Rut îl întâlnește pe Boaz
1Naomi avea o rudă din partea soțului ei, un bărbat cu renume din clanul lui Elimelek, al cărui nume era Boaz.
2Moabita Rut i‑a zis lui Naomi:
– Dă‑mi voie, te rog, să merg pe ogor ca să strâng spice de pe urma aceluia în ochii căruia voi găsi bunăvoință.2 Cf. Lev. 19:9; 23:22; Deut. 24:19.
Ea i‑a răspuns:
– Du‑te, fiica mea.
3Ea s‑a dus și, ajungând pe un ogor, a început să culeagă spicele rămase în urma secerătorilor. S‑a nimerit ca ogorul acela să fie tocmai al lui Boaz, din clanul lui Elimelek.
4Chiar atunci Boaz a sosit din Betleem și le‑a zis secerătorilor:
– Domnul să fie cu voi!
Ei i‑au răspuns:
– Domnul să te binecuvânteze.
5Apoi l‑a întrebat pe slujitorul care supraveghea secerătorii:
– A cui este tânăra aceasta?
6Slujitorul care supraveghea secerătorii i‑a răspuns:
– Aceasta este tânăra moabită care s‑a întors cu Naomi din câmpiile Moabului. 7Ea mi‑a zis: „Te rog, dă‑mi voie să culeg și să strâng dintre snopi spicele rămase în urma secerătorilor!“ Și de azi dimineață, de când a venit, a stat în picioare până acum și nu s‑a odihnit decât pentru puțin timp, în adăpost.7 Lit.: în casă.
8Boaz i‑a zis lui Rut:
– Ascultă‑mă, fiică! Să nu mergi la cules pe un alt ogor și să nu pleci de aici. Ține‑te după slujnicele mele. 9Uită‑te unde vor secera pe ogor și du‑te după ele. Voi porunci slujitorilor să nu se atingă de tine. Iar când ți‑e sete, poți să mergi la vase și să bei din ceea ce au scos slujitorii.
10Atunci ea s‑a aruncat cu fața la pământ, s‑a închinat și i‑a zis:
– Cum de am găsit bunăvoință înaintea ta10, 13 Lit.: în ochii tăi., ca să mă iei în seamă pe mine, o străină10 Sau: una care nu sunt de băgat în seamă.?
11Boaz a răspuns:
– Mi s‑a spus tot ce‑ai făcut pentru soacra ta după moartea soțului tău, cum ai părăsit pe tatăl tău și pe mama ta și țara în care te‑ai născut, ca să vii la un popor pe care nu‑l cunoșteai dinainte. 12Domnul să‑ți răsplătească fapta și răsplata să‑ți fie deplină din partea Domnului, Dumnezeul lui Israel, sub aripile Căruia ai venit să te adăpostești!
13Ea a zis:
– Să găsesc bunăvoință înaintea ta și pe mai departe, stăpânul meu, căci tu m‑ai mângâiat și i‑ai vorbit roabei tale pe placul inimii ei, deși eu nu sunt nici măcar ca una dintre roabele tale.
14La ora mesei, Boaz i‑a zis lui Rut:
– Apropie‑te, mănâncă din pâine și înmoaie‑ți bucata în oțet.
Ea s‑a așezat lângă secerători, iar el a servit‑o cu boabe prăjite. Ea a mâncat, s‑a săturat și i‑a mai și rămas.
15Apoi, când ea s‑a ridicat să mai culeagă, Boaz le‑a poruncit slujitorilor săi, zicând:
– Lăsați‑o să culeagă chiar și dintre snopi, fără s‑o umiliți. 16Ba chiar scoateți‑i spice din snopi și aruncați‑i‑le pe jos, ca să le poată culege și n‑o dojeniți.
17Rut a cules spice de pe ogor până seara, a bătut ce a cules și a strâns17 Lit.: și a fost. aproape o efă17 O efă măsura aproximativ 22 l. de orz. 18A luat ceea ce strânsese și s‑a dus în cetate, iar soacra sa a văzut cât culesese. Ea i‑a dat lui Naomi și ceea ce‑i rămăsese după ce se săturase la masă.
19Atunci soacra ei a întrebat‑o:
– Unde ai cules astăzi și unde ai lucrat? Binecuvântat să fie cel ce te‑a luat în seamă!
Rut i‑a istorisit soacrei sale la cine a lucrat și i‑a zis:
– Numele bărbatului la care am lucrat astăzi este Boaz.
20Naomi i‑a zis nurorii sale:
– Binecuvântat să fie el de Domnul, Cel Care20 Din punct de vedere gramatical referentul poate fi și Boaz. nu Și‑a părăsit îndurarea20 Vezi nota de la 1:8. față de noi, cei vii, și față de cei ce au murit!
