Psalmul 129
O cântare de pelerinaj
1„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea“
– să spună acum Israel lucrul acesta!
2„Mult m‑au mai dușmănit încă din tinerețea mea,
dar nu m‑au învins.
3Pe spatele meu au arat plugarii
și au tras brazde lungi.
4Însă Domnul este drept;
El a tăiat funiile celor răi.“
5Să se rușineze și să dea înapoi
toți cei ce urăsc Sionul.
6Să fie ca iarba de pe acoperișuri,
care se usucă înainte de a fi smulsă.
7Secerătorul nu‑și umple mâna cu ea,
și cel ce leagă snopii nu‑și încarcă brațul cu ea.
8Trecătorii să nu zică:
„Fie binecuvântarea Domnului cu voi!“
sau „Vă binecuvântăm în Numele Domnului!“8 Saluturi întâlnite în sezonul seceratului (vezi Rut 2:4).
Ständig verfolgt, aber nie vernichtet!
1Ein Lied für Festbesucher, die nach Jerusalem hinaufziehen.
Das soll Israel bekennen:
Solange wir zurückdenken können, wurden wir ständig unterdrückt.
2Ja, solange es uns Israeliten gibt, hat man uns verfolgt.
Und doch konnten uns die Feinde nicht auslöschen!
3Unseren Rücken haben sie bearbeitet wie einen Acker,
in den man tiefe Furchen pflügt.
4Doch der Herr ist treu und gerecht!
Er durchschnitt die Stricke,
mit denen uns die Gottlosen gefangen hielten.
5Alle, die Gottes Stadt auf dem Berg Zion hassen,
sollen beschämt zurückweichen!
6Es soll ihnen ergehen wie dem Gras auf den Dächern,
das verdorrt, bevor es aufschießen kann!
7Kein Schnitter kann es schneiden,
und niemand bindet es zu Bündeln zusammen.
8Kein Wanderer ruft den Schnittern im Vorbeigehen zu:
»Der Herr segne euch!
Wir segnen euch im Namen des Herrn!«
