Chemarea înțelepciunii
1Nu strigă înțelepciunea?
Nu‑și înalță priceperea glasul?
2Ea stă pe vârful înălțimilor, de‑a lungul drumului,
la răspântia2 Lit.: casa. cărărilor.
3Strigă tare lângă porți, în fața3 Lit.: la gura. cetății,
la intrarea ușilor:
4„Oamenilor, către voi strig
și spre fiii omului se îndreaptă glasul meu!
5O, naivilor, înțelegeți prudența!
Nesăbuiților, înțelegeți priceperea!
6Ascultați, căci am să vă spun lucruri mari,
și buzele mele vor rosti ce este drept!
7Căci cerul gurii mele rostește adevărul,
iar răutatea este o urâciune pentru buzele mele.
8Toate cuvintele gurii mele sunt drepte,
nu este nimic sucit sau pervertit în ele.
9Toate sunt clare pentru cel priceput
și drepte pentru cei ce au găsit cunoștința.
10Primiți îndrumarea mea în loc de argint,
și cunoștința mai mult decât aurul ales.
11Căci înțelepciunea este mai bună decât rubinele
și orice ți‑ai dori nu se poate compara cu ea.
12Eu, înțelepciunea, locuiesc împreună cu prudența;
eu găsesc cunoștința și discernământul.
13Teama de Domnul este să urăști răul.
Eu urăsc mândria și aroganța,
calea rea și gura care spune lucruri pervertite.
14Al meu este sfatul și înțelepciunea;
a mea este priceperea, a mea este puterea.
15Prin mine domnesc împărații
și conducătorii decretează dreptatea.
16Prin mine domnesc prinții și nobilii,
toți judecătorii dreptății.
17Eu iubesc pe cei ce mă iubesc,
și cei ce mă caută cu ardoare mă vor găsi.
18Cu mine sunt bogăția și gloria,
avuția trainică și dreptatea.
19Rodul meu este mai bun decât aurul,
da, decât aurul pur,
și venitul meu decât argintul ales.
20Eu merg pe calea dreptății,
pe mijlocul cărărilor judecății,
21ca să le dau o moștenire celor ce mă iubesc
și să le umplu vistieriile.
22Domnul mă avea la începutul căii22 Un idiom ebraic cu referire la lucrările lui Dumnezeu. Lui,22 Sau: Domnul m‑a creat cea dintâi dintre căile Lui.
înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23Eu am fost desemnată din veșnicie,
de la început, înainte de a fi pământul.
24Eu am fost născută când nu erau adâncuri,
când nu erau izvoare încărcate cu apă.
25Înainte de așezarea munților,
înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,
26când El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile,
nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.
27Când a întemeiat El cerurile, eu eram acolo;
când a trasat orizontul pe fața adâncului,
28când a așezat norii sus
și a întărit izvoarele adâncului,
29când a așezat hotar mării,
ca apele să nu treacă peste hotărârea29 Lit.: gura. Sa,
când a trasat temeliile pământului,
30eu eram meșterul de lângă El
și zi de zi eram în desfătări,
jucându‑mă tot timpul în fața Lui,
31jucându‑mă cu lumea pământului Său
și avându‑i ca desfătări pe fiii omului.
32Acum deci, fiilor, ascultați‑mă!
Ferice de cei ce păzesc căile mele!
33Ascultați îndrumarea și fiți înțelepți;
n‑o ignorați!
34Ferice de omul care mă ascultă,
care veghează zilnic la porțile mele,
păzind stâlpii ușilor mele.
35Fiindcă oricine mă găsește pe mine, găsește viața
și primește astfel bunăvoința Domnului.
36Dar cel care dă greș în a mă găsi se rănește singur;
toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.“
Le poème de la Sagesse
1Ecoutez : la Sagesse appelle,
la raison élève la voix8.1 Voir 1.20..
2Elle est postée sur les hauteurs, ╵le long des routes,
aux carrefours.
3Tout près des portes de la ville,
là où l’on passe pour entrer, ╵elle fait retentir sa voix :
4« C’est chacun de vous que j’appelle,
c’est pour vous, les humains, que ma voix se fait entendre,
5à vous, qui manquez d’expérience : ╵apprenez donc à réfléchir ;
et à vous, insensés : ╵devenez donc intelligents !
