Psalm 35
En bön om räddning
1Av David.
Herre, bekämpa dem som bekämpar mig!
Strid mot dem som strider mot mig!
2Ta rustningen och skölden,
res dig och kom till min hjälp!
3Lyft spjutet och lansen mot mina förföljare!
Säg till mig: ”Jag är din räddning!”
4Låt dem som är ute efter mitt liv komma på skam och vanära!
Låt dem som planerar för min undergång få vända sig bort i skam!
5Låt dem blåsa bort som agnar för vinden,
när Herrens ängel jagar bort dem.
6Gör deras väg mörk och hal,
när Herrens ängel förföljer dem!
7Utan orsak har de lagt ut ett nät för mig
och grävt en fallgrop åt mig.
8Låt dem drabbas av undergång
utan att de vet om det,
fastna i sina egna nät som de lagt ut,
falla i sin egen grop, till sin undergång.
9Men jag ska jubla i Herren
och glädja mig över hans räddning.
10Med hela min kropp ropar jag:
”Herre, vem är som du?
Du räddar den svage från den starke
och den fattige och den nödställde från dem som plundrar dem.”
11Falska vittnen kommer emot mig.
De frågar mig om sådant som jag inte vet något om.
12De lönar mig med ont för gott,
jag är övergiven.
13När de var sjuka, klädde jag mig i säcktyg,
jag ödmjukade mig själv med fasta,
men min bön återvände bara till mig.35:13 Grundtextens innebörd är osäker; mer ordagrant: min bön återvände till mitt bröst.Tanken kan vara att psalmisten inte blev bönhörd, eller möjligen bad med nedsänkt huvud, som också är en vanlig tolkning (i så fall en parallellism till ”jag ödmjukade mig själv”).
14Som om det varit min vän eller bror
eller som i sorg efter en mor
gick jag sorgklädd och nerböjd.
15Men nu när jag själv snubblade,
samlades de i skadeglädje.
De samlades mot mig för anfall
utan att jag visste något.
De hånar mig utan hejd.
16De mobbar mig hånfullt,
liksom de gudlösa,
och gnisslar tänder mot mig.35:16 Grundtextens innebörd är osäker.
17Herre, hur länge ska du se på?
Rädda mig från deras illgärningar,
mitt dyrbara liv från dessa lejon!
18Jag ska då tacka dig inför den stora församlingen,
prisa dig inför folkhopen.
19Låt inte dem glädjas
som utan orsak är mina fiender,
låt inte dem blinka med ögonen
som utan anledning har hatat mig.
20Det de säger leder inte till fred,
och de tänker ut svekfulla planer mot de stilla i landet.
21De gapar mot mig och säger:
”Haha, det var väl vad vi skulle se!”
22Herre, du har sett detta.
Tig inte! Var inte långt borta från mig!
23Vakna, stå upp till mitt försvar,
min Gud och Herre, skaffa mig rätt!
24Skaffa mig rätt, i din rättfärdighet, Herre, min Gud,
låt dem inte få glädjas över mig.
25Låt dem inte få säga: ”Ha, det gick som vi ville!”
Låt dem inte säga: ”Nu har vi slukat honom.”
26Låt dem skämmas och förödmjukas
som gläder sig över min olycka,
låt dem klä sig i skam och förödmjukelse
som förhäver sig över mig!
27Men låt alla dem få jubla av glädje
som gläder sig över min rätt,
låt dem ständigt säga:
”Stor är Herren, som vill sin tjänares välgång!”
28Då ska jag vittna om din rättfärdighet,
lovprisa dig dagen lång.
Psalmul 35
Al lui DavidTitlu. Acest psalm este un poem în acrostih (fiecare strofă începe cu o literă a alfabetului ebraic, în ordinea literelor).
1Războiește‑Te, Doamne, cu împotrivitorii mei!
Luptă‑Te cu cei ce se luptă cu mine!
2Înarmează‑Te cu scut și cu pavăză!