Apoi Naomi i‑a zis:
– Bărbatul acesta este ruda noastră, dintre cei cu drept de răscumpărare20 Ebr.: goel (rudă cu drept de răscumpărare). Ruda cu drept de răscumpărare avea obligația, prin Lege, de a‑și proteja rudele aflate în nevoie: (1) de a ridica un urmaș fratelui său, dacă acesta a murit fără a lăsa urmași – primul fiu născut moștenea numele și averea fratelui defunct (Deut. 25:5-10); (2) de a răscumpăra pământul pe care o rudă mai săracă l‑a vândut în afara familiei (Lev. 25:25-28); (3) de a răscumpăra o rudă care s‑a vândut ca sclavă, din cauza sărăciei (Lev. 25:47-49); (4) de a răzbuna uciderea unei rude (Num. 35:19-21). asupra noastră.
21Moabita Rut i‑a zis:
– El mi‑a spus: „Stai aproape de slujitorii mei până vor termina tot ce au de secerat.“
22Naomi i‑a răspuns nurorii sale Rut:
– Este bine, fiica mea, să lucrezi cu slujnicele lui și să nu dea alții peste tine pe un alt ogor.
23Astfel, Rut a stat aproape de slujnicele lui Boaz și a cules până când s‑a încheiat seceratul orzului și al grâului. Ea locuia împreună cu soacra ei.
Boaz ontmoet Ruth
1In Bethlehem woonde Boaz, een familielid van Naomiʼs man. Hij was schatrijk.
2Op een dag zei Ruth tegen Naomi: ‘Zal ik naar een van de akkers gaan en vragen of ik de aren op mag rapen die de maaiers laten vallen?’ ‘Dat is goed, kind, ga je gang,’ zei Naomi. 3De akker waar zij naartoe ging, bleek van Boaz te zijn. 4Diezelfde dag ging Boaz kijken bij het werk op zijn akker. Nadat de maaiers en hij elkaar hadden begroet, 5vroeg hij de opzichter: ‘Wie is die jonge vrouw daar?’ 6‘Dat is de vrouw die met Naomi is meegekomen uit Moab,’ antwoordde de opzichter. 7‘Zij heeft mij vanmorgen gevraagd of zij aren mocht rapen die de maaiers laten vallen. Sindsdien is zij voortdurend bezig geweest, afgezien van een korte pauze.’
8Boaz liep naar haar toe en zei: ‘Luister eens, blijf maar hier om aren te verzamelen. Je hoeft niet naar een andere akker te gaan. Loop maar vlak achter mijn arbeidsters aan. 9Ik heb mijn knechten gewaarschuwd dat ze je niet mogen lastigvallen. En als je dorst hebt, neem dan gerust wat water.’ 10-11 Daarop boog zij diep voor hem. ‘Waaraan heb ik deze vriendelijkheid te danken?’ vroeg zij. ‘Ik ben immers maar een vreemdelinge?’ ‘Ja, dat weet ik,’ antwoordde Boaz. ‘Ik heb gehoord wat je allemaal voor je schoonmoeder hebt gedaan na de dood van je man. En ook dat je je ouders en je vaderland hebt verlaten om hier bij een vreemd volk te komen wonen. 12Moge de Here, de God van Israël, onder wiens vleugels je je toevlucht hebt gezocht, je hiervoor belonen.’ 13‘Dank u wel, meneer,’ antwoordde Ruth. ‘U bent zo vriendelijk voor mij, terwijl ik niet eens een arbeidster van u ben!’ 14Tegen etenstijd riep Boaz haar: ‘Kom, eet met ons mee, er is brood genoeg.’ Zij ging bij de maaiers zitten en at het geroosterde koren dat hij haar gaf. Zij kreeg meer dan ze opkon!
15Toen Ruth weer aan het werk ging, zei Boaz tegen zijn knechten: ‘Zij mag ook tussen de korenschoven aren verzamelen, laat haar haar gang maar gaan. 16Trek ook zo nu en dan wat aren uit de schoven en laat die vallen, zodat zij die kan oprapen. Laat haar ongestoord haar gang gaan.’ 17Zo werkte zij daar de hele dag. Toen zij ʼs avonds de aren uitklopte, bleek zij tweeëntwintig liter gerst te hebben! 18Zij nam het mee naar de stad en gaf het aan haar schoonmoeder, samen met wat zij had overgehouden van het middageten. 19‘Wat heb je veel!’ riep Naomi uit. ‘Waar heb je dat vandaan? God zal de man zegenen die zo goed voor jou is geweest!’ Ruth vertelde wat er die dag was gebeurd en dat de eigenaar van de akker Boaz heette. 20‘Prijs de Here voor zoʼn man,’ riep Naomi. ‘God is toch trouw aan de levenden en aan de doden. Deze Boaz is een van onze naaste familieleden!’ 21‘Hij heeft ook gezegd dat ik mocht terugkomen. Ik moet vlak achter zijn maaiers blijven tot de oogst voorbij is,’ vulde Ruth aan. 22‘Maar dat is prachtig,’ zei Naomi. ‘Je kunt beter bij hem werken dan bij een ander. Daar zouden ze je misschien lastigvallen.’ 23Daarom bleef Ruth bij Boaz werken. Totdat de gerst en de tarwe waren geoogst, bleef ze bij haar schoonmoeder wonen.
