Psalmul 122
O cântare de pelerinaj. A lui David.
1M‑am bucurat când mi s‑a zis:
„Să mergem la Casa Domnului!“
2Picioarele ni se opresc
la porțile tale, Ierusalime.
3Ierusalimul este zidit ca o cetate
ce‑și adună poporul în unitate3 Cu referire fie la arhitectura Ierusalimului (ca o cetate care este făcută dintr‑o bucată), fie la oamenii care sunt în Ierusalim sau se adună acolo cu ocazia sărbătorilor (varianta din text)..
4Acolo se suie semințiile,
semințiile Domnului4 Ebr.: YAH, o formă prescurtată a tetragramei divine YHWH, formă care apare în componența mai multor sintagme ebraice. Vezi și 130:3; 135:1, 3-4, 21; 146:1, 10; 147:1, 20; 148:1, 14; 149:1, 9.,
ca să aducă mulțumiri Numelui Domnului,
așa cum s‑a hotărât pentru Israel.
5Căci acolo sunt așezate tronurile de judecată,
tronurile Casei lui David.
6Rugați‑vă pentru pacea Ierusalimului!
Cei ce te iubesc să prospere6 Sau: să fie în siguranță.!
7Pacea să fie între zidurile tale,
și liniștea – în palatele tale.
8Datorită fraților mei și a prietenilor mei,
îți urez: „Pacea fie în tine!“
9Datorită Casei Domnului, Dumnezeul nostru,
voi căuta binele tău.
Песнь 122
Песнь восхождения.
1К Тебе поднимаю глаза свои,
Обитающий на небесах!
2Как глаза слуг смотрят на руку своего господина
и глаза служанки – на руку своей госпожи,
так наши глаза обращены на Вечного,
до тех пор, пока Он не смилуется над нами.
3Помилуй нас, Вечный, помилуй нас,
потому что мы долго терпели презрение.
4Долго мы терпели оскорбление от надменных
и презрение от гордых.
