Psalmul 94
1O, Dumnezeu al răzbunărilor! O, Doamne!
O, Dumnezeu al răzbunărilor, strălucește Tu!
2Ridică‑Te, Judecător al pământului;
răsplătește celor mândri după mândria lor!
3Până când vor triumfa cei răi, Doamne,
până când?
4Ei bolborosesc, vorbesc cu trufie,
toți cei ce săvârșesc nelegiuirea se laudă.
5Îți asupresc poporul, Doamne,
apasă asupra moștenirii Tale.
6Omoară văduva și străinul;
îl ucid pe orfan.
7Ei zic: „Nu vede Domnul!
Dumnezeul lui Iacov nu ia aminte!“
8Luați aminte, voi, oameni fără minte din popor!
Nesăbuiților, când vă veți înțelepți?
9Să nu audă Cel Ce a sădit urechea?
Să nu vadă Cel Ce a întocmit ochiul?
10Să nu mustre oare Cel Ce disciplinează neamurile,
Cel Ce învață pe om cunoașterea?
11Domnul cunoaște gândurile omului;
știe că sunt deșarte.
12Ferice de omul pe care‑l disciplinezi Tu, Doamne,
și pe care‑l înveți din Legea Ta,
13ca să‑l liniștești în zilele cele rele,
până se va săpa groapa celui rău.
14Domnul nu‑Și părăsește poporul,
nici nu‑Și uită moștenirea!
15Căci din nou se va face judecată cu dreptate,
și toți cei cu inima cinstită o vor urma.
16Cine se va ridica pentru mine împotriva răufăcătorilor?
Cine va lua poziție pentru mine
împotriva celor ce săvârșesc nelegiuirea?
17De n‑ar fi fost Domnul ajutorul meu,
foarte curând sufletul meu ar fi locuit în tăcerea morții.
18Când zic: „Mi se clatină piciorul!“,
îndurarea Ta, Doamne, mă sprijină!
19În mulțimea frământărilor mele lăuntrice,
mângâierile Tale îmi încântă sufletul.
20Poate oare un tron corupt20 Lit.: tron al distrugerii. să‑Ți fie aliat,
unul care plăsmuiește necazul prin decret?
21Ei uneltesc21 Lit.: se strâng. împotriva sufletului celui drept
și condamnă sânge nevinovat.
22Domnul este întăritura mea!
Dumnezeul meu este stânca mea de adăpost!
23El le va răsplăti după nelegiuirea lor
și‑i va nimici pentru răutatea lor;
Domnul, Dumnezeul nostru, îi va nimici.
Psalm 94
1The Lord is a God who avenges.
O God who avenges, shine forth.
2Rise up, Judge of the earth;
pay back to the proud what they deserve.
3How long, Lord, will the wicked,
how long will the wicked be jubilant?
4They pour out arrogant words;
all the evildoers are full of boasting.
5They crush your people, Lord;
they oppress your inheritance.
6They slay the widow and the foreigner;
they murder the fatherless.
7They say, “The Lord does not see;
the God of Jacob takes no notice.”
8Take notice, you senseless ones among the people;
you fools, when will you become wise?
9Does he who fashioned the ear not hear?
Does he who formed the eye not see?
10Does he who disciplines nations not punish?
Does he who teaches mankind lack knowledge?
11The Lord knows all human plans;
he knows that they are futile.
12Blessed is the one you discipline, Lord,
the one you teach from your law;
13you grant them relief from days of trouble,
till a pit is dug for the wicked.
14For the Lord will not reject his people;
he will never forsake his inheritance.
15Judgment will again be founded on righteousness,
and all the upright in heart will follow it.
16Who will rise up for me against the wicked?
Who will take a stand for me against evildoers?
17Unless the Lord had given me help,
I would soon have dwelt in the silence of death.
18When I said, “My foot is slipping,”
your unfailing love, Lord, supported me.
19When anxiety was great within me,
your consolation brought me joy.
20Can a corrupt throne be allied with you—
a throne that brings on misery by its decrees?
21The wicked band together against the righteous
and condemn the innocent to death.
22But the Lord has become my fortress,
and my God the rock in whom I take refuge.
23He will repay them for their sins
and destroy them for their wickedness;
the Lord our God will destroy them.
