Psalmul 2
1De ce se întărâtă neamurile
și cugetă popoarele lucruri fără folos?
2Regii pământului se ridică,
și conducătorii se strâng laolaltă împotriva Domnului
și împotriva Unsului2 Sau: unsului. Psalmul era rostit inițial la încoronarea regilor davidici, însă este unul mesianic, citat în NT cu referire la Cristos (corespondentul grecesc al ebraicului Mașiah (Mesia), care înseamnă Unsul). Vezi F.A. 4:25-26. Său, zicând:
3„Să Le rupem legăturile
și să aruncăm funiile Lor de pe noi!“
4Cel Ce șade4 Sau: locuiește. în ceruri râde;
Stăpânul Își bate joc de ei.
5Apoi le vorbește în mânia Lui
și‑i îngrozește în furia Lui, zicând:
6„Totuși, Eu L‑am înscăunat pe Împăratul6 Sau: împăratul. Vezi nota de la 2:2. Meu peste Sion,
muntele Meu cel sfânt.“
7Voi vesti hotărârea Domnului:
El Mi‑a zis: „Tu ești Fiul7, 12 Sau: fiul (vezi nota de la 2:2). Meu!
Astăzi Te‑am născut!
8Cere‑Mi
și‑Ți voi da neamurile drept moștenire
și marginile pământului în stăpânire!
9Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier,
le vei sfărâma ca pe vasul unui olar.“
10De aceea, regilor, fiți înțelepți!
Judecători ai pământului, primiți învățătură!
11Slujiți Domnului cu teamă
și bucurați‑vă tremurând!
12Dați sărutare Fiului,
ca nu cumva să Se mânie și să pieriți pe cale,
căci mânia Lui este gata să se aprindă!
Ferice de toți cei ce se adăpostesc în El!
Psalm 2
Sions kung2:0 En psalm skriven inför en israelitisk kungs tronbestigning, men också med syftning på Kristus, den evige kungen (citerad flera gånger i NT), traditionellt betraktad som messiansk psalm. Författare: David (se Apg 4:25-26)
1Varför gör folken uppror?
Varför smider de meningslösa planer?
2Jordens kungar reser sig,
makthavarna samlas
mot Herren
och mot hans smorde2:2 På hebreiska mashiach, varav vårt Messias. Tillämpad på tronbestigningen av Israels kung skriver vi benämningen naturligtvis med litet s (ingen skillnad i hebreiskan). Denna vers används i Apg 4:26, liksom många andra verser i Gamla testamentet citeras i Nya Testamentet, och anknyts till Jesus som det slutgiltiga svaret på versernas fullkomnande..
3”Låt oss slita sönder deras band,
kasta av oss deras bojor!”
4Han som bor i himlen ler,
Herren hånskrattar åt dem.
5Sedan tillrättavisar han dem i sin vrede,
i sin vredes glöd förskräcker han dem:
6”Jag har installerat min kung
på Sion, mitt heliga berg.”
7Jag vill förkunna Herrens beslut;
han sa till mig:
”Du är min son. Idag har jag blivit din far2:7 Ordagrant: jag har fött dig Dessa ord användes i Mellanöstern förr i tiden då en kung började sin uppgift, om han lydde under en annan mäktigare kung. För att visa att den nya kungen representerade den kung som styrde hela riket, kallades de far och son..
8Begär av mig, och jag ska ge dig alla folk som arv
och hela jorden som egendom.
9Du ska krossa dem med järnspira,
slå sönder dem som lerkrukor.”
10Ni kungar, var nu förståndiga,
låt er varnas, ni härskare på jorden!
11Tjäna Herren med fruktan,
och gläd er i bävan!2:11 Tanken kan också vara: …hylla honom även om ni bävar; grundtexten är svårförståelig.
12Kyss sonen,
så att hans vrede inte uppväcks
och ni förgås på er väg!
Hans vrede kan snart upptändas.
Lyckliga är de som tar sin tillflykt till honom!
