1Pavel, rob al lui Dumnezeu și apostol al lui Isus Cristos, după credința aleșilor lui Dumnezeu și după cunoașterea adevărului care este potrivit cu evlavia, 2în speranța vieții veșnice, pe care Dumnezeu, Care nu minte, a promis‑o înaintea vremurilor veșnice, 3iar la vremurile potrivite Și‑a descoperit Cuvântul prin proclamarea care mi‑a fost încredințată prin porunca lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru, 4către Titus, adevăratul meu copil în credința pe care o împărtășim cu toții: har și pace de la Dumnezeu Tatăl și de la Cristos Isus, Mântuitorul nostru!
Slujba lui Titus în Creta
5Tocmai pentru aceasta te‑am lăsat în Creta, ca să pui în ordine lucrurile rămase și să numești bătrâni5 Sau: prezbiteri; [peste tot în capitol]. în fiecare cetate, așa cum ți‑am dat îndrumări5 Termenul folosit aici este unul tehnic. Sensul lui poate fi încadrat undeva între ordin militar și dispoziție administrativă.. 6Dacă este cineva fără vină, soț al unei singure femei6 Sau: căsătorit o singură dată; sau: să‑i fie credincios soției lui., având copii credincioși, care să nu fie acuzați de destrăbălare sau de neascultare, să‑l pui responsabil ca bătrân. 7Căci episcopul7 Funcția aceasta este asimilabilă prezbiterilor și pastorilor. Sau supraveghetorul., ca administrator al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără vină, nu arogant, nu mânios, nu bețiv, nu bătăuș, nu lacom de câștig murdar, 8ci ospitalier8 În greacă este folosit un joc de cuvinte: să fie iubitor de străini (filoxenon), adică ospitalier, și să fie iubitor de bine (filagathon)., iubitor de bine, cumpătat, drept, sfânt, înfrânat, 9să se țină de Cuvântul vrednic de încredere, care este potrivit cu învățătura primită, ca să fie în stare să‑i încurajeze și pe alții prin învățătura sănătoasă și să‑i mustre9, 13 Verbul grecesc poate fi tradus și cu a dovedi vinovat, a expune, a aduce la lumină, a da în vileag. pe cei ce se împotrivesc.
10Căci sunt și mulți răzvrătiți, palavragii și înșelători, mai ales printre cei circumciși, 11cărora trebuie să li se astupe gura, pentru că buimăcesc familii întregi, învățându‑i pe oameni ceea ce n‑ar trebui, de dragul unui câștig rușinos. 12Chiar unul dintre ei, un profet de‑al lor, a zis: „Cretanii sunt întotdeauna niște mincinoși, niște fiare rele, niște pântece leneșe12 Vezi prima notă din F.A. 17:28. Pavel citează din Cretica, operă a poetului cretan Epimenides (cca. 600 î.Cr.). Clement din Alexandria și Ieronim susțin că Pavel citează din acest autor. În literatura greacă, a cretaniza însemna a minți..“ 13Mărturia aceasta este adevărată. Din acest motiv, mustră‑i cu asprime, ca să fie sănătoși în credință 14și să nu dea atenție miturilor iudaice și poruncilor oamenilor care se întorc de la adevăr. 15Pentru cei curați, toate sunt curate, dar pentru cei pângăriți și necredincioși, nimic nu este curat, ci până și mintea, și conștiința le sunt pângărite. 16Ei pretind că‑L cunosc pe Dumnezeu, dar prin faptele lor Îl neagă, fiind demni de dispreț16 Termenul grecesc poate fi tradus și cu detestabili., neascultători, incapabili16 Termenul adokimos înseamnă neaprobat, care nu trece la test, dovedit fals la probe. de orice lucrare bună.
Pozdrowienie
1Ja, Paweł, piszę do ciebie jako sługa Boga i apostoł Jezusa Chrystusa. Zostałem bowiem powołany do tego, aby głosić wiarę ludziom wybranym przez Boga i pomóc im poznać prawdę. Dlatego nauczam ich, jak mają żyć, aby podobać się Bogu. 2Wiara ta daje ludziom niepodważalną nadzieję na życie wieczne, które Bóg obiecał już przed wiekami—a On nigdy nie kłamie. 3Teraz zaś, w ustalonym przez siebie czasie, Bóg—nasz Zbawiciel—objawił światu dobrą nowinę i zlecił mi głoszenie jej.
4Tytusie, dzięki naszej wspólnej wierze, jesteś mi jak rodzony syn. Niech Bóg Ojciec i Chrystus Jezus, nasz Zbawiciel, obdarzają cię swoją łaską i pokojem!
Zadanie Tytusa na Krecie
5Zostawiłem cię na Krecie, abyś dokończył to, co jeszcze zostało do zrobienia, i byś we wszystkich miastach wyznaczył spośród wierzących starszych, którzy będą kierować miejscowymi kościołami. Jak już ci wcześniej powiedziałem, 6muszą to być ludzie nienaganni: wierni swoim żonom i mający wierzące dzieci, którym nie można zarzucić niemoralności i nieposłuszeństwa. 7Przywódca, który w imieniu Boga zarządza Jego kościołem, musi być bowiem bez zarzutu. Nie może to być człowiek zarozumiały, impulsywny, pijak, awanturnik ani ktoś, kto jest zachłanny. 8Przeciwnie, powinien być gościnny, kochający dobro, rozsądny, prawy, pobożny i opanowany. 9Powinien wiernie trzymać się prawdy i umieć—poprzez zdrową naukę—zachęcać innych wierzących, a także wykazywać błędy tym, którzy się jej sprzeciwiają.
10Wielu jest bowiem takich, którzy nie okazują posłuszeństwa, a poprzez bezsensowne dyskusje zwodzą innych ludzi, szczególnie tych, którzy wywodzą się z judaizmu. 11Takich trzeba zdecydowanie uciszać, bo swoim złym nauczaniem przynoszą szkodę całym rodzinom. Tym, co ich naprawdę interesuje, są pieniądze. 12Nawet ich własny prorok powiedział o nich: „Kreteńczycy to kłamcy, złe bestie i lenie”. 13I miał rację! Dlatego zwracaj Kreteńczykom uwagę na ich grzechy i prowadź ich do zdrowej wiary, 14aby nie słuchali żydowskich opowiadań i przykazań wymyślonych przez ludzi, którzy odrzucają prawdę.
15Dla tych, którzy mają czyste serce, wszystko jest czyste i dobre. Dla tych zaś, którzy mają w sercach zło i nie wierzą w prawdę, nie ma nic czystego. Ich sumienie i umysł są bowiem pogrążone w grzechu. 16Twierdzą, że znają Boga, ale ich życie zdecydowanie temu zaprzecza. Ludzie ci budzą odrazę, nie są bowiem zdolni do okazania posłuszeństwa Bogu i czynienia jakiegokolwiek dobra.