Ridică‑Te, ca să‑mi ajuți!
3Dezvelește‑Ți sulița și lancea
pentru prigonitorii mei!3 Sau: sulița și închide calea / prigonitorilor mei!
Spune sufletului meu:
„Eu sunt izbăvirea ta!“
4Să fie rușinați și umiliți
cei ce caută să‑mi ia viața;
să dea înapoi, să fie făcuți de rușine
cei ce‑mi plănuiau răul!
5Să fie ca pleava luată de vânt
și să‑i izgonească Îngerul Domnului!
6Întunecoasă și alunecoasă să le fie calea,
iar Îngerul Domnului să‑i urmărească!
7Căci, fără temei, mi‑au întins un laț pe ascuns;
fără motiv au săpat o groapă sufletului meu.
8De aceea, să‑i ajungă prăpădul pe neașteptate
și să fie prinși în lațul pe care mi l‑au întins pe ascuns;
să cadă în el în timpul prăpădului!
9Atunci sufletul meu se va bucura în Domnul,
se va înveseli de izbăvirea Lui.
10Toate oasele mele vor zice:
„Doamne, cine este ca Tine,
Care să‑l scape pe cel sărac de cel mai tare decât el,
pe cel sărac și pe cel nevoiaș – de jefuitorul lui?“
11Niște martori violenți se ridică
și mă întreabă ceea ce nu știu.
12Astfel, ei îmi răsplătesc binele cu rău,
și îmi pustiesc sufletul.
13Eu însă, când ei erau bolnavi, mă îmbrăcam cu sac
și îmi smeream sufletul prin post.
Iar când rugăciunile îmi rămâneau fără răspuns,
14umblam ca pentru un prieten, ca pentru un frate ale meu.
Ca unul care‑și bocește mama,
mă aplecam de întristare.
15Dar când mă împiedic eu, ei se bucură și se adună;
se adună împotriva mea fără să știu;
ei sfâșie și nu se opresc.
16Ca niște bufoni batjocoritori16 Sensul versului ebraic este nesigur.
scrâșnesc din dinți împotriva mea.
17Stăpâne, cât vei mai privi?
Scapă‑mi sufletul de pustiirile lor,
și prețioasa mea viață – de puii aceștia de lei!
18Apoi Îți voi mulțumi în adunarea cea mare,
Te voi onora în mijlocul unui popor fără număr.
19Să nu se bucure de mine cei ce mă dușmănesc pe nedrept
și să nu tragă cu ochiul cei ce mă urăsc fără motiv!
20Căci ei nu vorbesc de pace,
ci urzesc înșelătorii
împotriva oamenilor liniștiți din țară.
21Își deschid larg gura împotriva mea, zicând: „Ha! Ha!
Ochii noștri și‑au văzut dorința împlinită!“
22Doamne, Tu ai văzut! Nu tăcea!
Stăpânul meu, nu Te depărta de mine!
23Trezește‑Te, scoală‑Te pentru apărarea mea,
pentru cauza mea, Dumnezeul și Stăpânul meu!
24Judecă‑mă după dreptatea Ta, Doamne, Dumnezeul meu!
Nu‑i lăsa să se bucure de mine!
25Să nu zică în inima lor: „Ha! Așa cum ne‑a dorit sufletul!“
Să nu zică: „L‑am înghițit!“
26Să fie făcuți de rușine și de râs
cei ce se bucură de necazul meu!
Cu rușine și cu dezonoare să se îmbrace
cei ce se ridică împotriva mea!
27Să strige de bucurie și să se veselească
cei ce găsesc plăcere în dreptatea mea,
cei se spun întotdeauna:
„Mărit să fie Domnul
Care dorește pacea27 Ebr.: șalom, un termen cu o arie semantică largă. El poate fi tradus cu pace, bine, sănătate, bunăstare. robului Său!“
28Atunci limba mea va vesti dreptatea Ta,
și lauda Ta toată ziua!
