Psalmul 105
1Mulțumiți Domnului, chemați Numele Lui!
Faceți cunoscute printre popoare lucrările Lui!
2Cântați‑I! Cântați spre lauda Lui!
Vestiți toate minunile Lui!
3Lăudați‑vă cu Numele Lui cel sfânt!
Să se bucure inima celor ce‑L caută pe Domnul!
4Căutați pe Domnul și puterea Lui,
căutați întotdeauna fața Lui!
5Aduceți‑vă aminte de minunile pe care le‑a făcut,
de semnele Sale și de judecățile rostite de gura Sa,
6sămânță a robului Său Avraam,
fii ai lui Iacov, aleșii Lui!
7El este Domnul, Dumnezeul nostru,
și judecățile Lui se împlinesc pe tot pământul.
8El Își aduce aminte mereu de legământul Lui,
de cuvântul pe care l‑a poruncit pentru o mie de generații,
9de legământul pe care l‑a încheiat cu Avraam,
de jurământul Lui către Isaac,
10pe care l‑a întărit față de Iacov printr‑o hotărâre
și față de Israel printr‑un legământ veșnic,
11zicând: „Ție îți voi da țara Canaan,
ca parte a moștenirii voastre.“
12Pe atunci erau doar câțiva oameni,
puțini la număr și străini în țară.
13Ei călătoreau de la un neam la alt neam,
de la un regat la alt popor.
14El nu a îngăduit niciunui om să‑i asuprească
și a mustrat regi pentru ei:
15„Nu vă atingeți de unșii Mei
și nu‑i vătămați pe profeții Mei!“
16A chemat foametea peste țară,
a frânt orice toiag al pâinii.
17Trimisese înaintea lor un om,
pe Iosif, care a fost vândut ca rob.
18I‑au strâns picioarele în lanțuri,
iar gâtul i‑a fost pus în fiare,
19până la vremea când s‑a împlinit19 Lit.: a venit. Cuvântul Lui,
când Cuvântul Domnului l‑a dovedit curat.19 Lit.: l‑a rafinat.
20Atunci regele a trimis să‑l dezlege
și stăpânitorul popoarelor – să‑l elibereze.
21L‑a pus stăpân peste casa lui
și stăpânitor peste toate averile lui,
22ca să‑i lege după bunu‑i plac pe prinții lui
și să‑i învețe pe bătrânii lui înțelepciunea.
23Atunci Israel a venit în Egipt,
Iacov a locuit ca străin în țara lui Ham.
24Dumnezeu Și‑a înmulțit poporul foarte mult
și i‑a făcut mai tari decât pe vrăjmașii lor.
25Acestora le‑a schimbat inima, ca să‑I urască poporul,
să se poarte mișelește cu robii Săi.
26L‑a trimis pe Moise, robul Său,
și pe Aaron pe care‑l alesese.
27Ei au înfăptuit semnele Lui printre vrăjmași
și au făcut minuni în țara lui Ham.
28A trimis întunericul și s‑a făcut beznă;
Moise și Aaron nu s‑au răzvrătit împotriva cuvintelor Lui.
29Le‑a prefăcut apa în sânge
și le‑a omorât peștii.
30Țara lor a mișunat de broaște,
până în odăile împăraților lor.
31El a zis, și au venit roiuri de muște;
au fost țânțari pe întreg teritoriul lor.
32Le‑a dat grindină, în loc de ploaie,
și flăcări de foc peste țara lor.
33Le‑a lovit viile și smochinii
și le‑a rupt copacii din teritoriul lor.
34El a zis, și au venit lăcuste34 Termenul ebraic este unul general (apare de 24 de ori în VT), derivat din rădăcina rbh (a înmulți). Este asociat în general cu plaga a opta și desemnează probabil lăcustele migratoare.,
lăcuste34 Corespondentul modern al termenului ebraic este nesigur. fără număr.
35Ele au devorat toată verdeața din țara lor
și au mâncat rodul pământului lor.
36I‑a lovit pe toți întâii născuți în țara lor,
pârga întregii lor puteri.
37El i‑a scos pe israeliți de acolo cu argint și cu aur
și n‑a fost niciunul din semințiile Lui care să se poticnească.
38Egiptenii s‑au bucurat de plecarea lor,
căci îi apucaseră groaza de ei.
39El a întins un nor ca să le fie învelitoare
și un foc ca să lumineze noaptea.
40Au cerut, iar El le‑a trimis prepelițe
și i‑a săturat cu pâine din cer.
41A despicat stânca și a curs apă;
un râu a curs prin locuri uscate.
42Și aceasta pentru că Și‑a amintit de promisiunea Sa cea sfântă,
făcută lui Avraam, robul Său.