6Ecoutez-moi, car j’ai à dire ╵des choses capitales,
et ce sont des paroles justes ╵qui franchiront mes lèvres.
7Oui, ma bouche proférera ╵la vérité,
le mal fait horreur à mes lèvres,
8et mon palais proclamera ╵uniquement ce qui est juste.
Il n’y a pas de fourberie, ╵rien de retors dans mes paroles,
9elles sont toutes justes ╵pour qui comprend les choses,
elles sont droites ╵pour qui trouve la connaissance.
10Recherchez mon éducation ╵plutôt que de l’argent,
et choisissez la connaissance ╵plutôt que l’or, l’or le plus pur.
11Car la sagesse est préférable ╵aux perles précieuses,
et les biens les plus désirables ╵ne sauraient l’égaler8.11 Voir 2.4..
12Moi, je suis la Sagesse, ╵j’habite à côté de la réflexion,
j’ai découvert l’art de penser.
13Lorsqu’on craint l’Eternel, ╵on déteste le mal.
Je déteste l’orgueil, ╵la suffisance, ╵la conduite mauvaise
et la bouche menteuse.
14C’est à moi qu’appartiennent ╵le conseil et la réflexion.
Je suis l’intelligence ╵et possède la force.
15C’est par moi que règnent les rois,
et que les dirigeants ╵décrètent des lois justes.
16Par moi gouvernent tous les chefs,
tous les hommes d’Etat ╵et tous les magistrats sur terre.
17Moi, j’aime ceux qui m’aiment,
et ceux qui me recherchent ╵ne manquent pas de me trouver.
18Je suis accompagnée ╵de la richesse et de l’honneur,
de biens durables, de la justice.
19Mon fruit est plus précieux que l’or,
oui, même que l’or le plus fin,
et les profits que je rapporte ╵valent mieux qu’un argent de choix.
20Je marche sur la voie de la justice
et je suis les sentiers ╵de l’équité,
21pour combler de biens ceux qui m’aiment
et remplir leurs trésors.
22L’Eternel m’a donné naissance8.22 Autres traductions : me possédait ou m’a établie. D’autres comprennent : m’a acquise ou m’a créée. ╵tout au début de son activité
et avant d’entreprendre ╵les plus anciennes de ses œuvres.
23Oui j’ai été formée ╵dès les temps éternels,
bien avant que la terre fût créée.
24J’ai été enfantée ╵avant que l’océan existe
et avant que les sources ╵aient fait jaillir ╵leurs eaux surabondantes.
25Avant que les montagnes ╵aient été établies,
avant que les collines ╵soient apparues, ╵j’ai été enfantée.
26Dieu n’avait pas encore ╵formé la terre et les campagnes
ni le premier grain de poussière ╵de l’univers.
27Moi, j’étais déjà là ╵quand il fixa le ciel
et qu’il traça un cercle ╵autour de la surface ╵du grand abîme.
28Et quand il condensa ╵les nuages d’en haut,
quand il fit jaillir avec force ╵les sources de l’abîme,
29et quand il assigna ╵à la mer des limites
pour que ses eaux ╵ne les franchissent pas,
quand il détermina ╵les fondements du monde,
30je me tenais ╵bien fermement à ses côtés8.30 Autre traduction : Je me tenais à ses côtés comme son maître d’œuvre.,
me livrant sans cesse aux délices8.30 Autre traduction : faisant sans cesse ses délices.,
et jouant en tout temps ╵en sa présence.
31Je jouais sur sa terre ╵dans le monde habité,
et trouvais mes délices ╵dans les êtres humains.
32Maintenant donc, mes fils, ╵écoutez-moi :
heureux tous ceux qui suivent ╵les voies que je prescris !
33Ecoutez mes leçons, ╵et vous deviendrez sages.
Ne les négligez pas !
34Car : heureux l’homme qui m’écoute,
qui vient veiller à mes portes ╵jour après jour,
et qui monte la garde ╵devant l’entrée de ma maison.
35Car celui qui me trouve ╵a découvert la vie,
il obtient la faveur ╵de l’Eternel.
36Mais il se fait tort à lui-même, ╵celui qui me désobéit8.36 Autre traduction : me rate. :
tous ceux qui me haïssent ╵aiment la mort. »
