lui Iehoram, fiindcă el era întâiul născut.
4Când a urcat pe tronul regatului tatălui său și și‑a întărit domnia, Iehoram i‑a ucis cu sabia pe toți frații săi, precum și pe unii dintre conducătorii lui Israel. 5Iehoram avea treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. 6El a umblat pe calea regilor lui Israel, făcând ce este rău în ochii Domnului, așa cum a făcut familia lui Ahab, căci soția lui a fost o fiică a lui Ahab. 7Totuși, Domnul nu a dorit să distrugă Casa lui David datorită legământului încheiat cu David, potrivit căruia El îi promisese că‑i va da pentru totdeauna o lumină lui și urmașilor lui.
8În zilele lui Iehoram, Edom s‑a răsculat împotriva stăpânirii lui Iuda și și‑a pus propriul său rege. 9Atunci Iehoram a trecut în Țair împreună cu conducătorii lui și cu toate carele lui. El s‑a sculat noaptea și l‑a învins pe Edom, care îl înconjurase, pe el și pe conducătorii carelor. 10Edom s‑a răsculat mereu împotriva stăpânirii lui Iuda, până în ziua aceasta. Tot în acea perioadă s‑a răsculat și Libna împotriva stăpânirii lui Iuda, din cauză că Iehoram L‑a părăsit pe Domnul, Dumnezeul părinților săi. 11El a zidit înălțimi în munții lui Iuda, i‑a făcut pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze și i‑a dus în rătăcire pe cei din Iuda.
12I‑a sosit o scrisoare de la profetul Ilie în care se spunea astfel:
„Așa vorbește Domnul, Dumnezeul lui David, tatăl tău:
«Pentru că nu ai umblat pe căile tatălui tău, Iehoșafat, nici pe căile lui Asa, regele lui Iuda, 13ci ai umblat pe căile regilor lui Israel și i‑ai făcut pe cei din Iuda și pe locuitorii Ierusalimului să se prostitueze, așa cum a făcut familia lui Ahab, și pentru că i‑ai ucis pe frații tăi, fiii tatălui tău, care erau mai buni decât tine, 14iată că Domnul va lovi cu o mare urgie poporul tău, fiii tăi, soțiile tale și toate bunurile tale. 15Iar pe tine te va lovi cu o boală cumplită, o boală de măruntaie. Boala se va agrava zi de zi, până când măruntaiele îți vor ieși afară.»“
16Domnul a stârnit împotriva lui Iehoram duhul filistenilor și al arabilor care locuiau în vecinătatea cușiților16 Vezi nota de la 12:3.. 17Aceștia s‑au suit împotriva lui Iuda, au pătruns în el, și au capturat atât bunurile găsite în palatul regelui, cât și pe fiii și pe soțiile acestuia, nelăsându‑i niciun fiu, în afară de Ahazia, cel mai mic dintre fiii săi. 18După toate acestea, Domnul l‑a lovit cu o boală de măruntaie pentru care nu exista leac. 19Ea s‑a agravat zi de zi, până când, la sfârșitul a doi ani de suferință, i‑au ieșit măruntaiele afară din cauza bolii și a murit în chinuri cumplite. Poporul său n‑a făcut foc în cinstea lui, așa cum făcuseră părinților lui.
20Iehoram era în vârstă de treizeci și doi de ani când a devenit rege și a domnit la Ierusalim timp de opt ani. El s‑a dus fără să fi fost regretat. L‑au înmormântat în Cetatea lui David, dar nu în mormintele regilor.
