Psalmul 55
Pentru dirijor. De cântat cu instrumente cu coarde. Un maschilTitlu. Vezi Ps. 32. al lui David.
1Dumnezeule, ia aminte la rugăciunea mea
și nu trece cu vederea cererea mea!
2Ascultă‑mă și răspunde‑mi!
Îmi arăt neliniștea în plângerea mea
și sunt tulburat
3din cauza vociferării dușmanului,
la vederea presiunii impuse de cel rău;
căci ei fac să cadă necazul peste mine
și mi se împotrivesc cu furie.
4Îmi tremură inima înăuntrul meu
și groaza morții a căzut peste mine.
5Teamă și cutremur au venit peste mine
și m‑a acoperit teroarea.
6Eu zic: „Cine îmi va da aripi ca ale porumbelului?
Aș zbura și aș locui acolo!“
7Iată, aș fugi departe de tot,
aș înnopta în pustie. Selah
8M‑aș grăbi să‑mi găsesc un loc de scăpare,
de vântul năprasnic și de furtună.
9Stăpâne, pune‑i în încurcătură, încâlcește‑le limbile,
căci numai violență și ceartă văd în cetate!
10Zi și noapte ei dau târcoale zidurilor ei;
răutatea și abuzurile se află în mijlocul ei.
11Dezastrul este în mijlocul ei,
iar asuprirea și înșelătoria
nu‑i părăsesc piața.
12Căci nu un dușman mă batjocorește;
atunci aș îndura!
Nu cel ce mă urăște s‑a îngâmfat împotriva mea;
atunci m‑aș ascunde de el!
13Ci tu, un om deopotrivă cu mine,
prietenul meu, apropiatul meu,
14cel cu care am avut părtășie dulce
când am mers cu mulțimea la Casa lui Dumnezeu!
15Moartea să vină în mod înșelător asupra lor!
Să se coboare de vii în Locuința Morților!
Căci răutățile sunt în locuințele lor, în mijlocul lor.
16Eu însă voi striga către Dumnezeu,
iar Domnul mă va izbăvi.
17Seara, dimineața și la amiază, oftez și gem,
iar El îmi va auzi glasul.
18Mă va răscumpăra nevătămat18 Lit.: Îmi va răscumpăra viața în pace.
din războiul pornit împotriva mea,
căci mulți sunt împotriva mea.
19Dumnezeu, Care tronează din veșnicie, Selah
va auzi și‑i va smeri!
Sunt niște oameni care nu se întorc de la căile lor
și care nu se tem de Dumnezeu.
20Prietenul meu își întinde mâna împotriva celor ce trăiesc în pace cu el,
își calcă legământul.
21Gura lui este alunecoasă ca smântâna,
dar în inima lui poartă războiul.
Cuvintele lui sunt mai alunecoase decât uleiul,
dar în ascuns sunt niște săbii.
22Aruncă îngrijorarea22 Termenul se mai poate traduce și cu povara. ta asupra Domnului,
și El te va sprijini!
El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.
23Dar Tu, Dumnezeule, îi vei coborî
în adâncul gropii.
Oamenii sângelui și ai înșelătoriei
nu vor trăi nici jumătate din zilele lor!
Eu însă mă voi încrede în Tine!
Vom besten Freund verraten
1Von David, zum Nachdenken. Mit Saiteninstrumenten zu begleiten.
2Lass mein Gebet zu dir dringen, o Gott,
und wende dich nicht ab von meinem Flehen!
3Beachte mich doch und erhöre mein Rufen!
Meine Sorgen lassen mir keine Ruhe, stöhnend irre ich umher.
4Denn die Feinde pöbeln mich an
und bedrängen mich von allen Seiten.
Diese gottlosen Menschen wollen mir schaden,
voller Hass feinden sie mich an.
5Mein Herz krampft sich zusammen,
Todesangst überfällt mich.
6Furcht und Zittern haben mich erfasst,
und vor Schreck bin ich wie gelähmt.
7Ach, hätte ich doch Flügel wie eine Taube,
dann würde ich an einen sicheren Ort fliegen!
8Weit weg würde ich fliehen –
bis in die Wüste.
9Schnell fände ich eine Zuflucht
vor dem Unwetter und dem wütenden Sturm.
10Herr, verwirre die Sprache meiner Feinde,
damit sie nichts Böses mehr aushecken können!
Denn in der Stadt habe ich gesehen,
dass Streit und rohe Gewalt überhandnehmen.
11Tag und Nacht machen sie die Runde auf den Mauern.
Die Stadt ist erfüllt von Unrecht und Verderben.
12In ihren Straßen herrschen Erpressung und Betrug,
und das Verbrechen scheint kein Ende zu nehmen.
13Wäre es mein Feind, der mich verhöhnt,
dann könnte ich es noch ertragen.
Würde mein erbitterter Gegner sich über mich erheben,
so wüsste ich ihm aus dem Weg zu gehen.
14Aber du bist es, mein Vertrauter,
mein bester und engster Freund!
15Wie schön war es damals, als uns noch tiefe Freundschaft verband55,15 Oder: als wir noch unsere Gedanken austauschen konnten.!
Einmütig gingen wir in Gottes Haus,
gemeinsam mit den anderen Pilgern.
16Ohne Vorwarnung hole der Tod meine Feinde!
Mitten aus dem Leben sollen sie gerissen werden,
denn die Bosheit herrscht in ihren Herzen und Häusern.
17Doch ich schreie zu Gott,
und der Herr wird mir helfen.
18Den ganzen Tag über klage und stöhne ich,
bis er mich hört.
19Er rettet mich und gibt mir Sicherheit vor den vielen Feinden,
nichts können sie mir jetzt noch anhaben!
20Gott, der seit Ewigkeiten herrscht, wird mich erhören.
Er bleibt ihnen die Antwort nicht schuldig.
Denn vor ihm haben sie keine Ehrfurcht,
und ändern wollen sie sich auch nicht.
21Ach, mein ehemaliger Freund hat alle verraten,
die ihm nahestanden, und hat seine Versprechen gebrochen!
22Seine Worte sind honigsüß,
aber im Herzen ist er voller Hass.
Was er sagt, klingt schmeichelhaft,
aber es verletzt wie Messerstiche.
23Überlass alle deine Sorgen dem Herrn!
Er wird dich wieder aufrichten;
niemals lässt er den scheitern, der treu zu ihm steht.
24Gott, du wirst die Mörder und Betrüger ins Grab stürzen;
mitten aus dem Leben wirst du sie reißen.
Ich aber setze mein Vertrauen auf dich!
