Supunere față de autoritățile civile
1Orice persoană1 În greacă este folosit un ebraism, orice suflet, care poate fi tradus cu orice om. Aceasta nu înseamnă că trebuie să ne supunem autorităților în cele spirituale. să fie supusă înaltelor autorități. Căci nu există autoritate, decât prin Dumnezeu, iar cele care există au fost instituite de Dumnezeu. 2Prin urmare, oricine se împotrivește autorității, se împotrivește îndrumării lui Dumnezeu, iar cei care se împotrivesc își vor primi condamnarea. 3Căci conducătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei deci să nu‑ți fie frică de autoritate? Fă ce este bine și vei avea laudă din partea ei! 4Căci ea este un slujitor al lui Dumnezeu pentru binele tău. Însă, dacă faci răul, teme‑te, căci nu degeaba poartă sabia! Ea este slujitorul lui Dumnezeu, un răzbunător pentru a aduce mânia peste cel ce săvârșește răul. 5De aceea, este nevoie să fii supus nu doar din cauza mâniei, ci și din cauza conștiinței.
6Din același motiv, să plătiți și taxele6 În Imperiul Roman existau mai multe tipuri de încasări publice: (1) venituri ale domeniilor publice; (2) impozite directe, percepute din provincii: capitația (impozitul pe persoane, foarte rar) și impozitul asupra proprietății funciare; (3) impozite indirecte: portorium, impozitul pe circulația mărfurilor sau vama; (4) impozite asupra vânzărilor, mutărilor, eliberărilor de sclavi, succesiunilor; (5) monopolurile: monopolul sării, monopolul asupra baterii monedei; (6) resursele extraordinare: tributul, prada de război, bunurile confiscate., pentru că autoritățile sunt slujitori ai lui Dumnezeu, care se ocupă neîncetat cu aceasta. 7Dați tuturor ceea ce le datorați: taxe – cui datorați taxe, vamă – cui datorați vamă, teamă – cui datorați teamă, cinste – cui datorați cinste!
Dragostea față de semen
8Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții, pentru că acela care‑și iubește semenul a împlinit Legea. 9Căci „Să nu comiți adulter“, „Să nu ucizi“, „Să nu furi“, „Să nu poftești“9 Vezi Ex. 20:13-15, 17; Deut. 5:17-19, 21. și orice altă poruncă sunt cuprinse în cuvântul acesta: „Să‑l iubești pe semenul tău ca pe tine însuți.“9 Vezi Lev. 19:18. 10Dragostea nu‑i face rău semenului; deci dragostea este împlinirea Legii.
Ziua Domnului este aproape
11Să faceți lucrul acesta11 Lit.: Și acesta. Unele traduceri optează pentru: Pe lângă aceasta, știți., căci știți vremea în care ne aflăm: este deja ceasul să vă treziți din somn, căci mântuirea noastră este mai aproape acum decât atunci când am devenit credincioși. 12Noaptea aproape a trecut, iar ziua se apropie. Să ne dezbrăcăm deci de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armura12 Lit.: armele. luminii! 13Să umblăm cuviincios, ca în timpul zilei, nu în chefuri și în beții, nu în desfrânare și în depravare, nu în ceartă și în invidie. 14Dimpotrivă, îmbrăcați‑vă cu Domnul Isus Cristos și nu purtați de grijă firii voastre, ca să‑i împliniți poftele!
El respeto a las autoridades
1Todos deben someterse a las autoridades públicas, pues no hay autoridad que Dios no haya dispuesto, así que las que existen fueron establecidas por él. 2Por lo tanto, todo el que se opone a la autoridad se rebela contra lo que Dios ha instituido. Los que así proceden recibirán castigo. 3Porque los gobernantes no están para infundir terror a los que hacen lo bueno, sino a los que hacen lo malo. ¿Quieres librarte del miedo a la autoridad? Haz lo bueno, y tendrás su aprobación, 4pues está al servicio de Dios para tu bien. Pero, si haces lo malo, entonces debes tener miedo. No en vano lleva la espada, pues está al servicio de Dios para impartir justicia y castigar al malhechor. 5Así que es necesario someterse a las autoridades no solo para evitar el castigo, sino también por razones de conciencia.
6Por eso mismo pagáis impuestos, pues las autoridades están al servicio de Dios, dedicadas precisamente a gobernar. 7Pagad a cada uno lo que le corresponda: si debéis impuestos, pagad los impuestos; si debéis contribuciones, pagad las contribuciones; al que debáis respeto, mostradle respeto; al que debáis honor, rendidle honor.
La responsabilidad hacia los demás
8No tengáis deudas pendientes con nadie, a no ser la de amaros unos a otros. De hecho, quien ama al prójimo ha cumplido la ley. 9Porque los mandamientos que dicen: «No cometas adulterio», «No mates», «No robes», «No codicies»,13:9 Éx 20:13-15,17; Dt 5:17-19,21 y todos los demás mandamientos, se resumen en este precepto: «Ama a tu prójimo como a ti mismo».13:9 Lv 19:18 10El amor no perjudica al prójimo. Así que el amor es el cumplimiento de la ley.
11Haced todo esto estando conscientes del tiempo en que vivimos. Ya es hora de que despertéis del sueño, pues nuestra salvación está ahora más cerca que cuando inicialmente creímos. 12La noche está muy avanzada y ya se acerca el día. Por eso, dejemos a un lado las obras de la oscuridad y pongámonos la armadura de la luz. 13Vivamos decentemente, como a la luz del día, no en orgías y borracheras, ni en inmoralidad sexual y libertinaje, ni en disensiones y envidias. 14Más bien, revestíos del Señor Jesucristo, y no os preocupéis por satisfacer los deseos de la naturaleza pecaminosa.