43El Și‑a scos poporul cu bucurie,
Și‑a scos aleșii cu strigăte de veselie.
44Le‑a dat teritoriile neamurilor
și au moștenit rodul muncii noroadelor,
45ca să păzească hotărârile Lui
și să trăiască după învățăturile45 Sau: să împlinească legile. Lui.
Lăudați‑L pe Domnul!45 Ebr.: Hallelu Yah!
Guds undere gennem Israels historie
1.Krøn. 16,8-22
1Sig tak til Herren og giv ham ære!
Forkynd hans undere for alle folkeslag!
2Syng og spil til hans ære,
tænk på alle de mirakler, han har udført.
3Glæd jer over hans herlighed.
Lad alle, der kender ham, fryde sig.
4Søg hjælp hos Herren og hans styrke,
hold jer altid nær til ham.
5Tænk på de fantastiske ting, han har gjort,
alle de undere, han har udført.
6I er jo børn af Guds tjener, Abraham,
I er de udvalgte efterkommere af Jakob.105,6 Nogle håndskrifter siger: „efterkommere af Jakob, den udvalgte.”
7Han er Herren, vor Gud,
han hersker over hele jorden.
8Han holder altid sine løfter,
er trofast gennem tusind generationer.
9Han står bag sin pagt med Abraham,
det løfte, han højtideligt afgav til Isak.
10Han bekræftede det overfor Jakob
som en vedvarende pagt med Israels folk:
11„Jeg giver jer Kana’ans land,
det skal være jeres særlige ejendom.”
12Det sagde han, da de endnu var få,
en lille flok fremmede i Kana’ans land.
13De vandrede fra land til land,
fra det ene rige til det andet.
14Men han tillod ingen at skade dem,
han advarede konger om at holde sig væk.
15„Rør ikke mine udvalgte,
gør ikke mine profeter fortræd!”
16Han sendte hungersnød over Kana’ans land,
gjorde ende på alle deres forsyninger.
17Han sendte en mand i forvejen til Egypten.
Det var Josef, der blev solgt som slave.
18I fængslet blev hans fødder lagt i lænker,
om halsen fik han en ring af jern,
19indtil hans profeti blev opfyldt,
og det viste sig, at Herren talte sandt.
20Da fik Farao ham løsladt,
Egyptens konge satte ham i frihed.
21Han fik ansvar for Faraos finanser,
hans paladser, hans gods og ejendom.
22Han fik autoritet over alle kongens embedsmænd
og gav instrukser til Faraos rådgivere.
23Så kom Jakob og hans familie til landet,
de boede som gæster i Egypten.
24Herren gjorde dem frugtbare og talrige,
de blev mere talstærke end landets indbyggere.
25På den måde gjorde Gud egypterne misundelige,
så de begyndte at mishandle hans tjenere.
26Da sendte Gud sin tjener Moses
sammen med Aron, som han havde udvalgt.
27De udførte fantastiske ting,
gjorde tegn og undere i Egyptens land.
28Herren sendte et tykt mørke over landet,
men egypterne adlød ikke hans befaling.
29Han forvandlede deres floder til blod,
så alle fiskene døde.
30Han fyldte landet med frøer,
selv i kongens private gemakker kom de ind.
31Han sendte fluesværme i massevis,
myggene svirrede over hele landet.
32I stedet for regn kom der frygtelige haglbyger,
og lynene slog ned over hele Egypten.
33Vinstokke og figentræer blev ødelagt,
træerne splintredes og væltede omkuld.
34Så sendte han sværme af græshopper,
de kom i utrolige mængder,
35de åd alt, hvad der var grønt i landet,
de spiste alle markens afgrøder.
36Derpå dræbte han det kæreste, de ejede,
den førstefødte søn i hvert eneste hjem.
37Da førte Herren sit folk ud af Egypten,
belæsset med sølv og guld,
ingen var syg eller svagelig.
38Egypterne var lettede, da de var borte,
for de var blevet bange for dem.
39Gud skærmede sit folk med en sky,
han lyste for dem med en ildsky om natten.
40De bad om kød, og han sendte vagtler,
mættede dem med manna, brødet fra himlen.
41Han åbnede en klippe, så vand strømmede ud,
det blev til en flod i ørkenens sand.
42Herren opfyldte sit hellige løfte,
som han havde givet til sin tjener Abraham.
43Hans folk drog ud med frydesang,
hans udvalgte jublede af glæde.
44Han gav dem fremmede folkeslags lande,
de høstede afgrøder, som andre havde plantet.
45Det gjorde han med det mål for øje,
at hans folk skulle adlyde hans bud.
Lovet være Herren!
