1Cel ce s‑a separat își caută propria plăcere;
el se dezlănțuie împotriva oricărei înțelepciuni.
2Cel nesăbuit nu‑și găsește plăcerea în pricepere,
ci doar în a face cunoscut ce este în inima lui.
3Când vine cel rău, vine și disprețul,
iar odată cu rușinea, vine și reproșul.
4Cuvintele gurii unui om sunt ca niște ape adânci;
izvorul înțelepciunii este ca un pârâu curgător.
5Nu este bine să fii părtinitor cu cel rău,
sau să nedreptățești pe cel drept la judecată.
6Buzele nesăbuitului aduc ceartă
și gura lui invită la lovituri.
7Gura celui nesăbuit îi aduce ruina
și buzele lui sunt o cursă pentru sufletul lui.
8Cuvintele bârfitorului sunt ca niște prăjituri;
ele alunecă până în odăile pântecului.
9Cel ce este leneș în lucrul lui
este frate cu cel ce distruge.
10Numele Domnului este un turn tare;
cel drept fuge în el și este protejat la înălțime.
11Averea este o cetate întărită pentru cel bogat;
el și‑o închipuie ca pe un zid înalt.
12Înainte de pieire, inima omului se îngâmfă,
dar smerenia merge înaintea gloriei.
13Cine răspunde fără să fi ascultat
face o prostie și își atrage rușinea.
14Duhul omului îl sprijină în boală,
dar cine poate ridica un duh zdrobit?
15O inimă cu discernământ dobândește cunoștință,
și urechea celor înțelepți caută cunoștință.
16Un dar deschide uși celui ce îl oferă
și‑l duce înaintea celor mari.
17Primul care‑și apără cauza pare drept,
însă doar până intră semenul său și‑l cercetează.
18Sorțul pune capăt neînțelegerilor
și decide între cei puternici.
19Un frate nedreptățit este mai greu de câștigat decât o cetate întărită,
și neînțelegerile sunt ca porțile închise ale unei cetăți.
20Din rodul gurii lui, omul își satură pântecul;
din venitul buzelor lui, se satură.
21Moartea și viața sunt în puterea limbii,
iar cei ce o iubesc îi vor mânca roadele.
22Cel ce‑și găsește o soție găsește ce este bine22 Probabil o aluzie la Gen. 2:18.
și primește astfel o favoare de la Domnul.
23Săracul vorbește cu rugăminți,
dar bogatul răspunde cu asprime.
24Cine are mulți prieteni poate ajunge la ruină,
dar există un amic care ține la tine mai mult decât un frate.
1Ang taong makasarili ay humihiwalay sa karamihan at sumasalungat sa lahat ng tamang kaisipan.
2Ang taong hangal ay hindi naghahangad na matuto; ang gusto lang niya ay masabi ang nasa isipan.
3Ang paggawa ng kasamaan at nakakahiyang mga bagay ay makapagbibigay ng kahihiyan.
4Ang salita ng taong marunong ay nakapagbibigay ng karunungan sa iba; ito ay katulad ng tubig na umaagos mula sa malalim na batis.
5Hindi mabuti na kampihan ang taong nagkasala at hindi mabuti na ipagkait ang katarungan sa taong walang kasalanan.
6Ang sinasabi ng taong hangal ang pinagsisimulan ng alitan at magdadala sa kanya sa kaguluhan.
7Ang salita ng hangal ang maglalagay sa kanya sa panganib at kapahamakan.
8Ang tsismis ay gaya ng pagkaing masarap nguyain at lunukin.
9Ang taong tamad ay kasingsama ng taong mapanira.
10Ang Panginoon ay katulad ng toreng matibay, kanlungan ng mga matuwid sa oras ng panganib.
11Ang akala ng taong mayaman ay maipagtatanggol siya ng kanyang kayamanan gaya ng mga pader na nakapalibot sa buong bayan.
12Ang pagmamataas ng tao ang magpapahamak sa kanya, ngunit ang pagpapakumbaba ang magpaparangal sa kanya.
13Hangal at kahiya-hiya ang taong sumasagot sa usapan ng hindi muna nakikinig.
14Sa taong may karamdaman, tatag ng loob ang magbibigay kalakasan. Kung mawawalan siya ng pag-asa, wala nang makatutulong pa sa kanya.
15Ang taong marunong at nakauunawa ay lalo pang naghahangad ng karunungan.
16Madaling makikipagkita sa iyo ang dakilang tao kapag may dala kang regalo para sa kanya.
17Ang unang naglahad ng salaysay sa korte ay parang iyon na ang totoo, hanggang hindi pa nasusuri at natatanong ng kabilang panig.
18Napapatigil ng palabunutan ang mga alitan, at pinagkakasundo ang mahigpit na magkalaban.
19Mas madali pang sakupin ang isang napapaderang bayan kaysa sa makipagbati sa kapatid18:19 kapatid: o, kamag-anak; o, kapwa. na nasaktan.
Kung paanong mahirap wasakin ang mga kandado ng tarangkahan ng palasyo, mahirap din pigilin ang alitan ng dalawang tao.
20Aanihin mo ang bunga ng iyong mga sinasabi.
21Ang salita ng tao ay makapagliligtas ng buhay o kaya ay makamamatay. Kaya mag-ingat sa pagsasalita sapagkat aanihin mo ang mga bunga nito.
22Kung nakapag-asawa ka, nakatanggap ka ng kabutihan, at ito ang nagpapakita na mabuti ang Panginoon sa iyo.
23Nakikiusap ang dukha, ngunit ang mayaman ay masakit magsalita.
24May mga pagkakaibigang hindi nagtatagal, ngunit may pagkakaibigan din na higit pa sa magkapatid ang pagsasamahan.
